Mă trezește un zgomot ciudat, stau o clipă pentru a mă concentra în direcția de unde secunde zgomotul înfundat de bubuituri repetate. Camera e inundată de o lumina difuză, mă uit în partea de pat a lui David, nu e acolo. Închid ochii și mă las încet pe spate privind în tavan. De când am aflat că cea care a vrut să mă omoare a fost Kate parcă este o tensiune constantă între noi, îmi mușc ușor baza inferioară, probabil că mai mult generată de nesiguranța mea, deoarece acum că am cunoscut-o îmi dau seama de asemănarea dintre noi două. ..asemănarea fizică. Aș vrea să îl întreb atâtea despre ea, dar nu vreau să îi trezesc amintiri neplăcute, și mai puțin să îi amintesc constant de femeia pe care a crezut-o moartă. Au trecut zece zile de când am fost operată și ieri când doctorul a spus că pot merge acasă, David a insistat să vin aici. Ochii mei se opresc în direcția ușii, zgomotul care m-a trezit a încetat.
Voi merge să îmi fac un ceai...cafeaua iese din discuție, îmi ating ușor burtă prin materialul delicat al cămășii de noapte pe care o port. Pot cu ușurință să disting marginea bandajului, încă nu am văzut operația, deși am vrut. David a insistat să nu mă uit încă,deși el nu s-a dezlipit de lângă mine lângă spital, a stat și a supravegheat fiecare medicament, perfuzie, s-au bandaj schimbat...jenant pentru mine, incomod pentru personalul medical, lui nu prea i-a păsat de părerea noastră... A încercat atât cât a putut să îmi arate cât de mult însemn pentru el, știu, dar am impresia ca e doar cu corpul aici...mintea sa pare a fi în altă parte, la ea. Îmi ridic ușor cămașă de noapte și o dau jos, rămân în lenjeria neagra pe care David a ales-o aseară după ce am făcut duș. Privesc oglinda masivă de pe perete și îmi trec palmele peste bandaj, îmi acoperă abdomenul din partea dreaptă de sub coaste, până în partea centrală undeva în dreptul stomacului. E uriașă...privesc șocată dar apoi cobor privirea în partea de jos ... gemenii. Un zâmbet îmi luminează fața apoi este înlocuit de o îngrijorate. ..Dacă David e așa de grijuliu doar din cauză că îi port copiii, el cu Kate au pierdut...ridic ochii repede și îmi privesc reflecția în ochi. Credeam că ea e moartă, rezultă că nu e așa. ..Dacă nu a pierdut copilul...Dacă are și ea un copil cu bărbatul care e tot pentru mine...În minte își face loc ușor acest gând și reușește să umbrească bucuria pe care am simțit-o când m-am gândit la copiii care îi port.
David mi-a făcut loc în dressing pentru lucrurile mele așa ca mă îndrept acolo pentru a mă schimba,mă întreb unde e el? Tot procesul de schimbare a lenjeriei este destul de dureros...Însă nu am de gând să accept să iau calmante,nu îmi permit acest lux,pot să le fac rău embrionilor.
Ies din cameră și vreau să mă duc în bucătărie... La naiba! Am uitat de scări. Îmi strâng ochii o clipă apoi inspir puternic și încerc sa cobor încet. Dar îmi atrage atenția vocea lui David. Mă întorc în direcția ei și îmi dau seama ca e în mini sala de sport cu care e dotat apartamentul său. Mă duc sa îi spun că m-am trezit, mă izbesc de imaginea sa...parcă ar fi un zeu din filme, poartă o pereche de pantaloni de trening gri...Atât. Se uită pe geam și respiră greu și ascultă atent la ce îi spune persoana cu care vorbește, este impunător, și masculin, perfect sculptat, transpirat...probabil a exersat la sacul de box, de acolo bubuiturile care m-au trezit .
- Şi Mark ce spune?
Vocea lui este joasă,gravă. Stă lângă geam cu în brațe sprijinit de marginea ferestrei și privește încruntat prin aceasta.
- Tu ce crezi?! Spune oarecum ironic. Eu nu pot să merg. Nu o pot lăsa pe Ava singură. Ea și copiii sunt în pericol...Dacă Kate a intrat în casa ei înseamnă că dispune de resurse, nu e un asasin, e o femeie care suferă. Asculta atent apoi continuă. Da a fost antrenata să ucidă...ști că e lunetistă...Trebuie să o găsești, vreau să vorbesc cu ea, au trecut atâția ani...Am crezut-o moartă.
