Sunt atât de entuziasmată. Azi este ziua de naştere a lui Rachel, face 21 de ani, şi m-a invitat acasă la ziua ei. Din câte mi-a spus ea, nu o să fiu decât eu şi Ricardo, bineînțeles. Nu e fană zile de naştere, şi de asta nu mai cheamă pe nimeni, aşa că vom fi doar noi trei, pentru că părinții ei sunt plecați pentru două săptămâni în Franța. E naşpa că aceştia sunt plecați fix acum. Lui Rachel, pare să nu-i pese de asta, dar cred că îi pasă mai mult decât lasă ea să se vadă. Zic asta pentru că o cunosc destul de bine. Sincer mie nu mi-ar plăcea să-mi sărbătoresc ziua de naştere fără părinții mei. Chiar dacă stau mai mult cu prietenii, trebuie să fie şi ei prezenți.
Ținuta pe care am ales-o este formată dintr-o fustă strâmtă de piele şi un top alb, iar în picioare o pereche de teneşi. Nu am exagerat cu hainele, pentru că ştiu că voi fi doar eu, Rachel şi Ricardo. Însă m-a rugat să nu vin cu Moreno, pentru că nu îl suportă din cauza divergențelor pe care le-au avut în trecut. Nici măcar nu ştiu cum s-ar fi putut gândi că îl voi aduce pe Moreno, cu mine, la ea acasă. Nu sunt chiar atât de absurdă, în cât să nu îmi dau seama că aceştia nu se suportă.
Îmi iau geanta şi cadoul pentru Rachel, şi ies afară. Mă îndrept rapid către maşina lui Ricardo, şi mă aşez lângă el. Starea lui veselă mă face şi pe mine să zâmbesc.Îmi ridic o sprânceană, întrebându-mă ce la apucat de a bufnit aşa în râs.
— Ce s-a întâmplat?
Îşi trece o mână prin părul blond, încercând să se oprească din râs, şi porneşte maşina.
— Ghici?
— Hm..ai câştigat la loto?
Râde din nou şi dă negativ din cap.
— Nu.
— Păi nu ştiu, zi-mi tu, mă dau eu bătută.
— I-am cerut o întâlnire unei foste colege de liceu şi mi-a acceptat-o, spune mândru.
— O..acum înțeleg.
Surâde şi afirmă din cap.
— Da. Nu mă aşteptam să accepte. Sper să nu o dau în bară, îmi cam place de ea.
— Sunt sigură că o să te descurci.
Şi chiar o so facă. Ricardo e un băiat foarte bun şi merită să aibă şi el parte de fericire.
— Aşa sper. Tu ce mai faci, cum îți merge relația cu Moreno?
Deja gândul îmi zboară la Moreno şi buzele lui moi. Azi nu ne-am văzut deloc şi deja îi simt lipsa. Probabil mâine ne vom întâlni şi voi putea să-l sărut cât vreau eu.
— Merge bine, recunosc.
— Super, sincer nu mă aşteptam.
— De ce?
— Pentru că el, e el, iar tu, eşti tu.
Sincer credeam că o să-şi bată joc sau ceva, dar văd că nu o face. Kendra, se pare că ai reuşit să faci ceea ce nu a reuşit nici o femeie. Adică să-i suceşti mințile celui mai râvnit burlac din, Italia. Corecție, fost burlac.
Râd în sinea mea, pentru că ştiu că nimeni nu s-ar fi aşteptat la relația dintre noi doi.
Ricardo parchează maşina în fața unei case albe cu acoperiş roşu. E chiar o casă foarte frumoasă. Ieşim din maşină şi intrăm înauntru, unde Rachel ne ia pe amândoi prin surprindere.Mă îmbrățişează strâns ca şi cum nu ne-am fi văzut de o viață.
— La mulți ani, Rachel!
Ne desprindem din îmbrățişare, iar eu îi întind cadoul pe care abia aştept să-l deschidă. Sper doar să-i placă ce i-am luat.
— Dar chiar nu trebuie, până la urmă nu e o petrecere aniversară pe bune.
