~Jeon Jungkook, profesor de limba coreeană care ajunge să se îndrăgostească de eleva lui, Evelin. Acesta are tot ce își dorește... Mai puțin dragostea fetei~
~Kim Evelin, o adolescentă de 17 ani care încearcă din rasputeri să se descurce cât mai bin...
___________________ |Ziua cea mare| °°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
JUNGKOOK POV
În sfârșit, astăzi, Evelin a împlinit nouă luni de sarcină, nu m-ar mira ca peste câteva zile să-mi nască băiețelul.
Sunt atât de nerăbdător, abea aștept să-l văd, să-l strâng în brațe, să mă joc cu el, să îl aud cum chicotește, să îi văd primi pași și să îi aud primele cuvinte.
Sunt fericit că clipa de a-mi vedea băiatul se aproprie.
Sincer să fiu mă simt ca și cum am așteptat un an întreg acea clipă, și când mă gândesc că încă mai am puțin de așteptat, îmi vine să-mi trag parul din cap, dar mai aștept, nu mai e mult... Presupun.
Lunile au trecut greu, dar au fost niște luni magice.
În aceste luni am petrecut timp cu familia mea, am fost la companie, am avut o mulțime de repetiții, am înregistrat câteva melodii pentru noul album care se numește Proof.
După o mulțime de timp ne-am revăzut cu mii de ARMY, la fel ca pe vremuri, sincer... Mi-a fost dor de asta, mi-a fost dor de ei.
Am uitat să spun că și ei au aflat vestea, și s-au bucurat mult. Revenind...
Astăzi am de gând să merg cu Evelin până la mall să mai cumpărăm câte ceva pentru camera micuțului nostru prinților.
— Iubito? Ești gata?
Întreb eu fiind în fața ușii de la baie, așteptând să primesc un răspuns.
— Da.
Raspunde ea, și iese imediat pe ușa,având mana dreaptă pe burtică.
— Nu te obosește burtica?
— Puțin, dar nu mă plâng.
— Te-am întrebat pentru că am văzut că te ții de ea.
Spun eu, iar ea zâmbește și îmi spune:
— Ah, da... Mă doare puțin, dar sunt ok.
— Sigur ești bine, dacă nu te simți în regulă putem rămâne acasă, punem merge și altă dată.
