Un suflet fără vise,moare.. Atîtea vise,într-un singur om. Ceva nou pentru mine. Emoţii scrise,nu doar simţite şi ascunse în adîncul sufletului,printre amintiri şi trăiri supuse uitării. Ceva în care aşi putea oricînd reveni,pentru a retrăi din nou clepele şi sentimentele de altă dată. Îmi simt inima şi corpul luptînd cu propria mea raţiune. Mă simt deosebită,în faţa tuturor,un sentiment de nevinovăţie,de mîndrie,cu care aşi putea privi în ochii oricui şi a le spune că sunt curată,vie,nevinovată... Mîndria îmi dă puteri, dorinţa de a face lucruri mărunte dar bune,care aduc zîmbete de fericire celor din jur. Nu vreau să fiu o personalitate grandioasă,nu vreau să las în urma mea descoperiri de mare valoare. E ceva mult mai simplu,vise mult mai inocente şi firave la prima vedere. Vreau să adun în jurul meu zîmbete,chipuri fericite. Să fac oamenilor bucurii,să le colorez lumea prin prezenţa mea. Să nu alerg spre vecie prin fapte unice,dar pri amintiri pozitive lăsate în memoria oamenilor.