Îmi deschid ochi încet, se pare ca sunt trezita de razele jucăușe ale soarelui.
ma ridic și merg sa îmi fac rutina de dimineață .
După ce sunt gata merg în bucătărie, dar nu e nimeni.
-Alex, Lara, Max.
Nimeni, nicăieri.
-e cineva?
Niciun răspuns din nou.
-Alex dacă asta e din nou un joc al tău, nu știu ce îți fac.
Merg prin toată casa ca o nebuna, și ma uit în fiecare încăpere, dar nu e nimeni.
Ăștia ori își bat joc de mine, ori își bat joc de mine, una din doua.
Și am o presimțire ca sunt ambele variante.
Ies din casa sa ma uit dacă nu cumva sunt pe afara, dar nu, nu sunt, unde ar fi putut pleca.
Aud soneria telefonului și răspund în graba.
-alo?
-la multi ani, iubito!
-Mama? Ce? Azi nu e...
-Nu îmi spune a ai uitat de ziua ta?
-Nu, doar sa zicem ca nu am băgat de seama.
-fiica mea face 18, ce mare te ai făcut.
La multi ani încă o data! Și sa ști ca nou te iubim tare mult.
-și eu va iubesc, pa mama.
Azi e ziua mea , și ăștia sunt de negăsit.
-Lara, îmi poți spune și mie unde pisici ești?
-la multi ani!
-mulțumesc! Dar acum răspunde-mi!
-poi nu ți-am spus ca merg cu Max la bunica mea?
-Nu.
-atunci îți spun acum.
-și Alex?
-cei cu el?
-undei?
-de unde sa știu?
-Nu e cu voi?
-Nu.
-Bine,mersi oricum, pa.
Minunat, o zi de naștere, fără părinți mei, pentru ca sunt plecați pentru încă o săptămână, fără prietena mea cea mai buna ca e la bunica ei, fără iubit, ei nu știu de ce, dar nu e aici.
-alo?
-hei iubito, s-a întâmplat ceva?
-umm, unde ești?
-Am mers la aeroport după bunicul meu, e vreo problema?
-Nu, stai liniștit, salutal și din partea mea.
-Bine, te iubesc, pa.
-și eu te iubesc.
Asta ma luat prin surprindere, nu știam ca toți au planuri de ziua mea în afara de mine, dar se pare ca asta e, acum nu am ce sa fac.