2 săptămâni. Au trecut 2 săptămâni în care s-au schimbat multe lucruri.
Eu m-am mutat de la Luke la casa Samanthei care se poarta foarte drăguț cu mine, m am certat cu Kira de vreo 2 ori, am început sa prind tupeu. Ah, Matt este fiul Samanthei și practic și fratele meu acum. A fost tare ciudat momentul pentru ca știu ca Samantha nu mi a mai zis ca are și un băiat, dar asta este. Bla, bla, plictisitor...
Știu ca par lucruri minuscule, dar totuși pentru mine sunt ceva. Am descoperit, de-asemenea, lama. A devenit o prietena foarte buna.
Parca suna prostesc, dar durerea provocata de lama parca îmi distrage atenția de la durerea pe care lumea mi o provoacă. Nu vreau sa întru în detalii pentru ca nu s a întâmplat nimic deosebit, doar viata mea patetica și nedreapta.
Stau în pat pentru ca m am trezit mai devreme și ma uit la tavan. Ma simt ciudat ca m am trezit mai acum, am o impresie ca am întârziat, nu știu de ce, dar în fine.
'Cassie?' spune Samantha agitata. 'Haide, scoală-te, ai întârziat!' spune ea.
La naiba! Puteam sa jur ca ceva e neinneregula.
Ma ridic din pat rapid și simt ca acum cad în bratele unei amețeli foarte frumoase, plina de puncte negre pe ochii mei.
Îmi scutur ușor capul și ma spal pe dinți, față, îmi iau hainele pe mine, cobor la parter , dar nu înainte sa îmi uit ghiozdanul alb.
Ma uit la ceas.
'La dracu!' spun când observ ca ceasul este 8:15.
Orele au început deja,asa ca decid sa nu mai mănânc clătitele pe care Samantha le-a făcut.
Ma încalț și dau sa ies pe ușa.
'Cassie, poftim sa nu mori de foame în școala aia.' spune ea ușor amuzanta în timp ce îmi întinde o bancnotă de 10 dolari.
Apreciez cat de mult tine ea la mine. Un moment de soc încă ma deține. "Sa nu mori la școala aia."?. Parca ar ști exact ce se întâmplă. Parca ar ști ca sunt aproape umilita de toți.
Ies pe ușa grăbită si alerg ca o descreierata pe strada.
*
Ora asta de romana a fost atât de plictisitoare și parca a trecut cu anii.
În ora asta ma tot gândeam la mine.. Ma gândeam sa fug de acasă.. Dar știu ca tata ma va găsi. Nu pot sa fug pur și simplu. Nu am bani și nu am la cine sa ma duc.
Oricum, nu as putea sa o las pe Samantha în urma... Zilele astea i am zis 'mama'. Nu știu cum s a întâmplat, a fost involuntar, dar știu ca s a bucurat enorm de mult. Ba chiar zilele astea ne vom duce sa îmi schimbe 'stilul'. Ea este model și designer și a spus ca vrea sa ma aranjeze pentru ca sunt adolescenta și am nevoie de niște schimbări mici.
Poate Samantha e micul meu noroc.
Stau acum și îmi pun codul de la dulap pentru a îmi pune cărțile de romana.
Vad cum se formează o cărare printre elevi, apoi îl vad pe.. Adam. Adam cu grupul lui. Cat de important poți fi? De ce toată lumea se poarta asa cu el?
Lui Adam ii cade privirea pe mine și simt deja cum mii de emoții pătrund în mine. Oh, nu! Se îndreaptă spre mine.
'Cassie.' spune el cu zâmbetul lui extrem de drăguț și pervers în sensul unui salut.
M-a salutat? Mi se pare ca visez. În zilele astea nu știu care este faza cu mine.. Cu Adam.. Cu lumea.. Cu totul.
Ma simt ciudat de bine ca Adam dintre toate fetele de pe hol pe care le putea saluta, m a salutat pe mine.
'Turner' spun și eu încercând sa par normala, dar nu prea îmi iese.
Se uita la mine și îmi arunca un zâmbet, apoi pleacă spre cantina.
Ce dracu fost asta?
Va urma
Heyy, știu ca nu am mai postat de mult, dar promit ca ma revanșez, voi posta în fiecare zi. Kisses 💕