Fără să vrea, l-a făcut să intre în viața ei. Fără să vrea, a ajuns să țină la el, iar acum, fără să vrea, suferă din cauza lui, din cauza jocului său și a minciunilor pe care i le-a spus.
— Jennie, trebuie să mai ieși și tu din cameră, măcar la masă. Ai slăbit într-o săptămână cât am reușit eu într-o lună. spune Lisa așezându-se la marginea patului unde se află Jennie.
Șatena stă ascunsă sub plapumă și refuză să iasă. Suferă, plânge și își dă seama și de ce, s-a îndrăgostit de brunet. Îl cunoștea doar de câteva zile, dar s-a îndrăgostit de el.
— Lasă-mă să putrezesc aici! se aude o voce mai mult gemută de sub pătură.
Blonda oftează și încearcă să îi dea pătura jos de pe față, însă este zadarnic, Jennie ține strâns pătura pentru că și-a dat seama că Lisa va încerca asta.
— Jennie, te rog. mai încearcă odată blonda, însă știe că este zadarnic.
Se ridică de pe pat și pleacă fără să își ia la revedere de la prietena ei. Oricât de mult o subestimează Jennie, Lisa este un om care mereu are o soluție la orice problemă, iar acum știe că pentru ca prietena ei să se ridice din pat trebuie să îl vadă pe derbedeul din cauza căruia suferă.
Deși astăzi nu le este permis să plece din cămin, Lisa iese pe ușa din spate și sare gardul pentru a nu fi văzută de administrator. Își pornește GPS-ul și caută pe hartă salonul unde lucrează acel Kim Ji Sung. Pufnește nervosă atunci când vede că este la o jumătate de oră de mers pe jos și înjură printre dinți. Nici măcar bani de taxi nu are, însă asta nu va fi o problemă la întoarcere.
***
Kiji tocmai își terminase tratamentul facial atunci când a auzit mica alarmă care îl anunță că ușa de la salon a fost deschisă. Se ridică de pe canapea și se uită spre noul client. Este o fată blondă, destul de înaltă care se uită fix la el.
— Te pot ajuta cu ceva? spune el zâmbind forțat pentru a părea prietenos cu prețiosul său client.
Lisa îl analizează din cap până în picioare și în sinea ei pufnește în râs. Pentru un derbedeu ca acesta suferă Jennie?
La fel ca și Kiji, Lisa știe să citească oamenii după aparențe și gesturi, însă ei nu îi place să arate că știe. Preferă să joace mereu rolul de blondă care nu se prinde de nimic. Din câte știe despre Kiji, brunetului îi place să manipuleze, iar ea va face exact același lucru.
Își afișează zâmbetul prostesc pentru a nu-i da ocazia să își dea seama de planul ei și începe să îi facă cu mână.
— Bună! Hmm... Mi-ai putea face un tatuaj? spune ea pițigăindu-și vocea pentru a părea proastă.
Vede cum brunetul își dă ochii peste cap și din nou zâmbește în sinea ei.
— Sigur, doar de asta sunt aici. spune el citindu-i-se ironia din glas.
Lisa se apropie cu pași calculați de el, iar când distanța dintre ei devine foarte mică observă că privirea lui Kiji devine una plină de interes. Îi prinde gulerul hanoracului negru pe care îl poartă și îl trage mai aproape de ea, astfel încât buzele lor să fie la doar câțiva centimentri. În realitate îi este scârbă de ceea ce face, însă pentru prietena ei este în stare să facă absolut orice.
Kiji privește spre buzele blondei. Chiar dacă pare a fi doar o blondă cu o capacitate mintală mult mai redusă decât a restului populației, nu are de gând să o refuze dacă vrea să-l sărute, măcar se poate distra pe seama ei după.
— Îmi poți face un tatuaj cu numele tău? șoptește senzual Lisa. Pe omoplatul stâng.
Ochii lui Kiji se măresc și se mută spre cei ai blondei. Ea zâmbește și îl împinge din fața ei.
