Nimic nu ne dă mai multe idei ca o plimbare prin noapte...
Skyler Rivera
Dacă aș fi fost întrebată în urma cu doua zile cum cred ca o sa imi petrec prima zi aici, sunt mai mult decat convinsa ca as fi raspuns banal. Privind un film alaturi de cea mai buna prietena, povestind mici aventuri din viata fiecareia, nici decum ca voi fi alaturi de un alcolic notoriu si un psihopat, la ora doua dimineata pe strazile aproape pustii mergand spre nicaieri. Nicaieri pentru mine, cei doi sunt sigura ca stiau clar incotro mergem, sau in fine, Issac era clar ca stie, Derek sunt sigura ca nu iti da seama nici pe ce planeta este acum.
Issac merge lenes in fata noastra aruncand scurte ochiade asigurandu-se ca inca suntem aici. Ii mai raspunde cateodata si prietenului sau la intrebari stupide care nu fac altceva decat sa ma frustreze si mai tare pe situatie, insa brunetul nu schiteaza nicio emotie, raspunzand clar si calm la fiecare intrebare.
— Mai avem mult? murmur privind cum picioarele mi se implecticesc incercand sa il car pe Derek.
Nu imi raspunde nimeni, insa il observ pe Issac care se opreste si se intoarce brusc spre noi. Il prinde pe Derek de un brat pe care il trece pe dupa umerii sai, luandu-mi o mare greutate de pe corp. Ma uit la el si inghit in sec multumindu-i din priviri insa el nu schiteaza nimic intorcand repede privirea inainte.
— Incep sa cred ca ai o problema cu mine, zambesc miseleste privindu-l cu coada ochilui.
— Oh, nicidecum, ce te face sa crezi asa ceva? pufneste ironic dandu-si ochii peste cap.
— Ihm, nu stiu, nu pari deloc incantat de faptul ca trebuie sa ma ajuti sa ajung acasa.
— Asta pentru ca nu sunt, pufni din nou intorcandu-si capul catre mine. Aveam planuri pe care tu mi le dai peste cap, ar fi trebuit sa te las acolo, murmura pentru el crezand ca nu l-am auzit. Oricum, o sa urc pana in apartament, o sa il las pe Derek apoi o sa te duc acasa si scapam unul de celalat.
Inghit in sec. Chiar eram asa o personalitate plictisitoare si enervanta? Nu imi dau seama ce i-am facut cat sa il deranjez asa de tare. Stiu clar totusi ca acele cuvinte au lasat un mic gol in mine, lovind adanc. Nu stiu de ce cuvintele unui necunoscut ma afectau atat de tare insa trebuia sa fiu pasiva si sa ma prefac puternica in fata caracterului sau de stanca.
— Prieteni, nu va mai certati. Serios Issac, Skyler pare o fata foarte misto si fi sigur ca imi voi aminti de ea maine dimineata cand ma voi trezi din mahmureala asta, rade scurt pentru el in timp ce se pune pe picoare. Si ar trebui sa te simti flatata, esti prima fata pe care o sa mi-o amintesc dupa o astfel de betie, isi ridica degetul aratator in dreptul ochilor mei facandu-ma sa rad.
— Ai putea sa nu mai flirtezi atat si sa urci, avand in vedere ca esti cat de cat capabil sa intri intr-un lift.
Brunetul cu ochii verzi maraie printre dinti in timp ce isi scoate o tigara si o bricheta. Inspira aerul toxic in plaman si isi lasa capul pe spate expirand fumul in sus. Ma priveste cu coada ochilui murmurand un "să mergem". Incep sa merg spre Derek cu care bat pumnul spunandu-i sa aiba grija. Acesta incuviinteaza si intra in cladirea inalta, catre apartamentul sau. Ma intorc cu fata catre Issac balansandu-mi greutatea de pe calcaie pe varfuri, cu mainile la spate. Acesta isi arunca privirea din telefon asupra mea facandu-ma sa intepenesc. Imi intorc privirea catre strada lunga analizand diverse lucruri si intrebandu-ma ce naiba asteptam, apoi ma intorc cu fata spre el care tocmai a raspuns unui aple.
— Asa spui, hm? intreaba curios fixandu-si privirea in pamant apoi un zambet diavolesc ii infloreste pe chip. Tine-l acolo, ajung imediat. Schimbare de plan, am nevoie de cheile masinii lui Derek, spune cu viteza mergand catre intrarea in bloc, iar tu, indica degetul spre mine blocandu-se apoi maraind frunstrat, vi cu mine, o sa te las acasa dupa ce termin.
Nu am timp de reactie. Cum adica are nevoie de masina, pentru ce? Si de ce ne intreptam catre apartamentul lui Derek pentru a lua cheile unei masini cand il putem suna. Pufnesc si imi grabesc pasii pentru al il prinde din urma. Ajung in dreptul lui si amandoi urcam in lift, isi indeasa mainile in buzunarul hanoracului si isi ridica privire asupra numerelor etajelor care urca.
— Parintii lui sunt acasa si probabil atat ei cat si Derek dorm, ai face bine sa nu faci miscari bruste, sau zgomote puternice, ai inteles? imi spune distant si raman incruntata neintelegand ce se tot petrece.
In ce naiba ma bag?
Usile liftului se deschid iar pasii brunetului se indreapta rapid catre usa unuia dintre apartamente. Se intoarce cu fata spre mine si imi face semn cu degetul sa tac, incuviintez confuza urmarindu-l cu privirea cum descuie usa cu mare grija sa nu scoata vreun zgomot. Intra iar eu il urmez la fel de tacuta, pasind pe varfuri, fara sa stiu de ce.
— Nu stiu pe unde a ratacit idiotul cheile asa ca invarte-te prin bucatarie in cautarea lor cat verific eu dormitorul. imi indica in soapta cu degetul asupra unei camere care ar trebui sa fie bucataria asa ca imi pun picioarele in miscare catre acel loc insa ma prinde de brat oprindu-ma. Ah, si ai grija cu Jimmy, e un doberman foarte nazdravan.
Luminile difuze a felinarelor si a lunii se zbat pe geamurile livingului si se rasfrang asupra chipului scotand in evidenta ochii sai de jad. Ranjeste diavoleste facandu-mi sangele sa inghete in vene.
Ma aflu in apartamentul unui baiat pe care l-am cunoscut in urma cu cateva ore, cautandu-i chiele de la masina, fugind de dobermanul lui, toate astea la insistentele psihopatului sau prieten. De ce fac asta ma rog? De ce nu plec? Pentru ca afara acolo undeva acel Mason asteapta sa ma omoare, probabil. Hmm, sa ma las ucisa de Mason sau de Jimmy? Nici una dintre variante nu suna bine! Imi alung gandurile negre concentrandu-ma sa disting unele lucruri pe care le pipai prin sertare. Lumina este prea mica pentru a intelege mare lucru iar asta ma incurca tot mai tare.
Marai de frustrare auzind pasi din living, ma intorc brusc pacinata apucand prima chestie care imi pica in mana, un facalet din sertarul in care cautam cheile. Imi iau pozitia de atac si ma indrept cu pasi mici catre usa ascunzandu-ma dupa aceasta. Astept ca inculpatul sa intre si ii aplic o lovitura peste cap auzind injuraturi colorate care ii parasesc gura intr-o soapta ce rasuna in tacere. Isi maseaza locul tinduindu-ma cu privirea, inghit in sec ascunzand facaletul la spate. Oftez si incerc sa imi apropii o mana de ceafa sa ranita insa se smuceste rapid.
— Ce am facut gresit in viata asta sa ma aleg cu tine, se plange indreptandu-se de spate privindu-ma sfidator in ochi. Ce credeai ca faci Skyler? maraie printre dinti si cred ca daca ar putea m-ar manca de vie.
— Ma apar de hoti? raspunsul meu iese mai mult ca o intrebare si ma intimidez sub privirea sa rece si dura, insa nu rup contactul vizual.
— Noi suntem hotii Skyler! tipa in soapta si gesticuleaza catre apartamentul in care am intrat.
Momentul nostru este intrerupt de un marait ce iese din gura unui animal pradator, mare si negru. Animal ce se afla in fata usii de la bucatarie pe care noi ar fi trebuit sa iesim. Atat eu cat si Issac ne indreptam privirea incet spre Jimmy. Inghit in sec incercand sa fac pasi in spate dorind sa pun distanta intre noi. Issac ofteaza si se apropie Jimmy si se lasa pe vine in fata lui. Animalul pare ca il recunoaste si incepe sa bata rapid din coada. Il prinde pe Jim si il pozitioneaza intre picioarele sale in timp ce il strange la piept. Rade silentios cand este lins pe obaz de animal, insa nu sunt chiar sigura ca el chiar a ras, ar fi prea socant pentru cel ce acum doua secunde voia sa ma sugrume.
— Iesi incet si fara zgomot, nu imi dau seama daca el a marait asa dur sau cainele.
Ma conformez cu cerinta sa si pasesc pe varfuri, incet pe langa ei, spre iesirea din apartament. Ma sprijin de peretele din dreapta usii si imi asez o mana pe inima respirand usurata. Issac iese si incuie usa in urma sa.
— Totul bine printesa? murmura tastand un mesaje pe telefon apoi isi ridica privirea sagetandu-ma.
Ochii sai patrund pana in sufletul meu si incepe sa rascoleasca totul facandu-ma sa uit sa clipesc. Isi aseaza o palma langa capul meu, sprijinindu-se in ea, iar pe cealalta o lasa sa se odihnesca in buzunarul hanoracului. Isi inclina capul privindu-ma atent iar privirea ii coboara pe tot corpul meu analizandu-ma in detaliu. Ma incrunt neintelegand ce se intampla iar in urmatoarea secunda pot sa vad o urma de ranjet in coltul gurii sale cand vede mana din dreptul inimii.
— Cred ca intre tine si Jimmy a fost dragoste la prima vedere, ma fixeaza cu privirea apoi isi lasa mana sa alunece de pe perete si se indreapta spre lift.
Iau o gura mare de aer cand dispare din spatiul meu personal. Parfumul lui imbinat cu mirosul fumului de tigari este patruzator, reusind sa iti intre in toate simturile. Un semntiment ciudat imi traverseaza corpul cand realizez ca imi pierd ratiunea. Issac este clar un tip tulburator de rece si distant acum, si un psihopat cu acte in regula in clipa urmatoare.
Intru si eu in lift apoi brunetul apasa pe ultimul buton care duce in parcarea subterana al complexului. Inghit in sec prinzandu-mi mainile la spate si aruncand priviri prin micul loc in care suntem nevoiti sa stam. Se sprijina de perete din spatele lui si se pierde in ganduri.
— Stii, pot sa merg si singura acasa, adica-...
— I-am promis lui Tom ca o sa te duc acasa asa ca doar, ofteaza, incerca sa fi cat mai tacuta si cuminte pentru ce urmeaza.
— Nu i-ai promis nimic, ma intorc cu fata la el. Si nu stiu ce crezi tu ca urmeaza, dar eu nu vreau sa iau parte la asa ceva.
— Esti mai timida decat credeam, murmura pufnind.
— E o diferenta intre a fi timid si a nu iti dori sa iti pierzi timpul in toiul noptii cu straini psihopati. Si stai fara grija, atat timp cat am putut sa il lovesc pe Mason cat sa ma tina minte , ma pot descurca sa fug pana gasesc drumul spre casa, dau usor din umeri apoi ma intorc cu spatele la el, orice doar sa scap de tine, i-o trantesc cand usile liftului se deschid.
— Cine esti tu? ma priveste usor mirat iar eu zambesc mandra si ies din lift.
Ma opresc si ii arunc o privire peste umar cand realizez ca nu stiu incotro merg. Acesta trece fulgerator pe langa mine si ma loveste usor cu umarul. Stramb din nas pierzandu-ma din nou in ganduri. Nu inteleg daca proble lui sunt eu sau orice altceva iar eu doar ii suport frustrarile, iar faptul ca in ultimele doua ore a fost atat cald si rece cu mine ca bulverseaza si mai tare.
— Skyler! tipatul puternic al lui Issac ma face sa tresar si il caut repede cu privirea zarindu-l langa un jeep negru. Fug catre masina si urc pe locul din dreapta punandu-mi centura.
Brunetul porneste masina si iese din parcare, sub luminile orasului, pe strada conducand cu viteza. Imi intorc capul privindu-l atenta, fara teama, in ochii verzi ce au devenit foarte intunecati. Nu stiu ce i-a fost spus prin acele mesaje, dar e clar ca l-au enervat.
— Sti, ar trebui sa profitam de timpul asta in care ne indreptam spre nicaieri si sa ne cunoastem mai bine, mormai privind prin masina.
— Sau ai putea sa taci si sa ma ajuti sa ma prefac ca nu esti aici, raspunde acid.
— Ei haide Zack, fi si tu mai sociabil. Te comporti de parca as fi dusmanul tau de moarte, dar tu nici nu ma cunosti, imi arunc manile exasperata in sus trantindu-le apoi pe coapse.
— Nu esti, ai dispune astfel de prea multa importanta Sky.
— Skyler, il corectez.
— Cum spui tu Sky, mormaie si pot sa jur ca in coltul buzelor sale se dorea a inflori un zambet.
— Esti impasibil, imi dau ochii peste cap privind pe autostrada principala pe care am intrat. Ai putea sa imi spui macar unde mergem.
— Prea putin conteaza, oricum este prima si ultima data cand vi aici si ma bazez pe faptul ca o sa uiti locul asta.
— Foarte bine atunci, opreste masina, vreau sa cobor.
— Esti sarita de pe fix, vocea sa nervoasa lipsita de orice urma de amuzament, potoleste-te odata si nu ma enerva si tu.
Ii indeplinesc dorinta muscandu-mi buza de jos frustrata, apoi imi arunci subtil ochii spre el. Este un baiat frumos, asta poate confirma oricine, insa comportamentul sau enervant strica toata frumusetea din ochii mei. Isi strange mainile in jurul volanului maraind nevor, semn ca ar trebui sa tac. Imi indrept privirea catre pontonul spre care ne indreptam. Imi strang buzele intr-o linie dreapta si inghit in sec privindu-l ingrozita pe Issac.
— Vrei sa ma omori? apropape strig la el gesticuland dramatic catre multimiea de oameni din port, care stau rasfirati, ba sprijiniti de masini, ba pe langa marginea imprejmuita de sfoara ce nu stiu pe cine ar trebui sa impiedice sa nu pice in mare.
— Cum, drace, m-am pricopsit cu tine, maraie printre dinti si isi sprijina capul de volan odata ce opreste. O sa termin repede, bine? Doar ramai in masina si nu imi provoca mai multe dureri de cap.
— Doar nu ma lasi aici cu toti oamenii astia, Zack!
Il prind de brat cand acesta da sa coboare. Isi ochii peste umar si ne inecam unul in privirea altuia. Scanteile ce se aprind in privirile noastre ne fura glasul amandurora ramanand inmarmuriti pret de cateva minute. Imi cantarea vorbele, am observat asta in privirea sa ce se pierdea treptat. Am inghitit in sec si am rupt contactul vizual. Ma uit lung la un grup de baieti din multime care privesc catre masina, iar unul dintre ei zambeste si se apropie lenes.
— In regula, ofteaza invins. Doar taci si nu pleca de langa mine. imi face instructajul apoi imi face semn cu capul sa cobor alaturi de el din autovehicul.
Inchid portiera in urma mea si imi indes mainile in buzunarele gacii cand vantul incepe sa bata cu putere. Brunetul din stanga mea observa asta si il aud razand infundat, scurt totusi, pentru ca in urmatoarea secunda isi reia statura rece pe care am cunoscut-o prima data. Inainteaza si ma pastrez in spatele sau privind catre baietii ce isi dau coate.
