Hei tu, suflet gol, În întunericul umed şi rece zaci;
suflet îndurerat şi mort, taci...
Pe meleaguri fără margini, întunecate şi pustii
bîntui singur şi îndurerat,
ce cauţi nicicînd nu vei găsi.
Căci ochi s-o vezi nu ai avut,
cînd fericirea ti s-a aratat...
suflet îndurerat şi mort, ea... a plecat...
Vîntul rece mă-nţeapă în obraji
şi rece, mort, mă simt aproape de cei dragi.
Dar nu este-alinare, durerii sufletului meu;
tristeţe şi răbdare, ast-am simţit mereu.