— Ești arogant, te crezi superior tuturor, îți place să îi manipulezi pe toți și ca să îți dau o veste proastă, nici nu ai fi avut o vagă idee că mă prefac că vreau să te sărut sau că mă prefac că sunt proastă. spune Lisa încrucișându-și brațele la piept. Ah, da! Aproape că uitasem! Se pare că ți-ai amintit imediat de ultimul și probabil că și singurul client căruia i-ai făcut acel gen de tatuaj.
Kiji rămâne surprins de premisa blondei. A subestimat-o. S-a luat prea mult după aparențe și nu și-a putut da seama de personalitatea ei adevărată.
— Și ce vrei?
— În acest moment? Să îți arăt că nu ești singurul care poate manipula pe cineva după bunul plac. Acum că am făcut asta vreau să îți miști picioarele alea până la cămin și să vorbești cu Jennie.
— Și dacă nu vreau? întreabă el rânjind.
Lisa se apropie de el și îl prinde din nou de gulerul hanoracului, de această dată una dintre mâinile ei fiind îndreptată spre fața lui sub forma unui pumn strâns.
— Cred că amândoi știm că nu ai să mă lovești.
— Dar sper că știi la fel de bine că tot vei merge, nu?
Kiji oftează și se dă un pas în spate. Privește în jur, dar nu dă cu ochii nici de vreun client, nici de unchiul său, însă dacă acesta era prin preajmă l-ar fi fost aruncat cu forța afară din salon.
—Cât de rău îi este?
— Brusc nu te mai interesează de iubita ta?
Din privirea blondei Kiji înțelege că aceasta știe tot ce s-a întâmplat între el și Jennie și că mai are un as în mânecă, însă încă nu are de gând să-l dezvăluie.
— Dacă mi-ai cunoaște situația, nu ai mai fi așa! spune Kiji jucându-se cu unul dintre inele sale.
— Dacă nu ai fi atât de afemeiat, te asigur că nu te-ai fi aflat în acestă situație.
Brunetul o analizează atent. E puțin confuz. Fața fetei îi pare atât de familiară, dar nu are nici cea mai vagă idee de unde. Nu are cum să fie o fată pe care a sedus-o în trecut fiindcă blonda este genul de fată cu care el evită să se încurce și totuși îi pare prea cunoscută.
— Cumva, ne-am mai întâlnit?
Lisa pufnește și schițează un mic zâmbet ironic. Se pare că brunetul are o memorie bună.
— "Sora mai mică a lui BamBam" îți sună cunoscut, Kiji?
Băiatul își mărește din nou ochii și o privește mai atent. Acum chiar își dă seama de unde o cunoaște. E sora cea mică și enervantă a fostului său coleg de clasă, coleg cu care era bun prieten și la care venea în vizită destul de des când erau în liceu.
— Tu ești râzgâita aceea mică? Waa! Ce mare te-ai făcut! Nici să nu te recunosc. spune el surprins și foarte copilăros, apoi o ciupește de obraji.
Însă încercarea lui Kiji de a o face pe Lisa să uite de ce este aici este zadarnică. Privirea ei nu a încetat să fie una ucigătoare în ciuda zâmbetului pe cât de copilăros, pe atât de forțat al lui Kiji.
— Kim Ji Sung, în această secundă îți vei mișca fundul acela leneș și vei chema un taxi ca să mergem la Jennie, altfel îți rup picioarele! spune Lisa deja sătulă de toată treaba aceasta.
Kiji pufnește în râs, însă acesta se transformă în plâns în mai puțin de câteva secunde deoarece Lisa îl lovește cu piciorul și îl face să cadă în genunchi.
— Acum că am lămurit totul ai face bine să te miști! spune ea afișând un zâmbet fals, apoi iese din salon ignorând mormăielile lui Kiji care sigur sunt înjurături la adresa ei.
***
Zece minute mai târziu cei doi se află în fața căminului, însă trebuie să ocolească prin spate și să sară gardul pentru a intra.
— Să mergem! spune Lisa făcându-i semn spre străduța care ducea în spate.
Kiji strâmba din nas și se duce spre intrarea principală unde se află portarul Yoo sau, cum îl cunoaște tot liceul, Câinele de pază Yoo. Degeaba îl face Lisa semne disperate lui Kiji să vină înapoi, brunetul se duce direct la portar cu care începe să vorbească.
