Doctor dar mafiot!

Capitolul 96

A doua zi:
Din perspectiva lui Kim:
Când m-am trezit desigur nu mă simțeam mai bine,eram mai rău.
Mă ridic din pat și merg la baie.
Nu știu cât este ceasul dar știu că este zi iar Black încă doarme.
Timp de o luna de când am simt rău,nu am vomitat,poate ar fii trebuit să merg la doctor și să nu las pe mai târziu.
Mă spăl pe față și ies din baie.
Văd că Black era treaz și era schimbat în alte haine.
În alt tricou negru și avea pantaloni scurți negri pe care scria micuț "Nike".
- Neața
Spune și vine la mine și mă sărută pe obraz
- Neața.
Spun și mă așez pe marginea patului.
- Te simți bine?
Spune și se pune lângă mine.
- Sunt..
Mă simt și acum rău dar mi-am mai revenit.
- Nu se prea vede că ești.
- Voi merge azi până la un doctor,nu mă simt prea bine de vreo 1 luna.
Spun când mă ridic de pe marginea patului.
Se întoarce mirat și spune:
- O luna?De ce nu mi-ai spus?
- Am crezut că îmi va trece și credeam că ultimele 2 săptămâni înainte de nuntă erau agitate și că aveam emoții doar.
Se ridica de pe marginea patului și spune:
- Îmbracă-te,mergem acum.
Iese din dormitor și merg să fac un duș scurt și mă schimb de haine.
Îmi iau tricou larg care era alb și o pereche de pantaloni scurți,care erau cu o palmă aproape până la genunchi.
Îmi iau o geantă neagra și mă încalț cu o pereche de adidași Air Force 1 Albi și ies din camera.

***
Eram pe drum spre spital și Black vorbea la telefon.
Închide telefonul și cât conducea spune:
- Imediat vom ajunge, ți-am făcut programare.
- Mulțumesc mult.
Îl sărut pe obraz iar el zâmbește.
Un zgomot puternic se auzi...
Nu,nu,nu...
Nu,te rog nu....
Îmi deschid ușor ochii și văd că eram încă în mașină,eram de sânge și îmi întorc ușor capul spre Black care văd că nu se mișcă..
Mă uit în față puțin și văd că suntem într-un copac, iar în stânga este o mașină lovită.
Nu e nimeni în ea..
Nu vad niciun om rănit.
Mă ridic puțin și îl prind de braț pe Black și încep să-l mișc puțin, nu avem forță în acest moment.
- Black..
Spun cu vocea stinsă.
Era de sânge și el.Era atent la drum,doar dacă...
Este mâna lui Aron,la făcut să piardă controlul.
- Black..
Îl mai strig odată și atunci simt cum mușchiul brațului se încordează puțin.
Își mișcă gatul și se uita la mine.
- Ce s-a... întâmplat..?
Atunci se aude cum doua ambulanțe și poliția se apropie.
Își mai revine și se mișcă din scaun și deschide puțin greu,ușa și iese afara,vine la mine și eu simt că cedez..
Când Black deschide ochii mă uit în ochii lui și îi închid ușor.
- Kim!Te rog Kim!Nu, nu-i închide din nou,te rog.Deschide-i frumoasa mea!

Din perspectiva lui Black:
Cine a făcut asta o va plăti.
Încă nu au ajuns cele două ambulanțe care se aud și poliția.
Ii iau geanta,ne luăm telefoanele care văd că au supraviețuit.
Chiar daca sunt rănit,mă doare tot,o iau pe sus in brațe și o scot din mașină.
Ne îndepărtăm și toată lumea s-a oprit,nu mai circulau mașinile.
Atunci ajunge ambulanțele și poliția.
Vin la noi repede și câțiva o iau și o bagă în ambulanță dar nu pornește..
Doi vine spre mine să vadă dacă sunt bine și le spun că sunt dar ei îmi cer să merg la spital.
Aveam geanta ei în mana și telefoanele și mă opresc in loc,simt cum timpul se oprește în loc.
Nu simt durerea corpului de la accident,nu aud nimic.S-a oprit timpul pe loc.Stau și mă uit,văd că ambulanța in care era ea, pornește spre spital.
Pe mine mă urcă în altă ambulanță și mă așez pe margine și începe să mă consulte și să mă vadă.
Aron va muri,va fi omorât de mâna mea.
Ambulanța pornește și ea în drum spre spital.
Sună unul dintre telefoanele noastre.
Au mai sunat de vreo 10 ori dar nu le-am auzit,nu am vrut să o fac.
Geanta ei o las în mână,ridic telefoanele și văd că pe telefonul ei arata 5 apeluri pierdute și 25 de mesaje in total de la Sophie,Lucie și de la mama.
Eu aveam 6 apeluri pierdute și 10 mesaje de la Mike,10 de la Ryan și câteva de la tata.
Și ma mai sunat cineva de la firma,posibil tot tata sau Mike.
Îmi sună telefonul din nou și stau puțin și mă uit la el.
Răspund și îl aud pe Mike care spune:
- In sfârșit am dat de tine măcar,ce s-a întâmplat de nu răspundeți nici unul?
Spune Mike iar eu nu vorbesc deloc.
- Black?
O aud pe mama,cred că telefonul era pe speaker.
Inspir și expir puternic și spun:
- Chema-ții pe Alex și Jack..
Aveam o voce stinsă,aveam o voce obosită.
Stau câteva minute in liniște,nimeni nu mai zice nimic și eu nici atât.
Te rog frumoasa mea,rezista,vei fi bine.
Imediat voi ajunge la tine și promit că nu vei păți nimic altceva.
- Suntem aici Black.
Îi aud vocea lui Jack și stau puțin să-mi amintesc ce am vrut să spun și cum.
Durerea din corp își face apariția și asta mă face să-mi pierd concentrarea.
- Aflați..unde e Aron..
Spun tot cu o voce stinsă.
- Ești bine fiule?Sunteți bine?Ce s-a întâmplat??
Întreabă tata și spun:
- Aron...adică un om de al lui...ma făcut să pierd controlul mașini.

Din perspectiva lui Mike:
Văd că mama își pune mâna la gură și începe să se panicheze.
Black avea vocea prea stinsă,nu e bine.
- Nu-mi spune..
Spune mama care se așează pe canapea și Lucie cu Sophie merg lângă ea..
- Venim acum la spital!
Spune Ryan și ne-am dat seama ce s-a întâmplat

***
Din perspectiva lui Black:
Eram într-o sală,eram pe marginea patului și o asistentă ma mai consultat și atunci intră doctorul meu.
- Black,poți veni puțin ?
Asistenta mi-a scos perfuzia.
Când am ajuns la spital, mi s-a pus o perfuzie, mi-a dezinfectat rănile și mi s-au pus plasture, c-am mulți.
Ies din aceea camera și îi vad pe ceilalți.
- Black!Ești bine?
Întreabă ei.
Dau din cap că da.
Nu i-au lăsat să intre nici în sala mea și nici în sala lui Kim.
Nu i-au lăsat să ne vadă.
Doctorul îmi dă un mic document și îl deschid și scot foaia din el și mă uit confuz la el.
- Citește!
Spune și asta fac