Dᴏᴄᴛᴏʀ 𝔥𝔢𝔞𝔯𝔱⍆ 𝐽𝑒𝑜𝑛 𝐽𝑢𝑛𝑔𝑘𝑜𝑜𝑘 𝑠𝑡𝑜𝑟𝑟𝑦

zece

Jeon Jungkook

Îmi simțeam inima sărind din piept. Oare am fost vreodată mai fericit decât în momentul ăsta?

Stau langa tigaie și gătesc clătite femeii pe care o apreciez cel mai mult  pe lumea asta.

Daca ar exista o definiție a fericirii ar fi Ella. Cel puțin pentru mine.

Cu toate astea toată situația mă sperie. S a întâmplat totul prea ușor ,și îmi e teamă că se va destrăma la fel de ușor. Încerc să nu fiu pesimist ,și să sper sa totul va continua la fel de frumos cum a decurs până acum.

O privesc pe Ella pe furiș. Așa credeam eu. Ea deja știe să o fac.

Afișează un zambet in coltul gurii. Mă topesc. As fi vrut să îmi pun buzele peste ale ei în acest moment dar nu vreau sa forțez lucirile.

Se întâmplaseră deja prea multe intre noi doi ,trebuia să îi ofer spațiu,și eu aveam nevoie de un spatiu.

-Jungkook,știu că nu e momentul,dar trebuie sa vorbim.

-Stiu.

Îi dau clătitele și mă așez în fața ei. Gusta dintr un a și zâmbește,semn că îi place.

-Pai,știu că a mers totul rapid. Vreau însă să o luăm ușor. Nu sunt inca pregătită o noua relație.

-Voi aștepta oricât vei avea nevoie. Nu vreau sa te presez cumva.

Mâncam în liniște. Observ că expresia Ellei se schimbă. Se ridică rapid de la masă și fuge la baie.

Merg după ea panicat pentru că nu știam ce pățise.

-Ce s a întâmplat? întreb și mă așez lângă ea.

Îi dau parul după ureche și îi mângâi obrazul.

-Cred că e prea dimineața pentru stomacul meu. Deobicei beau o cafea și merg la muncă.

-Atunci de acum in colo o sa îți fac cafea ,clătitele le aduc la firma ,zâmbesc.

-Iti mulțumesc că mă înțelegi Jungkook,de asta am nevoie in perioada asta.

As face orice sa o știu bine. Mi as sacrifica propria viață sa o vad zâmbind. Pentru mine ceea ce contează e ea ,și doar ea.

Am așteptat toți acești ani,am avut doar aventurii pentru că simțeam că într-o zi o voi avea pe Ella.

Întotdeauna am crezut că eu și ea vom fi un noi într-o zi.

-Cred că trebuie să merg la muncă. E deja târziu.

-Te conduc.

-Ăm... O sa fie și Taehyung pe acolo. Nu vreau să facă vreo scena. Dar ..-

-Ai dreptate. Momentan stam in liniște. Atunci am plecat. Ai grija in drumul spre munca Ella.

O sărut pe obraz și mă îndrept spre ușă. Îmi încalț pantofii și plec.

Cum ajung la hotel o vad pe mama uitandu se pierdută.

-Mamă? Ce faci aici ? De unde știai că stau aici?

-Mi-a spus fratele tău. Voiam să vorbim puiuț. Mergem înăuntru?

Aprob din cap și o urmez. Ne așezăm la o masa din restaurantul hotelului. Nu prea fusasem pe aici , arăta însă grozav.

-Am auzit întâmplător că stai după fosta sotie a fratelui tău! Sper că nu e adevărat.

-Pai ,suntem prieteni încă de mici mama. Nu îți mai amintești?

-Ba da ,mă refeream la mai mult ?

-A,nu. Suntem prieteni. Adică cred că suntem prieteni.

-Te rog nu te apropia de ea prea mult. Nu o mai vreau in familia mea. Nu îmi place fata asta.

-Sa îți amintesc faptul că Taehyung a rănit o ? El a înșelat o,cand ea îi iubea enorm! Nu o învinovății,las-o in pace mama. Ea merita iubire ,iar Taehyung este doar un nimic. Unde trece el toate se destramă. Viața Ellei a fost dărâmată de el , pentru că nu își poate tina puța acasă . Cum sa o însele cu mama ei? Și tot lui îi ei apărarea mamă? Sunteți normali?

-Fratele tau nu a făcut nimic. Panaramă de mama sa s a dat la el. Și dacă maica să e așa înseamnă că și ea e la fel.

-Nu e adevărat mamă. Eu nu sunt ca tine. Eu ii semăn tatei. Fiul tau seamănă cu tine. Și sincer am venit aici mai mult pentru Ella ,nu pentru voi. Tata nu ar fi reacționat așa. Ar fi susținut o pe Ella, pentru că ea e nevinovată în situația asta. Însă tu ii ți apărarea fiului tău chiar dacă e un nesuferit. Acum te rog sa pleci. Și de preferat sa nu mă mai vizitezi vreodată.

Mamă se ridică fara sa mai zică ceva. Daca eram bun la ceva era la argumente. Întotdeauna am semănat tatei la acest lucru.

Mâine trebuia să mă întorc. Nu rezolvasem nimic. Dar făcusem cel mai important pas ,apropierea de Ella.