Familia Kepler

CAPITOLUL 6 Tradarea

Ce saptamana ciudata a fost pentru Martina, mai intai a trebuit pe nedrept sa rescrie toate calculele matematice ale mamei sale Monica, dupa a fost pedepsita de nenumarate ori, apoi s-a imbatat, doar dintr-o gura mica de vin, si a fost mahmura, o stare care nu o doresc la nimeni, iar de data asta, si prietena ei Makiokoriotenia a fost pedepsita alaturi de ea, amandoua avand posteriorul rosu pentru toata saptamana. Pe langa asta, a ajutat-o mai toate zilele astea pe Monica la facut mancare si curatat prin casa, in timp ce baietii se jucau Fortnite si nu faceau nimic. Astfel ca astazi si-a propus sa isi petreaca ziua in oras, deoarece nu avea de gand sa stea din nou acasa si sa faca toata munca cand e randul baietilor, si cine stie ce se mai poate intampla si sa mai primeasca o pedeapsa. 

Dis de dimineata s-a trezit la ora 7, s-a imbracat cu uniforma de la scoala si mers in bucatarie sa ia micul dejun. Monica pregatise briose de ciocolata si lapte. 

- Uuu mami ce mic dejun dragut ai pregatit.

- Multumesc, esti gata de scoala ?

- Da, mananc si am plecat.

- Ti-ai facut temele ?

- Of.. da mami.. normal.

- Pentru ca daca nu ti le faci sti ce se va intampla ??!!

- Offff.. da.. stiu.. bataie la fundul gol.. wow.. ce noutate..

- Nu. Daca nu iti faci temele eu as fi trista.

Martina se uita uimita la Monica, care incepuse sa rada si o pupase pe frunte. Aceasta parca lasase deoparte tabieturile enervante de mama si avea impresia ca in sfarsit o intelege si pe ea.

- Hai, mananca ca sa nu intarzii la ore. Sti doar ce profesoara enervanta ai, e asa de rea ca ma cearta si pe mine la sedintele cu parintii.

- Stiu mami.

Spuse Martina razand.

Aceasta mancase, isi imbratisase mama si pornise spre scoala, cu gandul ca pana acum ziua aceasta parea sa fie una buna. Iar aceasta idee avea sa i se confirme si mai mult deoarece nu a asteptat deloc autobuzul pana la scoala, nu erau golani pe hol care sa fluiere dupa ea si nu a intarziat la ore. In clasa se puse la banca langa Makiokoriotenia. Acestea erau colege de clasa dar si de banca, de aceea erau asa de bune prietene. 

- Buna Makiokoriotenia !! Ce faci scumpa mea, mai esti mahmura ?

- Ugh, nici macar nu m-am imbatat, tu esti cea care s-a prajit de la o gura de vin -_-

- Hehehe, dar a fost amuzant nu ?

- Sa ma bata mama ta la fund nu a fost amuzant.

Martina observase ceva schimbat la Makiokoriotenia.

- Dar, nu e prima oara cand primim pedeapsa impreuna, sti ca obisnuim sa radem despre asta.

- Ei bine eu nu mai rad.

Chiar atunci intra profesoara in clasa si discutia se opri. Martina nu stia ce se intampla cu Makiokoriotenia dar se gandea ca are o zi proasta, asa ca nu se mai gandi la asta. 

Dupa ore Martina o intreaba pe Makiokoriotenia :

- Hey, ai chef sa mergem in oras ?

- Mmm, nu stiu sigur, aveam ceva de facut sii..

- Oh haide te rog !! Mergem la o terasa si fac cinste, ce zici.

- Mhm, bine... ok.

Cele doua fete si-au luat ghiozdanele si au mers la terasa de langa scoala lor. Martina si-a luat un milkshake iar Makiokoriotenia doar un ceai. 

- Ce cute e milkshakul meu, mereu mi-a placut cum le fac la terasa asta.

- Aha

Spuse Makiokoriotenia neatenta care butona de zori pe telefon.

- Hey, ce zici, vi diseara pe la mine, ne punem amandoua sub patura si ne uitam la un film ?

Spuse Martina zambind facandu-i din ochi.

- Umm, nu stiu ce sa zic.. sunt ocupata, am teme.

