NUCLEUL - ENIGMA SPIONAJULUI ROMANESC (cap.30)

30. Snagov - Romania

   Romică Prisărescu se întorcea obosit spre vila sa din Snagov după încă o zi de muncă. Munca sa, din prezent, spre deosebire de cea de Guvernator al Fondului Naţional Român, i se părea o pierdere de timp. Nu avusese ce face. Trebuise să accepte oferta preşedintelui Alexandru Cornescu de a ocupa funcţia de prim-ministru al României. Oare, din această nouă poziţie, reuşea el, eternul guvernator al FNR, să se implice şi mai mult în realizarea proiectelor stăpânilor săi de la Roma şi Washington?! Posibil, gândi Romică. Doar stăpânii mei sunt cei mai buni atunci când vine vorba de făcut strategii. Cu România nu fusese greu. Chiar deloc. Nişte animale înfometate. Ajunsese destul de rapid la vila sa din Snagov. Se simţea excelent aici. În livada sa cu parfum îmbietor de struguri. 

   SPP-ul îşi făcuse treaba. Se strecuraseră destul de dibaci printre vehiculele din traficul aglomerat al capitalei. Desigur, ajutaţi şi de sirenele inconfundabile ale limuzinelor negre şi elegante. Palatul Victoria îl enerva. La fel şi ceilalţi ocupanţi, cu excepţia celor pe care îi luase în cabinetul său, alături de el. Erau acolo mulţi prieteni. Printre ei şi Adrian Tomescu, ministrul transporturilor, şi mulţi alţii. Gheorghe Virilescu era deosebit. Cândva, pe vremea răposatului, studiaseră şi lucraseră cam în aceleaşi locuri. Şi ce locuri. Ce amintiri. Acum, din poziţia sa de mare secretar general, de grad 33, în ritul scoţian din România, îl putea ajuta pe Romică în multe alte privinţe. Iar Romică nu-şi uita niciodată prietenii. Odată ajuns la vilă, ofiţerii SPP sunt liberi. Nu au acces dincolo de porţi. Pe moşia sa nu vrea să fie păzit sau protejat de români. Nu vrea. Românii îi displac. Se vând prea uşor pe te miri ce. Are cine să-l pazească aici. La recomandarea şefilor săi discreţi îşi adusese gărzi de corp din Germania. Leibwächter. Şi nu orice gărzi de corp. Special Forces şi Intelligence. Cremă, frate. The best. Baieţii lui, cum îi plăcea lui Romică să-i alinte, erau şi maltezi. Adică erau şi membrii ai ordinului Cavalerilor de Malta. Un ordin militar al Vaticanului. Specialişti atât în pază şi protecţie dar mai cu seamă în munca de spionaj. 

   Mâine urma o zi grea pentru el. Cu adevărat grea. Avea o întâlnire secretă cu câţiva reprezentanţi secreţi al FMI-ului. Întâlnirea viza o şi mai mare îndatorare a României faţă de Fondul Internaţional. Romică juca un rol important în această inginerie. Era omul de bază al Fondului în România. În afară de gărzile de corp, de maltezi, nimeni altcineva nu era acasă, la vilă. Soţia era plecată din ţară împreună cu cei doi copii. Pentru ăla micu era mai greu dar avea el tot timpul din lume să crească şi să-şi facă de cap, pe banii românilor, via papa. Fata era deja mare dar şi puţin îndrăgostită de un croitor. Pe Romică nu-l speria croitoraşul. Era omul său de bază în ceea ce priveşte politica monetară. Dat naibii croitoraşul ăsta. Cum le croia el pe toate, parcă erau rupte din poveste. 

   Romică, după o baie fierbinte, înspumată, se relaxează în faţa TV-ului. Urmăreşte un film. Un thriller. Îşi aminteşte cum şi-a început cariera. Ca şi cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială avusese norocul să intre în contact cu multă lume bună. Mai cu seamă în timpul vizitelor de lucru, destul de dese, în SUA. Aşa devenise omul de încredere al celor de la Comisia Trilaterală şi al celor din Clubul de la Roma. Recrutarea sa fusese făcută destul de inteligent. Practic îl cucerise şarmul şi luxul clanului Rockefeller iar în momentul în care şi-a cunoscut prietenii din comisie, nu a mai stat pe gânduri. Nu oricine are posibilitatea de a fi aşa intim cu oameni precum Prinţul Charles al Marii Britanii, Bill Clinton, Tony Blair, Gerhard Schroder, Jose Manuel Barroso, şi mulţi alţii din lumea întreagă. La fel şi în club. Să stai alături de regina Beatrix a Olandei, de Javier Solana, Jean Saint Geours, Mihail Gorbaciov, şi mulţi alţii, nu-i lucru puţin. Oameni de ştiinţa, economişti, oameni de afaceri, înalţi funcţionari, şefi sau foşti şefi de state, din toate cele 5 continente, cam ăştia erau prietenii lui Romică.