1.Un nou inceput...

220 9 3
                                    

Aparent este o dimineata ca oricare alta, dar stiu ca totul depindeade ea... TOTUL.

- Esti gata? ma intrebat mama.

- Gata sa aflu daca mi-am irosit sau nu ultimi zece ani din viata? am spus eu sarcastica.

- Mikayla!

- Scuze, mama, dar de urmatoarele doua sau trei ore depinde intreaga mea viata, nu te poti astepta sa ma port normal.

- Stiu, draga, dar o sa vezi ca nu are de ce sa-ti fie teama.

La auzul acetor cuvinte m-am linistit, chiar daca stiam ca mama se straduia din rastputeri sa se convinga pe ea insasi.

Imi ador mama dar un lucru la care sigur nu se pricepe sunt incurajarile.

Acum ceva timp, in scoala primara am jucat in "Alice in tara minunilor" si eram atat de speriata incat nu voiam sa urc pe scena, iar ea a incercat sa ma calmeze spunandu-mi ca nu se poate intampla nimic mai rau decat sa-mi uit replicile si bineinteles ca asta am si facut.

Astazi trebuie sa dau un examen in fata celor din consiliul TIT (Transport Intercontinetal Temporal) in care (daca am inteles eu bine) voi calatori in trecut si voi aduce anumite lucruri, iar daca cei de la TIT vor considera ca ma descurc, voi fii nevoita sa imi parasesc familia, prietenii, scoala, casa si toate lucrurile care insemna ceva pentru mine si ma voi muta la un centru de instruire pentru GT (cei cu Gene Temporale) unde alaturi de altii cu capacitati de calatorire in timp voi cutreiera toate locurile in care au trait oamenii si le voi repara greselile.

Deci dupa ati observat traiesc intr-o lume fara razboie si toate aceste datorita acestei gasti de oameni.

Oare voi face si eu parte din ei?

Oriunde si oricandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum