gol.
— Chiar vrei să pleci? Mă rezem de perete și îl privesc.
— Ce aș putea face aici? Am treabă, Chris, nu pot sta cu tine toată ziua. Plus că sunt convins că nici tu nu ești foarte liber, mă examină cu privirea. Chiar n-ai nimic de făcut?
— Mhm, nu contează.
— Apropo, țineam să-ți zic asta. Nu le-am spus celorlalți că tu vrei să renunți la contract… mă gândeam că am o șansă să te conving să nu o faci, zise Leo, mușcându-și obrazul pe interior.
Clipesc scurt și îmi mut privirea.
— Mă enervează idioții ăia, ultimul lucru pe care mi-l doresc este să-i văd. Neprofesionalism, nu-mi place să-mi bat capul cu așa ceva.
— Uite, te rog eu, zâmbește scurt. Au spus că o să-și ceară scuze public de la tine, dar eu… chiar nu vreau să renunț la asta. Mă simt atât de comod în prezența ta, imediat o să-mi pună pe cap ceva bătrân morocănos dacă nu vei fi tu și chiar nu mă încântă ideea. Plus că abia mi-am vopsit unghiile, își flutură mâna prin fața mea, dacă nimeresc ceva bătrân smintit la cap va trebui să mi-le șterg. Și chiar le vreau așaaa.
Chicotesc și îi prind palma.
— Sunt chiar drăguțe.
— Mhm, știu. Deci ce zici?
Îmi arcuiesc o sprânceană și îmi trec degetele prin păr.
— Chiar îi urăsc pe smintiții ăia cu care lucrezi tu, dar-
— Ai zis că vrei o tură cu motocicleta, deeeci, îmi face ochi de cățeluș și se apropie de mine. Crede-mă, noaptea pe stradă știi ce hot este să te plimbi cu cineva pe o motocicletă?
Înghit în sec, simțindu-l atât de aproape. Aveam acum o șansă, nu? Să mă simt flatat că el vrea să lucreze cu mine? Ochii săi se plimbau precum două mărgele negre, urmărindu-mi fiecare mișcare. Ce a fost aseară încă mi se rula viu pe retina ochilor— la naiba, l-aș săruta acum.
— Leo, am o întrebare, îi evit complet oferta.
Se strâmbă.
— Ce fel de?
— Ții minte ce a fost aseară? Când erai beat?
Îi pun întrebarea, iar el mă privi pentru câteva secunde tăcut. Își întredeschide buzele, dar le închide înapoi, înghițind cuvintele. Oare își amintea cum încerca să mă bage în pat? La naiba, parcă mă mustra dorința din mine că l-am refuzat. Chiar îl vreau pe el, dar concomitent conștiința îmi spune că bine am făcut.
Nu voiam ca prima noastră dată după atât de mult timp să fie cu el beat.
— Aș minți dacă aș spune nu, dă din umeri și zâmbi larg.
— Și…? Ce crezi?
— Că sunt un idiot pentru că m-am dat la un tip măritat. Salut-o pe soția ta din partea mea.
Îmi dau ochii peste cap. A zis-o special ca să mă calce pe nervi? Fac un pas și mă apropii de el. Roșcatul rânji și face un pas în spate, iar eu îl urmez până se lovi de peretele din spatele său.
Îi ridic bărbia cu două degete.
— Ții minte ce conexiune bună am avut acum 3 ani?
— Hmm, am uitat, își abținea zâmbetul. Dar dacă ai vreo metodă să-mi aduci aminte…
— Ce fel de relație ziceai că ai cu iubitul tău?
— De prieteni, desigur.
— Superb.
Îmi lipesc buzele de ale sale fără prea multă răbdare. Nici roșcatul nu se împotrivi foarte tare și își înconjură brațele în jurul gâtului meu, împingându-se în mine, în timp ce corpul mi se topea ușor în brațele sale. La naiba, nu știu cum a reușit situația atât de brusc să se mute în direcția asta, dar doar Dumnezeu știa cât de mult îmi doream asta. Buzele sale fierbinți se frământau peste ale mele, în timp ce degetele i se prelingeau peste hainele mele, încercând să mă dezbrace. Abia ce am aruncat ceva haine pe mine și deja mă dezbracă de ele.
Nu zic că ar fi vreo problemă.
Cu buzele încă peste ale sale, îl împingeam ușor spre dormitorul meu, în timp ce începeam deja să scap de toate incomoditățiile. Aici aruncam un tricou, acolo deja trăgeam de cureaua lui, iar până ajung în patul meu, scap și de pantaloni— care ajung aruncați pe masă.
— Din momentul în care te-am revăzut am vrut să fac asta, îmi preling buzele pe linia maxilarului.
— Mmm, te oprea cineva?
Cam faptul că tu ai un iubit.
Mă trage înspre el și își zdrobește buzele fără prea multă ezitare de ale mele, sărutându-mă flămând. Îi simțeam corpul cum arde în brațele mele, în timp ce palmele i se plimbau pe spatele meu.
— Nu ziceai că trebuie să pleci undeva?
— O să le zic că am avut de completat… niște goluri în interviuri cu tine.
— Aha, o să completez eu golul azi.
Surâde și mă ajută să scap și de pantaloni, în momentul ăsta fiind amândoi dezbrăcați. Îmi cobor buzele peste pieptul său, bucurându-mă de expresia chipului său jenat până ajung la tivul boxerilor săi. Îmi umezesc buzele cu vârful limbii și îmi strecor palma sub material.