— Asta facea parte din plan? baiatul se opreste in fata lui Zack si bate palma cu el apoi ma tintuieste incruntandu-se primind din partea mea aceeasi privire.
— Nici macar o secunda, cedeaza brunetul din fata mea negand din capul pe care il lasa sa-i pice intre umeri. Hai sa terminam odata, trebuie sa o duc acasa.
Se indreapta de spate si inainteaza alaturi de celalalt, dar se opreste cand vede ca m-am oprit in loc. Paralizia a pus deja stapanire pe intregul meu corp care zvacnea de furie si teama. In mijlocul grupului format din vreo patru baieti, se afla Mason care nu parea in cea mai buna forma a sa. Privirea ii era innecata in panica insa se forta sa nu arate asta in fata nimanui. Ochii sai ii fixeaza pe ai mei si ranjeste facand un pas inainte spre noi.
— Ai spus ca nu ma omori, marai panicata la Issac in timp ce fac cativa pasi in spate. Mincinos psihopat, privirile confuze ale celor doi baieti fac ca sentimentul de dezamagire sa se contopeasca perfect cu cel de furie.
— Calm Sky, nu o sa patesti nimic, ofteaza si ma prinde de incheietura tragandu-ma dupa el.
Cedez si imi iau inima in dinti urmandu-l si aruncandu-i priviri rugatoare pritenului sau care ma priveste cu drag acum, lucru ce imi provoaca confuzie suprema. Oamenii astia sunt sariti de pe fix. Ajungem la putini pasi de Mason iar eu raman in spatele lui Zack, fiind fixata in privirile celorlalti baieti.
— Issac, vreau sa clarificam ce lucrurile intre noi, incepe sa vorbeasca iar eu ma simt nedumerita. Primul lucru ar fi faptul ca Tamara si cu mine suntem in relatii bune acum, si mai mult de atat, ranjeste fixându-mă cu privirea, am inteles ca Tom nu ar avea vreo legatura cu fata asta, asa ca eu unul consider ca ceea ce fac cu ea ma priveste. E a nimanui in orasul asta, continua cand observa expresia neutra a brunetului.
Auch. Asta a lovit. Eram constienta ca eram o straina printre toti cei de aici, insa nu aveam ce face in legatura cu asta, si nu inteleg de ce Mason considera ca din cauza acestui fapt are putere de decizie asupra vietii mele. Stramb din nas si imi ridic privirea asupra lui Issac. In ochii sai se dezlantuie iadul, are aceeasi privire pe care o avea cand m-a scapat de baiatul din fata noastra. Mainile ii tremura iar stransoarea sa se intensifica.
— Asa consideri tu, hm? incepe si imi da drumul inaintand cativa pasi spre el, destul cat sa mentina o distana considerabila intre noi. Da asa e, m-ai prins, nu are treaba cu Tom, dar asta nu inseamna ca are treaba cu tine. Daca ma gandesc, eu am putina treaba cu tine, ranjeste si il prinde marginea tricoului tragandu-l aproape de fata sa soptindu-i ceva indescifrabil pentru mine, apoi il impinge acesta dezechilibrandu-se si cazand. Profita de moment si dispari cat poti de departe Mason, daca te mai vad mult prin preajma o sa ma asigur ca dispari de finitiv.
Se intoarce cu spatele la el si vine spre mine si prietenul sau care a avut grija sa ma fereasca de oricare dintre cei de aici. Issac vorbeste cu el despre cateva chestii minore legate de ceea ce se petrece, iar faptul ca nu plecam incepe sa ma ingrijoreze. Cei prezenti rad de baiatul de pe jos, apoi se indeparteaza fiecare la autovehiculul sau.
— Stii Issac, am crezut ca putem sa discutam amiabil insa nici nu ai idee de cat timp astept sa fac asta. Poti sa iei orice iti pofteste sufletul, orice iti apartine, insa ea e a mea, eu am gasit-o si ce am gasit al meu sa fie, maraie soptit Mason, destul cat sa il pot auzi eu.
