IZABELA MARTINEZ
M-am săturat să aștept ies din mașină și sunt gata să-l înfrunt pe Ramon. Nu are dreptul să mă poarte pe unde vrea el și să se aștepte să ascult ca un copil.
Doar că fiecare pas ce mă apropie mai mult de acel depozit, mă sperie și îmi pompează în vene un gram de adrenalină. Înaintez deși instinctul urlă în interiorul meu să mă întorc la mașină sau să fug dracului de aici. Intru dar nu se vede nimic, e răcoare și din nou gândul îmi zboară la un film horror. Mirosul de mucegai și umezeală, îmi întoarce toate măruntaiele pe dos în stomac. Mă orientez, iar în stânga mea este un hol așa că decid să o iau pe aici, dar în capăt, se aud numai orori ieșind dintr-o cameră laterală. Sunetele ce provin din interiorul îmi dă fiori pe șira spatelui, de parcă cineva ar fi torturat.
Focuri de armă și un râs ce îmi îngheață sângele în mine aud și văd când stau în dreptul camerei unde un bărbat este ciuruit la propriu de gloanțe.
Ramon se întoarce și mă vede după ce îmi scapă un chițăi speriat ca să nu țip pe bune. Trupul inert cade și peste tot în jurul lui e sânge. Pe jos, pe Ramon iar chipul nefericitului e desfigurat. Nu stau să văd mai mult, fug și las lacrimile să curgă în voie. Sunt dezorientată , dar reușesc să găsesc ieșirea din această clădire a demonilor. Fug pe drumul principal cu rugăminți în minte să treacă o mașină sau oricine ca să pot să scap de aici, dar la un moment dat mașina lui Olvera trece pe lângă mine și îmi taie calea. Nu știu ce să cred din tot ce îmi spune. Oricum nu aud decât jumătate din tot ce zice.
-Izabela, uită-te în ochii mei. Chiar crezi că te-aș răni vreodată pe tine?
Mă zbat și țip, dar în zadar nu are de gând să îmi mai dea drumul, îl simt cum mă ridică în brațe, cred că ne îndreptăm spre mașină. Simt scaunul pasagerului sub mine după care portiera închizându-se și blocându-se. Când Ramon intră și se pune pe locul șoferului, toate acele imagini de mai devreme îmi străfulgeră retina, iar el are pete de sânge pe haine si față. Asta nu îmi ușurează toată această situație.
Dacă stau mult pe lângă el nu voi face decât să aduc și mai multe nenorocirii asupra vieții mele.
-Nu vreau să mor! Îmi scapă cuvintele fără să gândesc.
Mă privește cu o față de nedescris.
-Izabela? Spune și îmi mângâie obrazul. Este în regulă pisico. Vocea îi este caldă, mult mai calmă. De parcă ar vorbi cu un animal rănit ce nu știi cum ar reacționa dacă te apropii de el ca să îl ajuți. Bela, hei... mergem acasă scumpo. Vorbim după ce te liniștești bine?
Dau afirmativ din cap. Îmi aruncă reci și calde. Nu știu cum să mă comport când e în preajma mea. Inima mea tâmpită nu vrea să analizeze pericolul din jurul lui, ea doar mă îndeamnă să îi dau o șansă. Îmi urlă practic să încerc să-l cunosc, căci sub acest înveliș de beton, se ascund mult mai multe de cât cunosc eu. În fața tuturor parcă ar purta sute de măști, dar în fața mea, toate cad.
Îl privesc în timp ce conduce. Pare nervos dar și îngrijorat. În contras cu starea lui, eu mă liniștesc. Corpul mi se relaxează în timp ce dau geamul mașinii în jos și briza răcoroasă mă lovește în față. Îi simt mâna pe piciorul meu, strângând încet pielea între degetele sale puternice.
-Te-ai liniștit frumoaso?
Mă întorc să îl privesc.
-Da. îi acopăr mâna de pe piciorul, cu a mea.
El zâmbește, și e așa frumos. Ce drăguț este când zâmbește, îi dă un aer sexy. Palma îi urcă ușor pe coapsa mea și strecoară mâna între picioarele mele. Cum am ajuns de a fugi de el, la asta?
Îmi trag răsuflarea, lipindu-mă de spătarul scaunului.
-Liniștește-te scumpo!
Îmi ordonă pe o voce profundă, intimă în timp ce este atent și la drum.
Degetele lui îmi mângâie locul dintre picioare, iar eu suspin. Îl urăsc, iar ceea ce face acum e un motiv în plus să stau departe de el. Are prea mult control asupra minții mele și a corpului meu. Simt cum mă umezesc sub atingerea degetelor lui pe pielea mea... îi arunc o privire ce ar trebui să-l facă să se oprească, dar el se concentrează pe drumul din față, în bordul mașinii viteza crește, la fel și respirația mea, sângele alergă prin venele mele, iar felul în care își rotește mâna între picioarele mele, mă obligă să le strâng, astfel prinzându-i mâna .