///
El era în duș. Patul acum era gol, fiind doar pentru mine, oferindu-mi cât spațiu am nevoie.
Îmi prăbușesc brațele printre plapumele reci. Tocmai ce am avut cel mai bun sex din viața mea cu persoana de care eram îndrăgostit până peste călcâie, dar expresia tot îmi era pierdută. Iau o gură adâncă de aer. Nu înțeleg ce mă făcea atât de nefericit.
Poate faptul că nici nu am vorbit bine că a plecat din pat, direct în duș?
El iese din baie și mă privi amuzat, în timp ce își freca părul cu un prosop.
— Scuze că nu mai pot sta, de data asta mă grăbesc, se apleacă și își lua tricoul aruncat de pe podea.
— E okay, strâng perna în brațele mele.
Se apropie de mine și își luă telefonul de pe noptieră. Zâmbi scurt când îl deschise, închizându-l înapoi. Cui i-a zâmbit? Golul din stomac era mai intens.
— Deci, până la urmă ce faci cu interviurile? Vorbesc cu șefii mei sau rămâne așa? Mă urmări cu privirea.
— Rămâne așa, îi replic sec.
— Dacă nu vrei, nu te obliga.
— Nah, lasă așa. Nu mă deranjează dacă o să-și ceară scuze.
— O vor face sigur.
Încerca să se îmbrace repede, iar înainte să-l întreb unde se duce, telefonul îi sună. Răspunse fără să ezite prea mult.
— Vin imediaaaaat, nu ai răbdare?? A intervenit… ceva, chiar nu pot mai repede, făcu o pauză, probabil ascultând persoana de la celălalt capăt. Poftim? Glumești? Logic că vreau să te văd. Aștept de o lună deja să vii, am făcut și pregătiri… stai, ești deja la restaurant?! La naiba, mă grăbesc! Gata, taci.
Închide telefonul și sări repede prin cameră, încercând să se îmbrace. Nici nu voiam să mă gândesc cu cine a vorbit. Mă simțeam lovit direct în suflet.
— Gata, pleci? Îl întreb fără să mă uit la el.
— Yep, să nu-mi duci dorul.
— Ok.
Se apropie de mine și mă sărută pe obraz, luându-mă prin surprindere. Înghit în sec, iar roșcatul zâmbi. La dracu, cât de mult îi iubesc zâmbetul. Părea atât de… perfect.
— Vorbim mai târziu, bine? O să-ți aștept mesajul, chicoti.
— Nu vei putea să ne întâlnim în realitate?
— Deja mâine cred. Azi sunt ocupat până… târziu cred.
— Okay, distracție plăcută, îi răspund rece.
— Merci, ai și tu grijă la lucru.
Se întoarce pe vârfuri, îmi face semn cu mâna și plecă cu pași rapizi lăsându-mă singur. Expir lung, acoperindu-mă mai bine cu pătura. Ce era în mintea mea, nu aveam nici eu habar.
La dracu.
Precis se întâlnea cu iubitul lui.
Iar eu.
Iar eu rămâneam singur.
Îmi scufund fața în palme. Nu-mi plăcea asta. Nu-mi plăcea deloc asta. Nu-mi plăcea că are pe altcineva. Nu-mi plăcea faptul că îl înșela pe acel altcineva cu mine acum. Nu-mi plăcea nici că a plecat.
Nu-mi plăcea nimic.
Deși dorința de a mă culca cu el era atât de vie, acum mă simțeam atât de gol și părăsit după ce a plecat. Mă simțeam singur. Pierdut. Și rănit. Într-un pat gol.
Lovesc cu pumnul în perna de lângă mine frustrat.
De ce nu era al meu?! De ce întotdeauna relația noastră se rezumă doar și doar la sex, însă niciodată la nimic mai mult? De ce niciodată nu se uită la mine diferit?
Nu eram mai bun pentru a fi mai mult decât doar un sex buddy? Chiar nu aveam nimic special care să-i atragă atenția și să-l facă să mă iubească?
Și al naibii să fiu.
Poate acum 3 ani tot asta eram, dar măcar atunci era doar al meu. Faptul că acum trebuia să îl împart cu cineva, nu doar un simplu cineva, ci un logic-că-vreau-să-te-văd cineva, apăsa rana din suflet. Am crezut că dacă o să avem sex… nu am habar, se va aprinde ceva în el? Că poate o să realizeze că nu sunt atât de rău și ține la mine? Că poate se merită să-mi ofere o șansă?
Adică în pizda mă-sii, cine dracu este tipul ăla?
Îl urăsc deja cu tot sufletul deși nu am idee cine este.
Mă așteptam după sex ca o să rămână, o să ne îmbrățișăm împreună și o să ne bucurăm de prezența reciprocă. Că poate o să mai discutăm… că poate exista șansa să-i zic că sentimentele mele nu au murit? Că poate el o să decidă că oricine era iubitul său nu-l merita? Că poate simte același lucru pe care îl simt și eu pentru el?
Dar, acum, în schimb, eram singur în pat.
Pentru că el plecase să se întâlnească cu iubitul lui. Lăsându-mă pe mine singur. Chiar în aceeași zi în care l-a înșelat cu mine. Cum ar trebui să mă simt? Numai bine nu.