Acesta se ridica fara sa scoata vreun sunet si da sa se repeada asupra lui Zack care nu i-a auzit cuvintele. Ma conformez situatiei si caut in interiorul meu orice urma de curaj. Si o gasesc, in clipa in care pe Mason il desparte de brunet doar corpul meu ce se strecoata in fata sa cand se intoarce din reflex. Imi ridic piciorul drept, lasandu-mi greutatea pe cel stang, si il lovesc cu putere in burta. Mason geme infundat ingenunchiat, tinandu-si bratele in zona afectata iar furia si adrenalina deja clocotesc in mine. Fac pasi rapizi catre el si il prind de par ridicandu-i capul si fortandu-l sa ma priveasca adanc.
— Nu stiu ce fel de frustrati sexualti sunteti voi, baietii din Manhattan, insa tin sa precizez ca nu apartin nici unui nemernic de aici. Nu sunt un obiect si mai ales nu sunt o neajutoarată.
Tipatul meu de nervi atrage destule priviri asuprea mea. Nu ma intereseaza asta, ma intereseaza doar lacrimile care au tasnit din ochii meu din cauza lucrurilor fulgeratoare care ma iau pe nepregatite inca din prima zi. Prea mult pentru o singura zi, si prea mult pentru viata mea aici. Nu sunt obisnuita cu asa ceva, sau cel putin nu mai sunt. Mi-am rezervat viata de astfel de evenimente care sa imi creeze probleme si stari de genul, insa tot ele m-au antrenat cat sa pot sa imi port de grija.
— Cine esti tu? intrebarea lui Zack care se repeta din nou cand trec pe langa el ma face sa oftez continuandu-mi drumul spre masina insa mana lui ma opreste si ma propteste in fata sa.
Ma priveste in ochi intens si inghit in sec. Ma analizeaza minutios cautand in privirea mea orice confirmare a faptului ca sunt in regula si ca nu m-au afectat chiar atat de tare cuvintele lui Mason. Zambesc stramb in coltul gurii si ii fac semn sa mergem. Issac incuviinteaza rapid si pot sa vad foarte rapid si trecator o urma de ingrijorare pe chipul sau.
— Aris, il face atent pe prietenul sau apoi se uita scurt la mine si la Mason, stii ce sa faci, da lejer din umeri si isi aseaza bratul pe dupa ai mei mergand spre masina.
Nu ma sustrag din bratele sale. Nu am energia necesara sa ma mai lupt si cu el, sunt coplesita de tot ce se intampla, si foarte obosita. Ma urc in masina si imi arunc geaca pe scaunele din spate, ramanand doar in hanorac, imi pun centura si imi sprijin capul de geam privind pierduta. Lucrurile deja imi scapa de sub control si sunt trasa in intunericul orasului fara ca macar sa observ.
— Unde ar trebui sa te las?
Brunetul sparge linistea cand ne apropiem de intrarea pe podul pe care l-am traversat in zori, cand am ajuns in noul meu camin. Oftez si imi intorc privirea asupra lui. Privirea ii este atintita la drum si conduce incet, lasand linistea sa ne inunde masina.
— Ai putea opri, te rog? Am nevoie de o gura de aer. intreb cu vocea stinsa si resemnata fiind constienta ca probabil va refuza.
Nu raspunde, insa imi indeplineste dorinta tragand pe dreapta. Ma rasucesc si imi iau geaca din spate, apoi cobor din masina auzindu-l si pe el facand acelasi lucru. Ma indrept cu pasi rapizi pe drumul pentru pieton de pe pod. Imi aruc privirea in jos privind raul, apoi mi-o ridic asupra cerului instelat. Imi pun greutatea in bratele ce ma ridica pe balustrada. Ma asez pe aceasta si imi las capul pe spate mentinand privirea asupra noptii.
Se apropie si se aseaza in stanga mea sprijinindu-si coatele de balustrata pe care sunt cocotata. Isi aprinde o tigara tragand avid in ea apoi expira fumul iar eu profit de moment si i-o fur intre degete tragand acelasi aer toxic si simtind cum muschii mi se relaxeaza treptat. Ma priveste mirat si zambeste scurt scuturand din cap.