— Doamne, tu te auzi? E ziua ta femeie, cum să nu-ți iau cadou? O, şi apropo, îmi place rochia ta.
Râde şi dă frenetic din cap. E îmbrăcată într-o rochie strâmtă, mai sus de genunchi de culoare neagră, iar machiajul este la fel de asortat.Tipic Rachel.
— Mulțumesc, însă tu arăți trăsnet. Dacă aş fi bărbat, te-aş băga în pat.
Râd la gluma pe care a făcut-o, iar ea mă loveşte peste fund.
— Eşti nebună.
Zic eu încercând să-mi stăpânesc râsul. De obicei glumele cu lesbiene pe care le face ea, mă fac să râd mereu. Ador că am o prietenă aşa nebună.
— Ştiu.
Soneria uşii ne întrerupe conversația ciudată, iar Rachel merge repede să deschidă uşa. E ciudat,credeam că nu mai aşteaptă pe nimeni. Nu prea pot să văd cu cine vorbeşte, tot ce văd e o bască roşie şi trei cuti de pizza. O, se pare că e omul cu pizza. Abia aştept să mănânc. Sincer chiar mi-e puțin foame. Plăteşte şi ia cutiile în mână, venind înapoi spre mine.
— Urmează-mă.
Fac cum îmi zice, şi merg după ea până ce ajungem într-un living spațios. În mijloc este aşezată o măsuță rotundă de sticlă înconjurată cu nişte canapele de piele albă, iar în fața lor este poziționată o plasmă mare şi un mobilier alb.
Aşează cutiile de pizza pe măsuță şi porneşte televizorul direct pe Netflix.
— La ce film vrei să ne uităm?
— Hm..nu ştiu. Ricardo ce zice? Apropo, unde este Ricardo?
Când am venit era aici apoi a dispărut brusc. Probabil s-a dus în camera lui, sau poate vorbeşte la telefon cu prietena lui.
— Ricardo, treci aici!
Strigă Rachel, în gura mare. Nu durează mult căci acesta apare cu o mutră nervoasă pe chip. Probabil i-a fost întreruptă conversația cu acea fată.
— Ştiu că e ziua ta şi ar trebui să mă comport frumos, dar ce dracu ai de țipi?!
— Ce film să punem?
Încerc să mă abțin să nu râd, dar de abia pot când îi văd cât de copilăresc se compoartă unul cu altul. Acesta pufneşte şi se scarpină în cap.
— Nu ştiu, ce ziceți de unul Horror, spune plictisit.
— Super! Kendra ce zici?
Nu am mai văzut un film Horror de când ne-am mutat aici. Obişnuiam să mă uit cu Lisa şi cu Eduard, pentru că singură îmi era frică.
— Sună bine, nu am mai văzut unul de mult.
— Atunci film Horror să fie.
Căuta la secțiunea filmelor horror, dar parcă nimic nu îi atrage atenția până ce dă de filmul potrivit.
— Ce ziceți de "It"?
Ricardo se încruntă şi dă negativ din cap.
— Nu, pune altul.
Rachel zâmbeşte viclean către fratele ei şi deja mă întreb oare ce îi mai trece prin căpșorul ăla al ei?
— O, am uitat că ai frică de clovni.
Spune ea şi începe să râdă, în schimb Ricardo o săgetează din priviri. Oare e adevărat ce zice?Ricardo chiar are frică de clovni sau vrea doar să-l necăjească? Am mai auzit de persoane ce au frica asta, însă sincer nu le înțeleg. Pur şi simplu clovnii sunt așa de drăguți şi inofensivi. Nu mi-aş putea imagina niciodată un clovn care ar face rău cuiva.
— Nu de asta. L-am mai văzut odată, se apară el.
— Da sigur, să zicem că te cred. Am să pun "the conjuring", nu vreau să faci pe tine de frică.
— Haha, ce glumă bună.
— Nu era o glumă.
Acesta îşi dă ochii peste cap şi se face mai comod pe canapea, nebăgând în seamă vorbele surorii lui.
