Anul 845 Shiganshina
Încă eram țintuită în lagăre, și asta de când părinții mei, muriseră. Tot ce făceam toată ziua, era să stau legată de niște lanțuri prinse într-un perete.Numele meu este Mizuki Ackerman si am 16 ani.
De-odata, s-a auzit o bubuitură imensă.
"TITANIIII!!!!!!! AU VENIT TITANIIIII FUGIȚI CÂT MAI PUTEȚI"
-și pe noi cine o să ne salveze?...întrebă un băiat care se afla in același lagăr cu mie si inca vreo 20 de persoane.
Mizuki: nimeni. În viață ori te salvezi singur ori mori așteptând să te salveze cineva, am spus ridicându-mă în picioare.
-și tu ce ai făcut atâta timp? întrebă o fată
Mizuki: la ce te referi?
-'În viață ori te salvezi singur ori mori așteptând să te salveze cineva', dacă erai in stare sa te salvezi o făceai de mult, așa ca nu mai comenta
Mizuki: oh...ești sigura? am spus, luându-mi avânt pe piciorul stâng, lovind peretele din spatele meu, acesta clătinându-se. In acel moment, lanțurile de care am fost prinsa au căzut.
Mizuki: ce ziceai?
-da si acum? cu lanțurile alea atarnând dupa tine, nu vei ajunge prea departe
Mizuki: oh, atunci haide sa nu ajungem niciunul prea departe.
M-am îndreptat, spre peretele in care era legata fata, incercand sa ating cu lanturile de le ei.
Mizuki: ai face bine sa te ridici in picioare, asta daca nu vrei sa-ti dau in cap cu astea.
Fata se uita la mine.
Mizuki: nu mi pierd eu viata ca sa te scot de aici, si m-am dus catre celelalte persoane, care deja se ridicasera in picioare. Mi-am sprijinit piciorul drept de peretele lor, in timp ce lanturile mele erau oarecum prinse de ale lor, si am tras.
De-odata, catusele la care mi-au fost prinse lanturile au cazut.
'la naiba' mi-am zis in gand.
-Nu te stresa, mai 3 persoane, putem noi sa le eliberam, tu vezi daca este o cale de iesire de aici, mi-a spus un baiat.
Mizuki: inteles.
M-am indreptat catre usa. Poarta de fier era descuiata, si mai mult cheile de la catuse erau acolo. Am luat cheile, si le am aruncat spre colegii mei, sperand sa ajunga, pana in fundul incaperii. Un baiat a luat cheile, si mi-a facut semn sa inaintez.
-ACUMA AI SCAPAT SI NE LASI PE TO-
'cred ca fata a fost crescuta intr-o grota' mi-am zis.
Am urcat scarile principale, si am dat de o trapa, am ridicat-o usor, acoperisul era pe jumatate distrus, am inspectat zona, peste tot in jur mirosea a sange, pana i-am vazut, erau destul de departe dar, nu cred le va lua prea mult sa ajunga aici. Cand am vrut sa ma strecor inapoi sub trapa, m-am intersectat cu colegii mei.
-Aha v-am zis eu ca a vrut sa ne lase aici.
-de fapt ea se intoarcea dupa noi, spuse baiatul care mi-a zis cu cateva minute in urma sa gasesc o cale de iesire.
Mizuki: tu chiar nu stii cum sa te comporti nu?
Fata stramba din nas.
Mizuki: nu avem mult timp, trebuie sa ne indreptam spre poarta, si sa fim pre-
Pana sa apuc sa mi termin fraza, ceilalti o luasera la goana din cauza unui titan.
-te superi daca raman cu tine? ma intreba baiatul.
Mizuki: ar trebui sa ma supar?
-Ma numesc Mikio.
Mizuki: Mizuki, incantata, dar pana una alta daca vrei sa iesim de aici, trebuie sa ma urmezi.
Mikio: cu mare placere.
M-am uitat in partea dinspre care veneau titanii.
Mizuki: nu avem mult timp! HAI!
Am luat-o la goana printre daramaturi, pana am ajuns intr-o zona neatinsa, eram in siguranta 50-50.
----
Intr-un final am ajuns la poarta, strecurandu-ne printre oamenii speriati. Am zarit o nava, care era cat de cat goală. Am inaintat cat de in fata am putut, pana un soldat ne-a impins in nava.
Mikio; am reusit
Mizuki: 20% ca sa nu zic 15% sau chiar 10%
Mikio: huh? La ce te referi?
Mizuki: de abia acum incepe lupta pentru supravietuire.
-Corect, spuse-se un batran.
-ERENNNN, MIKASAAA!
-Armin, nu cred ca e momentul, deja se vede pe fetele lor, ce s-a intamplat.
Mi-am indreptat privirea, spre cei doi copii care dadeau sa urce, aratau ingrozitor.
Mikio: cum ai ajuns in acel lagăr?
Mizuki: aveam 9 ani si jumatate cand am fost adusa acolo.
Mikio: deci ce ai comis?
Mizuki: nimic
Mikio: .....
Mizuki: clanul Ackerman
Mikio: dar..am crezut ca au fost persecutati cu totii...
Mi-am indreptat privirea catre baiat si dupa in podeaua navei.
Mizuki: nu chiar toti, unii ar mai trebui sa fie in viata, sper..
Mikio: dar acele lagare erau doar pentru cei rebeli..
Mizuki: hai sa schimbam subiectul, am spus aruncandu-i o privire dura.
Mikio: ce s-a intamplat cu ochii tai?...
Mizuki: ce s-a intamplat cu ei?
Mikio: nu par normali
Mizuki: huh?
Mikio: sunt gri..
Mizuki: asa si? trebuie sa fie ceva neregula cu ei daca sunt gri?
Mikio: nu e normal
Mizuki: pentru tine da
M-am ridicat de unde stateam si m-am indreptat spre marginile navei. Am bagat mana in buzunar, si mi-am scos inelele, pe care mi le daduse un asa zis bun prieten de familie, Kenny Ackerman, cu mult timp in urma. Acum chiar imi veneau. Am inchis ochii si am inspirat adanc, de abia acum incepeam un nou capitol de supravietuire al vietii.