— Este chiar idiot și o să am probleme din cauza lui! mârâie ea nervoasă atunci când vede că brunetul îi face semn lui Yoo spre ea.
Deja se vede curățând toaletele și bucătăria, dar spre surprinderea ei Yoo zâmbește și dă din cap aprobator, apoi îi face semn lui Kiji să intre. Brunetul zâmbește în colțul gurii și, asemenea lui Yoo, îl face semn Lisei să intre.
Cu toate că nu este sigură dacă e o capcană sau nu, îl urmează pe brunet în cămin.
— Câinele de pază mă cunoaște. Am fost mereu preferatul său. Acum câteva luni i-am făcut și un tatuaj. Este un om bun, dacă ajungi să-l cunoști. Ar trebui să-l tratați cu mai mult respect. spune brunetul știind cu siguranță că Lisa îl va întreba cum a reușit să treacă.
Ajung pe coridorul de la etajul trei unde se află camera lui Jennie.
— Du-te sigur. Nu vreau să mă bag prea mult în ce nu mă privește, dar dacă Jennie va fi tot la fel de deprimată și după ce pleci, îți promit că o să mă ocup personal de fața ta! îl amenință blonda.
Însă Kiji nu o ia în seamă. Își dă ochii peste cap și intră în camera lui Jennie fără să bată. Nu este surprins că ușa nu e încuiată, dar îl irită acest lucru. Ar putea intra oricine în camera ca să îl facă rău șatenei, atunci când aceasta doarme.
Privește în jur încercând să o găsească pe Jennie, însă singurul lucru care-i atrage atenția este patul pe care este aruncată o pătură și sub care pare că este cineva.
Zâmbește scurt și se abține cu greu să nu râdă. Nu îi pare rău, chiar se bucură să o vadă așa, suferind după el cu fața în pernă, și consideră că a primit ce merita.
Se apropie de pat și se pune pe marginea acestuia, lângă Jennie. Își pune mâna pe spatele acesteia și o mângâie blând, ascultând-o cum suspină.
— Lisa, tu ești? mormăie șatena, însă Kiji nu îi răspunde. Știu că ești supărată pe mine și îmi pare rău. Dar nu vreau să ies din această cameră. De ce să mai ies? De ce să mai mănânc? Simt că nu merit! Simt că nu mai am niciun sens în viață.
Kiji pufnește amuzat.
— Poți să râzi de mine cât vrei, dar m-am îndrăgostit de el!
Brunetul rămâne surprins și se apropie puțin pentru a auzi mai bine ce spune Jennie. E puțin nesigur. Îi trece prin minte gândul că de fapt e vorba de blond și că Lisa l-a adus aici doar pentru a-și răzbuna prietena. O crede în stare.
— Kim Ji Sung, cum ai putut să te joci cu sentimentele mele? Cum ai putut să faci asta știind că ai iubită? Cum ai putut să îmi spui că mă placi? Nu spuneai că poți să citești oamenii? Nu ți-ai dat seama cât de naivă și credulă sunt? Da! Cred totul! Absolut totul! Nu ți-a fost de ajuns că m-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine, a mai trebuit să îmi spui și de iubita ta!
Brunetul râde și trage pătura de pe Jennie. Cu toate că i-ar fi plăcut să mai audă lucruri despre el, vrea să-i vadă reacția fetei când va vedea că de fapt în cameră e el și nu Lisa.
— Mă bucură faptul că acum nu te mai gândești la blondul acela, Jennie. îi șoptește acesta în ureche apoi privește pentru câteva secunde tatuajul fetei care se poate observa datorită maieului pe care îl poartă și zâmbește.
Jennie tresare la auzul vocii lui Kiji și se ridică brusc pentru a se asigura că nu cumva a înnebunit și are auzenii. Se uită fix în ochii negri ai brunetului și nu spune nimic din cauza șocului, dar asta doar pentru câteva secunde căci realizează că el chiar este în camera, iar ea arată de parcă ar fi fugit de la morgă. Tocmai din acest motiv își trage din nou pătura pe față. Nu-l poate lăsa pe Kiji, sau pe orice alt băiat să o vadă așa.