Geme când îmi simte umezeala, iar în scurt timp, un tremur îmi eliberează corpul de toata tensiunea. Toate astea sunt noi pentru mine, în același timp, fac o mică obsesie din a-mi dori din ce în ce mai mult tot ce are el de oferit. Gem și las capul pe spate în încercarea de a-mi restabili suflul. El chicotește știind probabil exact în ce stare sunt.
- Te-aș întreba dacă ți-a plăcut, dar știu că așa a fost. Mai vrei?
Vocea îi sună de parcă tocmai s-a trezit. Dar ajungem în fața casei lui înainte să răspund.
Se uită la mine cu ochi lacomi, timp în care îi observ vena proeminentă de pe gât, am impresia că va exploda din cauza tensiunii dar înainte să apuc să îmi duc gândul la capăt, iese trântind portiera și deschizând-o pe cea din dreptul meu. Ies ca să nu mă mai tragă el afară dar mă prinde de talie și mă lipește de portiera acum închisă.
-Te vreau Bela! Mult de tot! Poți să simți cât de mult te doresc? Îmi pune mâna peste umflătura pantalonilor lui.
Strâng involuntar mâna peste bucata de material, iar ochii lui devin flămânzi. Mă trage spre corpul lui și îmi înconjor picioarele după talia sa. Mă cară până în casă după care se îndreaptă spre cea mai apropiată cameră. Se îndepărtează de mine doar cât să se dezbrace grăbit. Sunt luată prin surprindere de dorința ce o simt în interiorul meu. Mă împinge pe pat după care îmi prinde buzele într-un sărut lacom. Brațele îmi sunt strânse ușor la spate de palma lui, iar gura îi coboară încet pe gâtul meu, mușcând carnea pe alocuri.
- Ramoon... iese numele lui de pe buzele mele ca o rugăminte.
-Așa iubito, geme numele meu, înnebunește-mă...
Ajunge cu buzele umede pe sfârcul meu ce se întărește imediat la contactul cu limba sa. Chiar și prin materialul subțire al tricoului, tot simt un fior electric.
-Ah, nu... Spun când simt tricoul ridicându-se pe pielea mea.
-Ba da iubito, shh, crede-mă îți va plăcea.
Brațele îmi sunt eliberate iar tricoul este rupt de pe mine. Ochii săi verzi mă privesc ca și cum și-ar imprima pe retină imaginea mea.
-Ce frumoasa ești!
Dinții lui revin pe sânul meu, se joacă cu mugurele întărit în timp ce rupe fusta ce o purtam, mă privește în ochi în timp ce zâmbește ca păcatul însuși.
-Ups! Exclamă, dar în vocea lui nu există nici un pic de regret.
Împing tălpile în saltea și mă ridic pe coate ca să-l văd mai bine.
-Arată-mi cum îți place iubito, abia după voi face totul după bunul meu plac.
Îl privesc nedumerită, iar el îmi explică.
-Atinge-te Izabela, mângâie-te, fă tot ce faci când ești singură, când te satisfaci singură. Vreau să văd ce îți place.
Tot ce spune este rostit pe același ton orgasmic.
Încep să îi dau ascultare și îmi ating singură clitorisul, iar în scurt timp uit că mă privește cineva. Degetele mele se joacă, trag, împing, intra înăuntrul meu după care ies și repet mișcările de câteva ori. Cu degetul mare trasez cercuri deasupra miezului meu iar gemetele acoperă liniștea încăperii. Când simt că ajung la final, îmi duc mâna la gură lingându-mi propria dulceață în timp ce îl privesc în ochi, provocându-l dar am și o reținere când văd cu ce poftă se uită la mine.
-Oprește-te, la naiba oprește-te sau nu voi mai avea putere să mă stăpânesc.
Pelvisul îmi pulsează după ce corpul începe să mi se relaxeze, dar nu e suficient timp pentru că Ramon nu îmi lasă timp. Gura lui depune un sărut în acel loc după care linge și mușcă, iar eu îmi las capul să alunece pe pernă . Introduce limba înăuntrul meu și o răsucește în așa fel încât tot ce simt este el și dorința lui. Țip când nu mai reușesc să păstrez tăcerea. Mâinile lui sunt peste tot, mângâind și strângând.
Mâna mea îi zgârie umerii și spatele în încercarea disperată de
a-l opri. Doar că pare ca un animal ce vrea să își apere prânzul, când credeam că nu mă mai poate surprinde devine și mai posesiv, astfel împingându-și tot mai mult fața în feminitatea mea, parcă ar fi un sclav ce are disperată nevoie de apă.
-Ramoon! Nu îmi dă atenție. Pare hipnotizat, un dependent de droguri ce nu se poate lăsa de viciu. Îi rostesc numele din nou, dar iese mai mult un strigăt răgușit.
