Interviu cu un criminal

Un pas inainte

Trecerea secundelor incepu sa i se para foarte dureros de sufocanta. Parul de pe ceafa i se zbarli intru-totul si cu greu gasi puterea de a face un pas in fata. Vulnerabilitatea de care daduse dovada pana acum  o dezgusta. Lucrurile ar fi trebuit sa fie tocmai invers – ea ar fi trebuit sa poata sa manevreze  mintea lui Arthur Grant, sa poata sa patrunda pana in strafundurile sale.  Unde naiba disparuse comandantul? Nu era de datoria lui sa o aiba in supraveghere?

Deodata ii simti atingerea degetelor pe parul ei, dandu-i-l la o parte si fu coplesita de gestul sau plin de blandete. Se juca cu ea, cu mintea ei. Il auzi cum ii inhaleaza mirosul.

-        Hmm, !!!!  Ce miros incantator! Destul de impresionant pentru o femeie comuna.

Gasi putere sa se intoarca si se lovi de albastrul ochilor lui. Nu mai fusese niciodata atat de aproape de un barbat care ii inspira frica.

-        Nu o sa tip. Nu poti sa ma sperii.

-        Sunt sigur ca in alte imprejurari nu ai mai fii de aceeasi parere, spuse barbatul si dintr-o data reveni  la locul pe care-l ocupa, cand Grace intrase in celula.

-        Iti place sa simti puterea? Sa te joci cu viata cuiva?

-        Ma dezamagesti..viata ta in momentul acesta, in aceasta celula e insignifianta, tu esti un nimeni, nu esti cineva, nu am placere sa ma joc cu viata ta cum nici cu a altuia..

-            Nu te joci? Si atunci ce faci?

-           Ma relaxez?! Da cred ca pot sa zic ca ma relaxez, tu, esti, o simpla femeie, fricoasa, fara mari at-urii, poate esti mai inteligenta decat majoritatea..defapt mai putin inteligenta atat timp cat de afli aici.

-          Nu ma indoiesc de calitatiile si mai ales nu de inteligenta mea. Dar nu sunt aici sa vorbesc despre mine..

-          Esti aici sa afli ceva de la mine..cum crezi ca vei afla? Am voie sa fac si sa zic tot ce vreau, esti in casa mea, esti inconjurata de mine si fiinta mea, eu pot si vreau sa te aflu pe tine mai intai, am tot dreptul, defapt eu nu am drepturi, sa aleg cui ii spun si ce ii spun.

-           Dar nu ai incotro, sunt sigura persoana cu care vorbesti de ani de zile. Simti nevoia de conversatie pana si cu cea mai proasta creatura de pe pamant care e in stare sa-ti raspunda la dialog, nu crezi?

-               Te crezi prea inteligenta si-mi displace, tu esti un nimeni, eu vreau sa te cunosc. Tu ai vrut sa te cunosc. Ai venit aici ca sa te cunosc. E o dorinta probabil adanc inradacinata in substraturile mintii tale, vrei sa fi cunoscuta de cineva pe care-l cunoaste toata lumea. Vrei sa arati ca poti, pe spinarea mea din cate observ. Privirea ta ma lasa rece..

            Si tacu. Era pe teritoriul lui "Dar, peste tot este teritoriul lui. Si-n afara acestei cladiri tot el detine puterea, tot el alege. Aici poate singurul lucru ce-l opreste este ca nu poate lua decizii. E singur intr-o celula. E un animal in cusca, si nu peretii il inchid ci pustietatea. Nu-l inchide izolarea de lume, ii este benefica lui, unei mintii atat de impulsive, stralucite, are nevoie sau avea nevoie de liniste. El e inchis de dorinta. Dorinta e cea ce-l tine inchis. Faptul ca nu exista nimeni asupra carui sa-si exercite puterea. Dorinta de a manipula il tine inchis in propria capcana."                              

-               Daca ai de gand sa stai ca o leguma, te poftesc afara si astept sa numai vii vrodata.

-               Revenind la o dicutie mai veche, te deranjez?

-               Nu-mi place sa ma repet, dar pentru tine, nu nu ma deranjezi si nici de fascinat n-o mai faci. Imi trezesti amintiri..

-                Imi poti spune? Ce fel de amintiri? Ai spus deunazi ca iti aduc aminte de copilaria ta.

-                Copilaria e incepul..

-                 Da e inceputul vietii, un inceput frumos..

-                  Nu..viata mea a inceput in adolescenta, copilaria a fost doar un pretext, copilaria a fost o pregatire pentru viata.

-                  Ca pentru orice alta persoana. Cu ce esti tu diferit de ceilalti?

-                   Cu nimic, ar trebui?

-                   De ce viata ta incepe abea in adolescenta?

                Tacere!  Grace si-a pierdut asumarea faptolor ei. Nu stie cum sa se manifeste. E  speriata. Nu-i place tacerea. Nu are un carnetel pe care sa noteze. Trebuie sa-si aminteasca tot. In momentele de tacere, ca acesta, studiaza incaperea. E rece. 

-                   Stii unde a inceput totul? A inceput cand am muscat din marul interzis. Explozie de viata..a inceput de la o speranta. O anumita speranta. Aia a fost adevarata problema, adevarul vietii mele.

-                         Nu putem rezolba problemele folosind acelas tip de gandire...

-                       Cu care au fost create...Albert Einstein.

-                        Da..nu crezi ca are dreptate?

-                         Din punctul lui si al tau de vedere, probabil are. Din punctul meu de vedere se poate discuta. Toata viata tinem sa avem doar un fel de gandire si o sumedenie de ganduri, insa intr-o viata, toata gandurile tale se invart in jurul unui stil de trai, in jurul unui acelas nucleu, ele sunt intotdeauna altele, in esenta e unul si acelas gand "cum vreau sa traiesc".

-                       Si tu ai vrut sa traiesti asa?

-                  "Prima conditie a fericirii este: evita sa meditezi prea mult la trecut."..Andre Maurois.Daca tot ai tinut sa citam pe alti. Uite o dovada ca esti slaba, te bazezi pe gandirea altora in cautarea argumentelor tale. 

-                   Putem reveni la problema ta? La esenta vietii tale?

-                   Eu nu am nicio problema.

-                   Speranta ce te-a facut ceea ce esti.

-                  Daca ti-as spune ca a fost....

                                 Generalul intra ca o furtuna. Pe fetele celor ce tapetau celula cu ganduri sincere, nedemne de a depasi limita acestor pereti ce au auzit multe de-alungul anilor, se citea mirare, Arthur zambea sfidator in coltul gurii, isi relua privitul spre raza de lumina. Infima raza de lumina. Ca si el, un infim om intr-o celula.

                               Grace nu voia sa plece. Cu siguranta, toate aceste aveau sa duca undeva. Putea afla.., dar soarta ii era potrivinica, la fel ca si comandantul.

-                    Pe curand....sopti Grace vrand sa nu fie auzita ed nimeni.

-                   Femeia, in ea se afla speranta, spune Arthur fara sa schiteze vrun gest, privind incontinuare la licarirea de lumina, ce disparuse de mult.