- Mi-a fost dor de tine , imi sopteste Jungkook la ureche când ma i-a în brațe.
Si mie mi-a fost, dar imi este frica sa o spun .
Nu am discutat niciodată despre noi , despre relația asta ! Nici macar nu stiu daca este vro relatie aici sa fiu sincera .
- jungkook , ii spun eu după ce imi da drumul din îmbrățișare. Vreau sa discutam !
- Despre ce ?
- Noi !
Se uita confuz la mine câteva momente , după îl aud cum isi scoate afară tot aerul din plămâni.
Imi face semn din cap sa ma asez pe pat .
Se așează si el pe un colt al sau si face încă un semn cu mâna sa ma asez lângă el . Mă conformez la semnele lui si ma asez lângă el.
În camera se așează o liniște stânjenitoare, trebuie sa spun ceva doar eu am vrut să discut despre asta .
- Jungkook , ce suntem noi ? Noi doi ...
Ochii săi ma scanează din cap până în picioare , apoi face contact vizual cu mine . Ochii săi întunecati ma fac sa imi pierd controlul . Dacă mi-ar spune sa fac ceva acum chiar as face-o .
Un zâmbet imi apare pe buze .
Doar nu încearcă să folosească privirea pe mine ?
Nici un vampir nu poate sa hipnotizeze un vrăjitor.
De ce ?
Pentru ca daca un vampir pune stăpânire pe magie lucruri nu prea frumoase se pot intampla . Asta o știe toată lumea !
Este interzis .
- Ce vrei sa faci ? Mă răstesc la băiat .
- Am vrut să aflu ceva , spune alpecand capul în jos .
- Ce ai vrut să aflii?
- Ce simti pentru mine , stiam ca va veni discuția asta . Si ma bucur , imi placi foarte mult dar nu stiu ce simti tu .
- Si ai incercat sa ma hipnotizezi sa iti spun ce simt ?
- Imi pare rau , dar sunt prea orgolios ca eu sa iti spun ca te plac si tu sa ma respingi .
Ceva imi spune ca ar trebui sa fiu supărată pe el , nu doar ca a incercat sa scoată ceva de la mine dar putea sa o i-a razna , sa iti piardă mințile.
Hipnotizarea unui vrăjitor e interzisă!!!
Dar nu pot , nu pot sa ma supăr.
- Stii ca e interzis sa faci asta ?
- Stiu , dar orgoliul nu imi da pace .
Orgoliu si posesivitate . Asta nu iti da pace !
- Mi-am dat si singura seama din momentul în care l-ai pus pe Jimin sa stea pe lângă mine .
Isi mărește ochii de surprindere , credea că nu mi-am dat seama?
- De unde stii ? Mă întreabă cu vocea tremurândă.
- In ultimul timp de când tu vii la câteva zile sa ma vizitezi el sta cu mine ci Chan la antrenamente trăgând cu urechea la conversațiile noastre băgându-se peste tot . Trebuie să fii orb sa nu iti dai seama .
Obraji lui s-au înroșit putin , si privesc cum isi duce mână dreapta scarpinându-se după ceafă.
Eu stăteam în picioare așteptând o explicație bună.
- Te plac .
Îl aud spunând.
Am rămas putin blocată, nu stiam ce sa raspund . Da si eu il plac si voiam să o spun , dar surprinderea nu ma lasa sa vorbesc .
- Spune ceva , te rog .
Vreau sa ii spun , vreau sa ii sar în brațe chiar acum si sa ii spun cât de mult am asteptat acest moment ... dar nu pot !
Nu pot fi atât de egoistă, lupta cea mare se apropie odată cu sfârșitul meu . Trebuie să gândesc cu capul , nu cu inima .
- Iubito ? Sopteste băiatul putin agitat .
- Jungkook ! Spun eu.
-Daca ai de gând să mă respingi , nu vreau sa aud nimic .
- Nu stiu . Spun într-un final !
- Nu simti nimic pentru mine ? Mă întreabă băiatul.
- Nu e asta , stii foarte bine ca bătălia mea se apropie în curând! Privesc la el cum se uita la mine cu ochii mari și foarte atent .
- Si odată cu sfârșitul meu , nu pot fii atat de egoistă în cat sa iti cer sa fim impreuna doar ca apoi să mor si sa te las singur .
Jungkook se ridică în picioare și cu un singur pas a fost lângă mine , prinzandu-ma cu brațele sale puternice intr-o îmbrățișare strânsă.
- Iubito , nu vreau sa discutam asta acum ! Nu voi permite să se întâmple ceva cu tine , voi gasi o cale sa te salvez ... Doar ai incredere in mine .
Poate e hotărârea din vocea lui , sau doar speranta din corpul meu dar vreau sa am incredere in vorbele lui .
Privesc în sus la el din îmbrățișare, iar răspunsul meu vine doar cu o aprobare din cap . Un zâmbet ii apare pe buze si ma strânge si mai tare în brațe, iar cu o singură mișcare isi lipește buzele de ale mele .