-RAMON!
Si din nou.
-RAMON!
Abia când glasul îmi devine disperat își înalță privirea ca să mă vadă.
-Ce e iubito?
Cu respirația întretăiată și dorința arzându-mi în vene, nu-l mai rog să se oprească cum voiam inițial.
-Pe tine...
Zâmbește, mă lasă pe spate și este deasupra mea.
-Orice pentru "pisicuța" mea.
Își freacă mădularul de locul meu umed și îmi mușc involuntar buza de jos, privind în ochii aceia verzi. Îl simt cum intră ușor în mine, dar și o rezistență din partea corpului meu. Se retrage puțin, după mă cuprinde în brațe protector și îmi șoptește la ureche cuvinte dulci ca și cum m-ar pregăti.
-O să doară o secundă, promit.
Dintr-o singură mișcare puternică, rupe rezistenta virginității mele. Durerea nu persistă dar în schimb disconfortul provoacă o senzație de usturime ce în câteva secunde dispare. Lacrimi îmi curg pe obraji însă corpul meu este imediat inundat de o plăcere și impresia că plutesc. Îi sărut fruntea, cât încă se mișcă ușor în interiorul meu iar disconfortul dispare total, buzele lui trec peste lacrimile mele sărutându-mi buzele când ajunge la acestea.
Deschid ochii ce până acum au fost închiși și observ cât de încordat pare. Se abține și pot observa asta, venele de pe gât și de pe tâmplă, împreună cu mici broboane de sudoare îi dă de gol abstinența.
În timp ce mișcările de du-te, vino devin mai rapide, îmbrățișarea s-a devine mai puternică. Mă las cu totul în voia lui în timp ce îi prin buzele într-un sărut, el preluând controlul imediat. La naiba, ce bun este la asta. Unghiile mele sunt peste tot pe spatele lui, iar în momentul ce se îndepărtează, acestea se mută pe pieptul lui.
Mă simte că sunt aproape la limită și îmi oferă unul dintre cele mai frumoase zâmbete ale lui.
-Cred că îmi devii viciu, Martinez.
-Din moment ce nu ai folosit protecție, cred că ar trebui să mă retrag din lista viciilor tale.
Ne ridicăm în același timp după ce ne-a revenit respirațiile la normal.
-Ești perfectă. Spune în timp ce îmi cuprinde talia și mă trage la pieptul lui.
Roșeața de pe fața mea trebuie să fie foarte evidentă acum din moment ce ochii lui încep să sclipească. Mă ține în brațele sale și ne îndreptăm spre baie. Intrăm în jetul călduț și lăsăm apa să ne spele trupurile de rămășițele iubirii noastre. Ne spălam trupurile unul, altuia și ne furăm săruturi înșelătoare pentru că nici unul nu se concretizează, dacă am continua, nu ne-am mai opri până când nu am rămâne fără energie. După ce terminăm cu asta, îmi înconjor un prosop moale în jurul trupului și-mi las părul pe spate, stropi de apă umezindu-mi pielea gâtului.
Intru în dormitor și-l observ pe Ramon cum schimă cearșaful de pe pat, cu unul de un albastru închis. Mă îndrept spre pat, dar el mă cuprinde în brațe după care ne așezăm amândoi. Îl privesc în ochi, nu pot să nu-l privesc, arată superb după ce face sex.
-De ce te uiți in felul acesta la mine?
-În ce fel mă uit? Îl întreb.
-Cu ochi drăgăstoși.
-Te plac Ramon. Te plac din ce în ce mai mult.
Râde, mi se pare de-a dreptul fermecător
-În acest caz Bela, o sa îți ofer cel puțin un orgasm în fiecare zi.
-Ce drăguț din partea ta, Ramon Olvera.
Tresar, pentru că acele cuvinte nu au ieșit din gura mea. Ramon mă acoperă rapid ca în secunda următoare să-l omoare pe prietenul său din priviri.
- Aleck!
Îl privesc cu, coada ochiului foarte rușinată în timp ce îmi ascund fața în pieptul șatenului. Se apropie de pat și se pune foarte aproape de mine.
-De ce nu m-ați chemat, aș fi venit bucuros. Spune Aleck foarte amuzat. Și își îndreaptă o mână ca să îmi dea o șuviță de păr după ureche..
-Pune mâna pe ea și rămâi fără! Ramon aproape a țipat această amenințare.
Blondul râde dar își retrage mâna rapid, însă fără a scăpa de izul de amuzament.
-Bine porumbeilor, vă las să va fu... hm își drege glasul când pumnul lui Ramon îl lovește în stomac. Să vă îmbrăcați timp ce eu aștept la bucătărie. Avem treburi importante de discutat Olvera. Au apărut probleme la Perla Nopții.