- Oh, dar, am putea sa ne facem impreuna temele.

- Umm, poate alta data.

- Oh, ok..

Spuse Martina un pic dezamagita.

- Martina, hai sa ne plimbam putin prin parc, ce zici vrei ?

- Ohh sigur, mi-ar placea enorm.

Acestea s-au ridicat de la masa, Martina a platit nota de plata si au pornit spre parc. Makiokoriotenia tot statea pe telefon si trimitea mesaje. Mai merg ele putin iar Martina vede un stand de inghetata. 

- Hey, uite un stand de inghetata, pe caldura asta ceva dulce si racoritor ar fi perfect.

- Da, chiar asa, tu dute cumpara ca eu am ceva treaba dupa coltul potecii. Vin eu inapoi.

- Umm ok.

Spuse Martina care nu suspecta nimic. Aceasta a cumparat doua inghetate cu aroma de Kiwi, preferatele ei. Makiokoriotenia a zis ca se intoarce ea dar, nu venise inca. A spus ca are ceva treaba pana dupa coltul potecii, asa ca Martina a inceput sa mearga acolo. Cand a ajuns, a scapat ambele inghetate din mana imediat... Makiokoriotenia se saruta cu un baiat. Cum a vazut din prima aceasta imagine, nu a simtit nimic altceva decat tradare. In plus il cunostea pe baiat, era unul din golanii care fluierau dupa ea de obicei pe holurile scolii. Plnagand aceasta fuge acasa, trista si pierduta. Ajunge acasa si fuge in camera ei sperand sa nu o vada nimeni. Insa Monica care era in bucatarie observase asta. Aceasta a batut la usa ei.

Cioc Cioc Cioc

- Ce ?!

- Martina esti bine ?

- Da ! Lasama in pace !

Spuse Martina printe lacrimi cu capul in perna. Monica realizase instant ca ceva nu e bine, asa ca intrase in camera, si se puse in pat langa ea.

- Martina... ce s-a intamplat, poti sa-mi spui.

- Makiokoriotenia... nu pot sa cred ce mi-a facut !

- Ce a facut ?

- Credeam ca ma iubeste si ca suntem cele mai bune prietene, iubite, dar tot ce a facut a fost sa ma minta ! Am vazut-o cum se saruta cu un baiat, cand ne plimbab in parc...

- Oh Martina, sti cum e, fetelor le plac baietii, si tie iti plac uni baieti.

- Stiu ! Dar asta nu ma face sa ma vad cu ei pe ascuns cand sunt impreuna cu cineva. Stiam eu ca nu e serioasa si ca nu-i pasa de sentimentele mele !

- Nu poti sa spui asta Martina, toti facem unele decizii mai rele uneori.

Martina continua sa planga, asa ca Monica a cuprins-o si i-a spus :

- Sti, eu nu imi cunosc trecutul. Pe langa asta cand m-am trezit pe acea plaja, un nemernic a profitat de mine si m-a abuzat... Inca din primele clipe in care am fost constienta, lumea a fost un loc groaznic pentru mine. Mult timp am fost trista, si credeam ca nu are rost sa traiesc, dar apoi ati aparut voi in viata mea. Tu, Elias si Raul, 3 copii minunati. Si de asta am si fost stricta cu voi, pentru ca nu am vrut ca voi sa cunosteti viata din exterior cum am cunoscut-o eu. Insa uneori, chiar si cu o mama protectoare, mai te lovesti de lucruri de genul. Asa e uneori viata, nemiloasa, insa Martina, asta nu inseamna ca e sfarsitul, mereu te poti ridica si sa o iei de la capat. Eu iti sunt alaturi.

Martina isi ridica ochii si o cuprinse strans pe mama sa.

- Multumesc mami, ma simt mai bine acum, tu nu o sa ma tradezi niciodata, dar tot nu pot sa cred ca mi-a facut asta.

- Hey, am facut clatite cu nutela, si asteapta sa fie mancate, ce zici, ne aruncam pe ele ? Ca sa uiti de asta.

Spuse Monica razand ?

- Nu stiu daca asa functioneaza dar, sigur mami !

Astfel Monica a mai linisti tristetea Martinei.

Multumesc @AndraBeldiman123 pentru sugestie :D