Pe durata filmului am mâncat pizza şi am băut vreo trei pahare de cola.Filmul nu a fost chiar atât de Horror, a fost destul de ok, încât să mă facă să nu-mi închid ochii.
— S-a terminat
Spune Rachel şi închide televizorul. Ricardo se întinde şi spune:
— Nu a fost chiar atât de Horror.
Afirm din cap şi mă ridic de pe canapea pentru a mă întinde puțin. Deja am amorțit, stând atât.
— Am o idee!
Spune aceasta, luminată la față, şi încep să-mi imaginez un bec aprins dea supra capului ei. Zâmbesc din cauza gândurilor mele, iar Rachel continuă.
— Hai să mergem în club!
Mă crispez când aud cuvântul club şi dau negativ din cap, iar ea oftează, şi face fața aia de nu mă dau bătută. Nu pot să merg, probabil Moreno ar înebuni. Data trecută s-au îmbătat şi m-au lăsat singură acolo, nu vreau să pățesc din nou asta.
— Ba da, insistă Rachel, ca de obicei când nu-i convine ceva.
— Nu, Rachel! Şti că eu nu beau.
Locurile de genu nu sunt pentru mine.
— Ți-e frică să nu te lăsăm singură acolo? Ți-am mai spus că eram beată rău, promit că nu mai beau atât. Haide Kendra, te rog!
Face fața aia de cățeluş plouat, l-a care ştie că nu-i poate nimeni rezista. E o şmecheră, profită că e ziua ei.
— Nu ştiu ce să zic.
— Spune da! Va veni şi Ricardo, şi o să aibă el grijă de noi
Mă uit l-a Ricardo, care acum strânge cutiile de la pizza. Îşi ridică privirea la noi, părând puțin derutat.
— Cine a spus că am să vin?
Bine ar fi dacă ar fi aşa, dar ceva îmi spune că sorăsa o să ne corupă pe amândoi.
— Ştii foarte bine că o să vi, deci nu mai are rost să ne certăm.
Acesta oftează, iar Rachel afişează un zâmbet câştigător.
— Bine hai. Oricum nu am mai fost de mult.
Bate din palme şi îl îmbrățişează pe fratele ei, însă acesta o îndepărtează de el imediat. Rachel se încruntă şi îi arată degetul mijlocul. Râd de cei doi, iar apoi mă opresc, amintindu-mi de propunerea lui, Rachel.
— Kendra te rog..
Cedez şi accept. Dacă o țin tot aşa, o să-mi explodeze creierul de nervi. Nu suport când cineva mă bate întruna la cap, iar în momentele de genul e bine să mai laşi puțin şi de la tine.
Sare în sus şi chițăie exact ca o şcolăriță. Iau o pernă de pe canapea şi dau după ea, reuşind să o nimeresc direct în cap. Se opreşte şi mă țintește cu privirea.
— Ai noroc că trebuie să plecăm, altfel aş fi continuat bătălia. Dar stai liniştită, am să-mi iau eu revanşa pe viitor.
Mă fac că tremur, iar aceasta râde.
— Bun, haideți copii! Ne aşteaptă o seară lungă!
Şi ce mai seară.Sper doar că de data asta să fie totul bine, şi să nu dau iar față în față cu Moreno. Din câte ştiu, în seara asta mi-a spus că o să se întâlnească la el acasă cu Angelo, şi o să se uite la meci. Nu cred că m-ar minții doar ca să vină la club sau ştiu eu, alte cele. Până la urmă de ce ar face asta, doar nu-i interzic să nu o facă. Sunt de părere că atât timp cât nu mă înşală, este liber să facă ce vrea. Înafară de seara asta, pe care o excludem. După acea seară în care frații m-au lăsat singură în club, Moreno nu este foarte încântat de decizia de a mă mai întâlnii cu ei. Îl înțeleg oare cum, dar trebuie să înțeleagă că mă pot descurca şi singură. Acum să fim serioşi, uneori se comportă mult mai autoritar față de părinții mei care nu au nici-o treabă. Bărbatul ăsta este foarte atent la toate, poate fix de asta îl plac atât de mult.