— De ce ești aici? se aude vocea ei de sub pătură.
Brunetul schițează un mic zâmbet și trage din nou pătura de pe Jennie.
— Nu te mai ascunde. Am văzut și mai rău de atât. spune el încercând să-i dea fetei o șuviță de păr după ureche, însă ea se ferește și îi dă mâna la o parte, gestul ei surprinzându-l.
— Nu încerca să te mai joci cu mine, Kiji. șoptește Jennie încercând să nu izbucnească în plâns.
Kiji îi prinde bărbia cu două degete și o determină pe Jennie să-l privească în ochi.
— Privește-mă în ochi și ascultă-mă, Jennie. îi spune atunci când vede că ea încă încearcă să îi evite privirea. Eu ți-am spus că eram în stare să mă despart de Jisoo pentru tine, dar apoi te-am văzut cum îi zâmbești blondului acela.
Jennie deschide gura să spună ceva, însă Kiji nu o lasă.
— Nu încerca să negi. Am văzut cum te-ai roșit, cum abia îți găseai cuvintele ca să vorbești cu “Yibo Oppa”! brunetul rostește numele băiatului cu o voce pițigăiată, apoi își dă ochii peste cap. Poate aș fi trecut peste asta. Nu sunt atât de absurd, dar imediat ai venit după mine și m-ai fi îmbrățișat. Jennie, draga mea, eu nu sunt roata de rezervă a nimănui.
Jennie nu spune nimic. Nu știe ce să mai spună. Kiji, pe lângă faptul că poate să citească oamenii după aparențe și gesturi, se pricepe de minune și să manipuleze oameni, iar acum a reușit să o facă să creadă că a fost vina ei în totalitate, însă chiar și așa nu ar recunoaște-o.
— Ești rău și nemilos, Kim Ji Sung. șoptește ea de parcă în cameră s-ar mai afla cineva și vrea ca doar el să o audă.
Kiji zâmbește. Începe să-i placă naivitatea lui Jennie.
— Poate ai dreptate, draga mea, însă depinde de tine dacă vrei să-mi fi fidelă sau nu.
O privește foarte serios și așteaptă ca șatena să îi dea un răspuns. Știe bine că dacă Jennie acceptă, va avea multe de rezolvat, dar nu vrea și nici nu se așteaptă să aibă parte de un alt răspuns.
Însă ea nu este la fel de încrezătoare precum e Kiji de răspunsul pe care i-l va da. Îl place. Îl place mult, însă poate că la fel de mult îl place și acea fată și de asemenea știe cât de dureros este să ți se fure iubitul când nu ești de față. Când vine vorba de relații, Jennie a fost mereu iubita înșelată sau părăsită pentru altă fată. Uneori și-ar fi dorit ca rolurile să se inverseze, iar acum are ocazia, însă nu poate. Ar mustra-o prea mult conștiința dacă ar face așa ceva.
— Kiji, îmi pare rău, dar nu pot. răspunde ea cu vocea stinsă și plină de regret.
— Ce?
— Nu pot să fiu cu tine, nu vreau să fiu cu tine. Aș suferi și alții ar suferi din cauza mea.
Brunetul se ridică brusc. S-a terminat. Tot ce a fost între ei s-a terminat. Dacă ea consideră că îi este mai bine așa, atunci nu are decât.
Pașii săi sunt apăsați. Încă speră ca Jennie să fi glumit, dar știe că e prea prostuță pentru a face asta. Totuși se oprește în dreptul ușii și privește înapoi așteptând ultimele cuvinte pe care are să le audă din partea șatenei, însă ea nu știe ce să spună, doar îl privește cu ochii mari, triști și plin de regret. Acești ochi îl fac pe Kiji să înțeleagă de ce Jennie l-a refuzat. Cu toate că e naivă, prostuță și foarte credulă, ea n-a vrut să-i strice relația cu Jisoo.
— Sper să ai o viață frumoasă, Jennie Kim. răspună vocea brunetului, apoi închide ușa în urma sa și pleacă, probabil pentru totdeauna din viața șatenei.
________________________________