HADES

Capitolul 11

Hades

— Începeți jocul. Trebuie să te concentrezi, omule. Hades este într-adevăr omul norocului, i-a zis Axel politicianului, oaspetele serii din club, a cărui prezență o acceptasem, având în vedere întârzierea lui Joshua.

— Credeam că Hades consideră că norocul este doar o matematică leneşă, i-a răspuns acesta.

— Hades nu gândeşte deloc acum. Pare că este pe cale să ne dea pe toți afară, astfel încât să petreacă în tihnă. Sau în iad.

Vorbind despre diavol, uşa camerei s-a deschis şi Joshua a tunat înăuntru. Când mi-am dat seama că strângea ceva la pieptul lui, mi-a şi aruncat hârtia la piept. Aproape că am văzut rânjetul maliţios al lui Axel.

— Ne-ai păcălit!

Joshua a bătut cu palma deschisă pe masa de poker şi, dintr-o mişcare, cărţile, jetoanele şi scrumierele au căzut pe podea. Conținutul mesei a zburat pe podea.

— Ţi-am găsit oamenii urmărindu-mă, când am mers să-mi recuperez maşina din centru. Aşa că m-am decis să-i urmăresc. Pe unul l-am prins, celălalt a fost prea rapid.

— Pe care ai reuşit să-l prinzi? întreabă Axel convenţional. Nu de-alta dar vom şti pe cine pedepsim şi concediem, nu-i așa, Hades?

Privirea lui Joshua s-a îndreptat în direcţia lui Axel.

— Taci, Axel! Taci dracului.

Am aruncat hârtia la podea, identificată ca un cont bancar. Ştiam că scuzele nu sunt pe masă acum. Hades nu se apleca niciodată în faţa nimănui. Așa am fost dresat. Din asta trăisem. Așa aveam să mor. Joshua putea să fie o excepţie, dar nu era cel mai mare. Liderul haitei.

— Înapoi la isteric, am zis calm, netezindu-mi cămașa.

— Vrei să-mi spui ceva ce nu ştiu? Ţi-am spus că banii aceia îmi aparţineau de fapt şi ştiai că nu aveam neapărat nevoie de ei. Ai crezut că n-o voi face ca să nu te pun în pericol? Ai crezut că eşti special, Joshua?

Ochii i s-au mărit, amândoi ne gândeam la acelaşi lucru. Vorbele mele erau întocmai ca ale lui Norman, care includeau de cele mai multe ori călcatul peste cadavre şi umilirea publică în faţa haitei.

— Îţi urmezi întocmai toate planurile? a zis el cu vocea răguşită.

Am zâmbit crunt.

— Toate.

— Mă urmăreai şi totuși l-ai lăsat pe Ian să-mi spună totul. Chiar dacă exista riscul să fi fost deja mort.

— Diavolul stă în detalii. Hades ştia că Ian nu-ţi va face nimic, a zis Axel.

— Eşti cel mai bogat om din stat şi alegi să delapidezi o sumă infimă, având în vedere de ceea ce scrie acolo, a zis el cu ochii pe extrasul de la picioarele mele, ca apoi să te alegi cu CIA-ul pe cap şi cu fata lui Ruthless? a continuat el şi s-a aplecat peste masă, încercând să-mi citească gândurile.

Mișcare greșită, tinere.

— Acum spune-mi tu, Hades, va trebui să merg la Ian să aflu de ce-ai făcut asta? Opreşte-o înainte să te coste, indiferent ce protejezi, cu acest preţ n-o să reușești decât să te afunzi. E o chestiune de timp până când Ian va afla și..

— Afacerile sunt afaceri, am zis eu.

Toţi ochii de la masă erau aţintiţi asupra mea. Axel a gemut. Politicianul şi-a dat ochii peste cap.
Dar Joshua.. Joshua cel prea tânăr, în comparaţie cu ceilalți, ştia. M-a privit cu ochii lui, de această dată calmi, cărora nu le lipsea nimic. Mi-am înaintat regii pe masă şi m-am întins pe spate.