Ceea ce a spus mă doare dar sunt conștientă că au un trecut și că,la fel ca mine,David are nevoie de informații. Are întrebări și are nevoie de răspunsuri.
- Să mă anunți. Spune în timp ce închide telefonul, își pune și celălalt gratuite pe geam și își lasă capul în jos între umeri.
- David... vocea mea sună oarecum răgușit, oare pentru că îmi e din ce în ce mai dificil să îmi abțin lacrimile.
- Iubito...fața i se luminează și se apropie de mine aruncând telefonul din mâna pe o masă. De ce te-ai dat jos din pat? Îmi pune palmele pe cap aşezându-mi părul, apoi mă trage spre el și mă sărută apăsat pe buze. Pieptul lui gol se lipește de tricoul larg pe care l-a pus pe mine. Îl simt atât de încordat lângă mine.
- Vroiam un ceai.
- Vine ceaiul la tine...Spune zâmbind. Hai în pat și o să îți aduc eu ceaiul...doamna Mary deja e jos, a pregătit un mic dejun exact după specificațiile doctorului.
Mă ia de mână și mă trage după el în dormitor.
- Ai aflat ceva? Îl întreb, știu că își dă seama la ce mă refer.
- Da. Au găsit locuința unde stă...sau stătea. Bossly a spus că a plecat în grabă...chestiune de ore, sper.
- Ce o să faci după ce o să o găsești?
Îmi așez tricoul și îl privesc curioasă. Știu că îl incomodează întrebarea mea, dar nu mai pot ține în mine. David trage draperia în așa fel încât să nu pătrundă razele blânde ale soarelui de octombrie...
- Nu am nici cea mai mică idee, mă privește în ochii și îmi dau seama că e atât de tulburat, de nesigur.
Se așează în spatele meu și mă trage spre el, brațele lui mă înconjoară de la spate și le așează pe abdomenul meu, foarte încet, spatele îmi este lipit de pieptul său, această apropiere mi-a lipsit în spital, modul lui de a mă deconecta de realitate. Buzele sale se joacă cu pielea sensibilă a gâtului, atât de relaxant, și ispititor...Îmi las capul ușor pe spate și mă sprijin cu ceafa de umărul său.
- Te rog...nu face asta, spun zâmbind, ști că nu pot face efort fizic, expir greu când mâna lui coboară și mi se strecoară pe sub tricoul larg.
- Cine a zis că trebuie să faci efort?! Acordă-mi puțin credit iubito...spune în timp ce îmi mușcă lobul urechii, îndeajuns încât să-mi împrăștie fiori de plăcere prin întreg trupul. Am de gând să fac toată munca grea pentru tine, adaugă în șoaptă. La mulți ani iubito!
Tot ceea ce face e cu intenția de a mă distrage de la ceea ce aveam în minte, știu asta, dar o să mă prefac că sunt naivă...la urma urmei azi e ziua mea...
- Ely și Patrik sunt jos, iar Marcelo trebuie să sosească, vine cu Tomas, David se întoarce bine dispus în dormitor și se îndreaptă spre dressing de unde iese cu un halat roșu-vișiniu de mătase. Haide...te ajut eu, spune în timp ce îmi ia mâna și mă ajută să mă îmbrac.
- Tomas? Mă miră că vine și el, în ultima lună nu am vorbit cu el, nu știu pe unde a fost și ce a făcut, dar pe mine una m-a evitat. Însă mă bucur că o să îl revăd, ei sunt prietenii mei, familia mea.
- Da, abia așteaptă să te vadă, avem de discutat ceva...
Este destul de misterios, nerăbdător poate, ceea ce îmi sporește curiozitatea, zâmbesc spre el în timp ce coborâm scările.
În sala principală îi observ pe Ely și Patrik așezați pe divanul roșu care umple camera, par relaxați și zâmbitori, deși au venit zilnic la spital, îmi pare bine să îi văd aici. Doar ei și Marcelo au venit să mă vadă, din câte am înțeles de la David, nu știe nimeni ce mi s-a întâmplat, în cazul în care Kate ar vrea să încerce din nou, și pentru că încă nu se știe dacă a avut pe cineva care să o ajute...
