"Împreună" sună al dracului de bine

1-Nu lupt pentru cineva căruia nu-i pasă.

Bună, eu sunt Maya și am 16 ani. Povestea mea sună așa :Părinții mei au refuzat sã mai trãiască, bând foarte mult alcool si ajungând să moarã. Pe mama o chema Helen, era o femeie superbă, care mă înțelegea, dar a ales să mã pãrãsească. Pe tata îl chema Justin , era un bărbat destul de fidel până când mama a plecat în Franța ca sã munceascã, în timpul ãla, tata a clacat cu o altã femeie. Acum locuiesc singură într-un oraș mare, superb, Los Angeles. Pe cea mai bună prietenă a mea o cheamă Annes. Așa, să trecem la capitolul "iubire", mdea. Băieți, ce-s ãia? Sunt de mâncare? Nu vreau să aud de bãieți. Cred că ar fi mai bine să trecem peste.

Deci, 10 iunie , ora 06:20 dimineața, aud cã alarma telefonului sună, mă gândeam să o sun eu mai târziu, dar , eh, întârziam la școală. Eram cea mai fericită că mai era o singurã săptămână, și NU VOI MAI AUZI DE ȘCOALĂ TIMP DE 3 LUNI. Mă dau jos din pat, cobor jos, la bucãtãrie, îmi pregătesc micul dejun și mă duc să îmi aleg hainele cu care mã voi îmbrãca. Stãteam în fața dulapului și îl priveam de parcă era Harry Styles, l-am deschis, și mi-am ales o pereche de jeansi negri, un tricou pe care l-am primit de ziua mea de la Annes , și fug în fața oglinzii pentru a-mi aranja părul. După ce pãrul meu a fost chinuit jumãtate de oră, l-am prins într-o coadă. Deodatã soneria se auzi puternic. Mã duc repede să deschid, dar nu era nimeni, m-am uitat în jos și am văzut un buchet mare de trandafiri roșii și un bilet. Eram ceva gen "Wow, cuiva chiar i-a pãsat de mine, eh, nu contează", mă uit pe bilet, scria așa " 100 de trandafiri roșii pentru prințesa mea, te iubesc. #AS". Eram scârbitã, a folosit cuvintele "prințesa mea" și "te iubesc", dar în fine, eram entuziasmatã, cine mă iubește pe mine, cine e acel "#AS"... Soneria se aude din nou, mã gândeam să nu fie și vreun inel de logodnă eventual, m-am dus să deschid, m-am liniștit când am văzut-o în fața ușii pe Annes.

Annes-Neața,pisic. Ce faci? *uitându-se surprinsã la marele buchet de trandafiri așezat pe măsuța din hol*

Eu- Neața, uite mă pregăteam...

Annes- Și cu astea ce e? Cine e ?

Eu- Nu știu... Nu-mi pasă, totuși e scârbos, mi-a spus prințesa lui.

Annes-Off, Maya, când o să înțelegi cã nu e nimic greșit în a avea un iubit.

Eu-Da,da, bine.

*DIN PERSPECTIVA LUI ANNES:

Maya e atât de încăpățânatã, ar trebui să se simtă norocoasă că cineva o iubește și îi trimite trandafiri. *

Eu-Ai venit cu mașina?

Annes-Da.

Eu-Ok, mă duc sã îmi fac ghiozdanul și plecăm.

Annes-Bine, grăbește-te. Nu ai vrea ca profu' de chimie să urle ca disperatu' la noi.

* DIN PERSPECTIVA MAYEI:

Annes e acea prietenã care chiar dacă nu arată, te iubește enorm. Ar trebui sã înțeleagã că nu am nevoie de un iubit, sau cum s-o numi ãla.*

Eu și Annes am plecat la școală. Am intrat în închisoare și am mers la dulapul meu. Am închis iute și zgomotos ușa dulãpiorului meu și când m-am întors m-am ciocnit de un băiat brunet, cu ochi căprui care strãluceau. Cărțile mi-au cãzut din mânã, amândoi ne-am aplecat să le luăm, mâinile noastre s-au atins, atunci ne-am ridicat privirile, ne-am privit în ochi și ... Și buzele noastre s-au întâlnit într-un sărut,primul meu sărut. După ce minunatul nostru sărut s-a terminat, s-a uitat la mine și mi-a zâmbit, fãcându-mã să cred că e un vis. Mi-am strâns cărțile, el m-a ajutat, ne-am ridicat încet iar el mi-a zis:

El-Bună, Maya. Sunt Harry.

Eu-Bună, de unde îmi cunoști tu numele? (Și i-am zâmbit )

Harry-Am și eu sursele mele.