Bila de foc

Purgatoriu

... Au trecut zile bune si eu inca nu simteam ca m-as fi obisnuit cu lumea in care traiam. Totul era din ce in ce mai ciudat iar eu ma simteam din ce in ce mai tresata. Era incomod sa ma vad in asa ipostaza lipsita de orice sens.

Daca la inceput lumea mi se parea intriganta, acum totul era clar pentru mine. Lumea asta avea un spatiu limitat din care eu nu puteam pleca, spatiu ce nu trecea de cativa km patrati.

Restul oamenilor treceau pe langa mine fara sa ma vada si plecau din spatiul delimitat fara vreun efort. Era destul de stresant sa-i vad vin si pleaca exact ca o adiere de vara.

Desi spatiul meu era delimitat de o granita invizibila, nimic din ce era de partea cealalta a baricadei nu se vedea.

Oare sa fi fost proprietatea altui "detinut" caci senzatia mea era aceea ca sunt un detinut sau un animal de la zoo. Plus ca acele creaturi care se plimbau de ici-colo aduceau a paznici sau a politisti.

De fiecare data cand a intrat cineva in spatiul meu propriu si personal o parte din aerul incaperii era absorbit, iar de la un timp in colo ramasesem fara destul aer. Era ca o crima lenta...

In ultimul timp unica mea dorinta era sa mai primesc aer sau sa pot opri paznicii sa mai intre.

Dupa putin timp lipsa aerului imi luase mintile. Ma invarteam de disperata prin camera si saream la gatul fiecarei creaturi care aparea.

Ultima amintire de acolo o reprezinta cazatura pe care am luat-o cand un paznic a incercat sa ma imobilizeze. Ceasul a stralucit din nou si uite-ma aici.

"Welcome to Purgatory!" Cea mai tare primire ever. Sa inteleg ca se poate mai purgatoriu decat lumea caracterelor. Ce-mi faci tu mie ceasule?!? In cazuri ca astea ma intreb de ce parte esti.

Poate ca si aceasta singuratate deplina m-a adus la pocainta. Am ajuns sa regret lipsa mea de incredere. Imi pare rau, Canziler...

Ca sa nu va mai ametesc cu discursuri melodramatice voi incerca sa va explic in mare ce se intampla. In purgatoriu tu poti alege sa fii unde vrei, dar numai tu vei vedea si vei auzi lumea. Ei nu te vor vedea si nici nu te vor auzi.

Am crezut ca lumea caracterelor e tot un fel de purgatoriu dar m-am inselat amarnic. Lumea caracterelor e doar o alta lume. Purgatoriu e mai exasperant decat infernul.

In ideea ca in ultimele momente vreau sa stiu adevarul am cerut universului sa ma trimita acolo unde e Canziler ca sa-l vad cum petrece pe seama mortii mele.

Si petrecea. Vaii ce mai petrecea... Plangea de mama focului la capataiul fiintei care candva se considera fara vreun pic de materie. Atunci mi-am dat seama ca un om nu are un singur trup.

Din balta de lacrimi ce s-a format in jurul meu a iesit victorioasa o umbra. Era... Urmaritorul.

Vai ce m-am putut insela in privinta lui Canziler. El de fapt tinea la mine ca la probriul copil. Cred ca-i era greu sa vada cum pierduse pentru a doua oara un caracter.

Te iubesc Canziler si te rog sa ma ierti pentru ce am gandit si pentru ce am facut. Am fost o copila naiva si pierduta in ipoteze incriminatorii.

-Ehh. Esti gata ,batrane??

-Mai mult decat gata.

-Poti sa refuzi. Stii, nu??

-Stiu, dar n-o voi face. Ally e o fata speciala si se va descurca mai bine decat orice caracter precedent. Are acel ceva unic.

-E alegerea ta. Mie imi convine sa fac acest schimb si numai ca sa scap de tine. Fara tine e pierduta.

-Asa crezi tu... Ea nu crede asta si parerea ei e cea care conteaza cu adevarat.

In mintea mea se derulau mii de filme. Nu intelegeam ce vrea sa faca Canziler alaturi de Urmaritor. Si cel mai ciudat: Ei se cunosteau de mai demult, iar Canziler a evitat sa-mi spuna asta.

Schimbul se va realiza in cateva clipe. Pregatiti-va pentru trecerea dintre lumi.

Deodata in fata mea s-a deschis un portal lung, ca un pod. La capatul celalalt Canziler astepta ca eu sa fac primul pas.

-Vino, Ally. Nu-ti fie frica.

I-am urmat sfatul cu incredere si el a inceput si sa se apropie de mine cu multa grija. la mijlocul podului am trecut unul prin celelalt si eu am prins din nou forma mea de caracter.

In momenul in care ne-am indelartat il aud pe Canziler:

-Ally,podul lumilor crapa! Fugi!

Era clar mana Urmaritorului, dar nu conta caci am reusit sa ma salvez la timp. Canziler insa a picat o data cu podul, dar a picat in glorie.

_________________________
Hei guys. Gata pe saptamana asta. Vreau sa va multumesc ca sunteti alaturi de mine si sa va zic ca saptamana trecuta am strans in total.aproximativ 500 de view-uri. Sunt in al noualea cer si de asta am tras de mine sa termin de scris capitolul asta pana la finalul saptamanii. Va pup dulce si ne auzim saptamana viitoare.:*:*

Marilyn