- Aici avem viitoarea mămică, spune David, cu o oarecare mândrie în glas, mândrie care îmi face inima să tresară.
- Hei... spun zâmbind sincer în timp ce mă apropii de ei mă bucur să vă revăd și altundeva decât în salonul unui spital.
- Nevastă-mea deja devenea geloasă, zice că sunt prea sexi asistentele, Patrik râde cu zgomot, în timp ce se ridică și mă îmbrățișează călduros, apoi ridică un buchet frumos cale. La mulți ani!
Mă bucur că prietenii mei s-au gândit la mine, dar nu mă simt în postura de a petrece, și nu vreau să se deranjeze pentru a-mi cumpăra cadouri.
- La mulți ani! Ely sare repede și îmi înmânează un pachețel mic cu o fundă roșie.
- Nu era nevoie să vă deranjați spun în timp ce iau cutia mică și deschid capacul.
David mă sprijină de spate și cu un braț îmi ține cotul până mă pune în dreptul divanului și mă așez, îmi ia buchetul de flori și îl înmânează lui Mary care îi zâmbește larg.
- O să îl pun într-o vază, îi șoptește aceasta, apoi pleacă.
David se așează lângă mine și își trece brațul pe la spatele meu, astfel mă ține aproape de el, degetele sale îmi mângâie delicat partea dreaptă, aproape de unde începe bandajul care acoperă operația, nu se uită la mine, și pare concentrat la ceea ce discută Ely și Patrik, pare chiar prins în discuție, eu nu pot decât să mă uit la el, profilul său este atât de perfect, nasul, urechea, buzele acelea cărnoase, calde, delicioase, atât de pricepute, barba care îi acoperă fața.
- Ce zici? Ely se uită la mine întrebătoare, eu fac ochii mari și privesc de la unul la altul, habar nu am despre ce orbeau, sau ce m-a întrebat.
- Ă... și îmi scapă un zâmbet inocent. Scuze...nu eram atentă. Spun și ridic ușor din umeri.
- Cred că știu motivul, trage cu ochiul și dă din cap spre David care zâmbește larg și își dezvelește dantura perfectă, pare a fi mult mai în largul său, și mă bucur. Ziceam că ai noroc că ești încă în convalescență, astfel aş organiza o petrecere undeva în oraș. ..ceva epic, adaugă zâmbind.
- Atunci presupun că sunt norocoasă.
Telefonul lui David îmi atrage atenția, acesta se ridică și răspunde undeva lângă fereastra privind pe geam...Nu stă mult și se întoarce spre noi.
- Ei bine, Trevor e jos, acum urcă.
Observ că se adresează mai mult prietenilor mei decât mie...O să ni se alăture și el?
- Super, spune foarte entuziasmată Ely, bătând ușor din palme. Vin băieții!
Băieții? La ce se referă, privesc spre David și îmi trec mâinile în jurul halatului...Nu prea sunt pregătită pentru musafiri.
- Vino...
Mă ia de mână și mă duce spre scări ...La naiba cu scările astea.
- Trebuie sa fi prezentabiă pentru invitați.
- Şti...Spun în timp ce el mă ajută să urc încet treaptă cu treaptă, nu prea am crezut că o să am invitați...Și nu vreau să te simți obligat ...
Nu știu cum să îi spun că nu mă simt comod să am invitați aici la el acasă, nu vreau să îl oblig să îmi accepte prietenii, deși judecând după comportamentul său cred că și lui îi place. Mă îndreaptă spre dormitor care deja e complet aranjat. Pe pat e așezată o rochie albă valoroasă cu pliuri...Mă uit spre David care îmi zâmbește în cel maonseducator mod posibil, îmi ia mâna și mă trage spre pat.
- Da - mi voie să te ajut să te îmbraci.
Se așează în spatele meu și își trece brațele pe lângă talia mea și îmi desface ușor și repede cordonul halatului pe care îl port, își așează palmele pe umerii mei dubii lasă halatul să cadă jos.
- Superbă, îmi șoptește la ureche în timp ce se strecoară pe lângă mine și ia rochia de pe pat. Îmi faci pe plac?
