Ca oboseala ma patrunde
Iar pulsul imi cedeaza
Scopul?Unde e?
Magia pe care o numim noroc
Si e totul mult prea amplu,
Ca sa ti explic.
Ingheata ochii,mintea,sentimentele
Cand blurez planeta
Si incep sa ma intreb,
Ce e asta?
Dar e o intrebare retorica
Si nu cred ca ma intelegi,
Cum au inceput sa se miste
Tablourile colorate,
Vaporul nul din capul meu
Care se loveste de fiecare val
Al existentei mele,
Al actiunilor,
Al intelesului si constiintei
Si tot ma intreb,
Ce se intampla?
Si iarasi n am raspuns.
Raposatul tren ,
Care scartaie acum pe sine,
De atata oboseala si vechime
Da i pace doamne,si eterna vesnicie
In gradina ta cu flori
Pentru ca singuri ne sapam groapa,
Dar nu alegem cine merge peste aceasta.
Da ti putina mila,
Ma tot implor eu mie,
Iubeste te,simte te,traieste in acest trup
Stricandu ne noi pe noi,
Stricam existenta in sine.
YOU ARE READING
Bad Trip
PoetryPoezie ,stilizata in propriam placere Le scriu de placere nu astept nimic in schimb peace<33 ~Ranirea inconstienta a propriei fiinte pe modelul cauza-scop in cautarea darului divin.