— Imi pare rau ca ti-am creat probleme Zack, dezvalui intr-un final evitandu-i privirea.
— S-a terminat. Acum fiecare isi poate vedea de viata, da din umeri relaxat si indiferent prezentei mele. O sa am constiinta impacata cum faptul ca am avut grija sa ajungi acasa teafara, in ciuda circumstantelor. Tom probabil s-ar fi suparat destul de rau.
— Care este legatura voastra? Sunteti rude sau-...
— Astea sunt intrebari personale Sky, ma mustra cu privirea pret de cateva secunde apoi se lasa capturat de constelatii.
— Inteleg, inghit in sec, iar noi suntem niste straini care pe deasupra, nu ne suportam. Ai dreptate.
— Nu este asta, nu pot sa am ceva personal cu tine. Insa nu vreau sa imi maresc cercul de oameni, sunt multumit si implinit cu ceea ce am acum si nu vreau sa apara cineva care mi-ar putea sta in cale. Iar tu mi-ai stat in cale toata seara, rade sec in timp ce se indreapta de spate.
Nu ii raspund. Cuvintele sale mi-au intrat ca un glont in minte lasand un sir infinit de intrebari nerostite. Are dreptate, viata pe care am venit sa o traiesc aici e mult prea simpla si inocenta, iar daca viata lui se rezuma la ceea ce am vazut in seara asta, atunci nu am nevoie de asa ceva in preajma.
— Poti sa te intorci la treaba ta si sa ma lasi aici, ma descurc eu mai departe.
— Exact despre asta vorbeam, esti enervanta.
— Iar tu esti psihopat, i-o arunc repede coborandu-ma si asezandu-ma la fel ca si el.
— Ma bucur ca mi-am facut o imagina destul de buna in ochii tai cat sa te tina departe de mine, zambeste scurt urmarindu-mi privirea asupra stelelor.
— As fi stat oricum departe de tine Zack, nu am incredere in tine. Nu te cunosc si-...
— Asta e avantajul tau Sky, nu ma cunosti, iar asta schimba totul. verdele ochilor sai este asa limpede si calm acum, atat de transparent, un oftat ii paraseste buzele si zambeste observand cum o stea se prabuseste undeva in neand. Oricum, sper sa iti rezolvi intr-o zi problemele despre care nu vrei sa vorbesti.
Raman confuza pret de cateva minute neintelegand la ce se refera, acum citeste si minti? Isi indeasa mainile in buzunarul hanoracului si se rasuceste spre mine. Fac acelasi lucru mentinandu-i privirea. Isi scoate telefonul tastand rapid ceva apoi ma informeaza ca mi-a chemat un taxi. Era mul mai convenabil asa. Drumurile noastre se despart aici si nu suntem nevoiti sa mai impartim acelasi aer sau experiente.
— Pa Sky, isi revine la expresiile reci si distante si imi arunca cuvintele in drumul sa catre masina in care urca si demareaza in tromba pe langa mine.
— Pa Zack, reusesc sa scot pe gura cand raman singura.
Incep sa ma plimb de colo in colo asteptand sa apara taxiul pe care a spus ca mi l-a comandat, si sper sa fie chiar asa. Imi plimb picioarele pana ce ies de pe pod inapoi in locul unde era parcat jeep-ul. Zaresc in departare niste faruri si zambesc cand realizez ca este taxiul. Ma dau cativa pasi in spate din sosea pentru a ii face loc soferului sa opreasca. Imi ridic piciorul de pe pamant ca si arsa cand simt ceva tare sub talpa si imi var privirea in jos observand ca am calcat pe un breloc de chei, argintiu, ce are agatata o semiluna. E superb, asa simplist si stralucitor, probabil ca cineva l-a pierdut sau poate ca l-a aruncat intentionat. Tresar cand realizez masina oprita din fata mea, ma avant asupra brelocului si il iau apoi urc in taxiu.
Pret de doua secunde privesc din nou cerul si zambesc amintindu-mi cuvintele lui Derek.
Da, chiar a fost o noapte lunga.