Zâmbesc la rândul meu deoarece știu că nu are rost să mă contrazic cu el,digi știe că nu îmi place să îmi cumpere cadouri, adevărul e că rochia e superbă și utilă, fiind mai valoroasă nu mă poate deranja la operație. Afirm cu o mișcare ușoară a capului apoi ridic încet piciorul pentru a intra în rochie,el doar stă acolo,în genunchi în fața mea,îmi atinge ușor piciorul când îmi ridică rochia în sus și-mi transmite fiori de plăcere în întreg trupul.
- Gata...Mă admiră în liniște câteva momente apoi se dă la o parte din fața mea pentru a mă putea vedea în oglinda de pe perete.
Măsură mea...o rochie simplă, alba cu mâneci largi și umerii goi. Probabil că și eu aș fi ales-o. Zâmbesc satisfăcută.
- Mulțumesc.
- Nu trebuie să îmi mulțumești. Spune ridicând mâna și aşezându-mi părul. Să mergem...Dacă nu rămân fără whisky .
Îmi mușc buza ușor.
- Ai dreptate...
Gălăgia e cam mare pentru Ely și Patrik,probabil au ajuns și Marcelo și Thomas...Nu am de gând să îl iubea întrebări acum, dar va trebui să îmi spună pe unde a umblat...De ce nu a mai dat nici un semn de viață. Cobor scările încet și cu mult ajutor din partea lui David care mă sprijină la fiecare pas.
- La mulți ani!
Se aude în cor, prietenii mei, familia mea,sunt aici și îmi zâmbesc larg.
- Mulțumesc.
Marcelo și Thomas și apropie de mine fiecare cu un buchet de flori, mă îmbrățișează și îmi ureaza fiecare în parte sănătate și la mulți ani.
Mă bucur atât de mult că sunt aici,iar Thomas e la fel cum îl știu, şarmant zâmbitor.
David mă îndeamnă să mă așez lângă el când vine aproape de noi doamna Mary cu un tort de ciocolată în mână cu o lumânare aprinsă. Toți se ridică și îmi cântă La multi ani . Lacrimile îmi umplu ochii și îmi dau seama ce norocoasă sunt ca îi am alături, atât pe David cât și pe prietenii mei.
Tortul a fost delicios ,dar discuția relaxantă mi-a făcut cel mai bine...Am evitat să vorbim de ea și despre ce mi-a făcut, sau cine e. Probabil că eu nu știu că ea a fost femeia care a fost în război cu David.
- Ai dori să vă spun ceva... să iți spun ceva,adaugă privind spre mine.
Toți stăm pe divanul în formă de u,iar David se ridică în picioare și toți ne îndreptăm ochii spre el. Este atât de impunător, atât prin statura sa, cât și prin atitudinea lui. Este îmbrăcat lejer o cămașă albă desfăcută la guler și cu manșetele ridicate, pantalonii albaștrii îi scot atât de bine în evidentă picioarele lungi și. ...
- Ava...iubito... vocea lui mă aduce cu picioarele pe pământ și să nu mai visez cu ochii deschiși analizandu-i corpul atât de perfect pentru mine.
Îi iau mâna care stătea întinsă spre mine și mă alătur lui.
- După cum știți ...Mă strânge mai tare de mână și mă lipește de trupul lui. Această femeie,spune uitându-se spre mine, a reușit să mă readucă la viață, să de-a un nou sens noțiunii de a trăi. Iar acum mă face cel mai fericit barbat din lume ... spune atingându-mi burta foarte gentil. Ea va fi mamă, iar eu voi fi cel mai fericit tată, și aici, continuă făcând un semn cu mâna în care are paharul cu lichidul arămiu spre cei prezentați, de față cu voi, vreau să îi promit că îi voi fi mereu alături, că voi încerca să fiu un bărbat care să o înțeleagă să o sprijine pentru a-şi realiza toate visele...Sper că voi reuși să fiu un părinte bun, să fim părinți buni, adaugă sărutându-mă pe obraz. Și dacă mă lași mi-a plăcea să fiu cel mai bun soț.
Toți rămân cu gura căscată și privesc cât la unul cât la celălalt. David se întoarce spre mine și îmi ia mâinile în ale lui și se așează în genunchi în fața mea, îmi așează în mână o cutie neagră mică. Eu nu mai pot spune nimic...privesc spre el și îmi dau seama că așteaptă un răspuns. ...toți așteaptă.