°•○●Şcoala Fiat Lux●○•°

Solus in tenebris

Solus in tenebris=Singura in intuneric
----------------------------------------

-Hai odata! Soarele e sus,pasarile canta iar Lucas te asteapta la usa. Deja e iritant. Abia l-am scos din camera.
-Lucy,copil esuat ce esti! Nu vezi ca dorm?!urlu din pat si imi pun patura in cap, intr-un mod foarte matur,normal.
Azi e ziua interviului dar multumita escapazii nocturne a lui Lucas,nu m-am putut odihni cum trebuie. Cu toate ca nu regret nimic din noaptea asta. A fost asa speciala...
-Emmmaaaaa! Cat mai ai de gand sa ma faci sa astept?striga de data asta Lucas. In 10 minute sa fi gata sau iti arunc apa in cap. Si sti ca sunt in stare.
Pfua,oameni stresanti! Ma ridic si eu intr-un final in fund si ma holbez la peretere din fata mea. Fain tapet...
Floricele...sau mucegai,in fine. Cred ca ar trebui totusi sa ma imbrac si eu.Ma ridic in reluare si imi tarai picioarele pana la baie. Imi fac rutina,ma imbrac si imi prind parul,dupa care ies si dau cu ochii de un Lucas furios. Asta nu e bine...
-Au fost 11 minute,soare!spune zambind ca un psihopat,apropiindu-se de mine.
-L-Lucas? Ce naiba vrei sa faci?
El ma ingnora si se apropie si mai mult de mine. Mersul lui lent imi aminteste de un animal de prada,pantera poate.Iar felul in care muschii ii se incoarda pe sub tricou la fiecare miscare e de vis. Si parul negru,ciufulit...
* PLEOSC*
- IDIOTULE!!!Ma-ta te-a scapat in cap cand erai mic?! Ai probleme? Schizofrenule!!! Dute in...
In timp ca imi continui eu injuraturie foarte feminine,baiatul se tavaleste,la propriu,pe jos de ras. Fata ii era rosie iar rasul lui e atat de molipsitor incat ma trezesc ca rad si eu. Mama lui... am sa i-o intorc eu...
-Nu vreau sa va intrerup dar mai sunt 3 minute pana la inceperea probei,ne anunta Lucy,care pana acum statea cuminte intr-un colt si ne privea.
Nici macar nu mai am timp sa ma usuc. Lucas ma ia de mana si iesim grabiti pe usa,apoi ajungand sa alergam pe holurile pustii. Nici nu e de mirare ca nu e nimeni. Cine mai e asa nebun ca noi sa intarzie in halul asta. Exact in momentul in care intram pe usa,Lucian cobora de pe scena iar ceilalti elevi aplauda si fluiera. Super,Lucas! Acum ce facem?
-Ai dormit prea mult,printesa?o voce sarcastica si cunoscuta rasuna din spatele meu.
-Ce vrei,stalp de telefon? Mai vrei un pumn,nu ti-a ajuns cel de ieri?
-Auch! Pisica are ghiare?Ieri doar m-ai luat pe nepregatite!
-Vezi sa nu!
-Tu,prametie mica ce esti...
-Pot sa stiu ce se intampla aici?apare Lucas din spatele meu si il priveste incruntat pe Leontino.
Baiatul ,vizibil intimidat ,se dat cu vreo 2 pasi in spate. Pana la urma,Lucas e cu un cap mai mare ca el plus un fizic de invidiat. Nu ai vrea sa te intalnesti cu el pe o alee intunecata,asta desigur,daca nu esti o piti in calduri...
-Nu e nimic,Lucas.Nu merita. Acum hai sa mergem.
Lucas da din cap iar eu pornesc spre sala in care au loc interviurile si... *BUFFF* Ce pisicii mei s-a auzit?! Ma intorc si il vad pe Leontino pe podea si cu capul pe spate. Instinctiv,ma uit la cealalta persoana din camera, cu gura cascata.
-Ce? S-a impiedicat de covor. Nu-i asa,baiete?se apara Lucas si il sageteaza pe baiat din priviri.
- D-d-da,zice roscatul balbait,vizibil afectat de cazatura.
-Ttt,ar trebui sa fi mai atent. Ar fi pacat sa te accidentezi acum...zice Lucas cu un ranjet mai degraba de pshihopat pe fata. Hai Emma,sa nu intarzi.
Ok...asta a fost ciudat rau. Normal ca nu cred ca Leontin a picat,nu sunt proasta. Dar ce motiv ar avea Lucas sa il loveasca. Omul asta e mai ciudat pe zi ce trece dar intr-un fel imi place... e altfel...revigorant.
Si tot gandindu-ma la asta, nu bag de seama ca ajungem in dreptul usii. Se pare ca am ajuns la tanc,mai fiind doar o persoana in fata mea. Lucas ma ia in brate ca data trecuta si imi zice incet,ca sa nu auda fata din inaintea mea: "Nu iti fie frica,nu ai de ce. Eu am incredere in tine si sunt sigur ca ai sa ii faci praf,pisoias."
Dupa ce a spus asta,s-a facut nevazut dupa colt. Cu toate ca il respect enorm si il consider cea mai apropiata persoana in momentul de fata,fazele astea imi dau fiori nu gluma. Cate-odata poate fi asa de confuz,incat nu mai stiu ce sa cred. Banuiesc ca nimeni nu e perfect ,nu? Fiecare cu piticii lui.
In vreo doua minute de fataiala,fata din inaintea mea este chemata iar eu raman singura pe hol. Incep sa studiez atent holul,din plictiseala-covoare persane,pereti din piatra,candelabre starlucitoare... O mana rece,asezata pe umarul meu,ma face sa tresar. Ma intor 180° intr-o clipa si dau de roscatul de mai inainte. Pare mai palid acum,parca ar vrea sa vomite.
-Domnisoara,Black! Este randul dumneavoastra,ma anunta o femeie scunda si imi face semn cu mana spre usa.
Insa Leontino ma prinde de mana si ma trage spre el,astfel ajungand sa poata sa imi sopteasca la ureche:
-Sa nu ai incredere in el,nu e cine crezi tu ca e,acel Lucas...
Cand aud numele lui Lucas,pielea mi se face de gaina.
-Ce vrei sa spui cu asta,Leo...
-Domnisoara Black! Va rog sa intrati in sala.
Leontino se intoarce cu spatele si se pierde in intunericul holului,lasandu-ma in ceata totala. Femeia ma prinde de mana,exasperata deja, si ma impinge pe usa,dupa care dusa a fost. Sala era mare si goala,singurele obiecte din ea erau un scaun,in centru,si un podium mic pe care erau asezate 4 fotoli din piele. Peretii erau pictati cu scene de lupta insangerate,cu cavaleri si domnite,stapani si slujitori,imvingatori si invinsi. Poate pareau un pic morbide dar daca te uitai atent,puteai deslusi maiestria pictorului care le-a facut. Linile delicate care creau rochile femeilor si cele grose,sigure,cu care erau finisate armurile stralucitoare ale cavalerilor...
O alta usa se deschide brusc si pe ea intra patru oameni,comisia cel mai probabil. Unul dintre ei e Sir Olaf,profesorul nostru, dar ceilelti imi erau complet necunoscuti. Printre ei era si o femeie,mica de inaltime,pe la varsta mamei mele,dar ochii ii erau reci,de un albastru inspaimantator. Parul lung ii cadea in valuri pe umeri iar lumina ii dadea noante arginti. Femeia imi provoaca un sentiment neplacut.,ceva nu e ok.
-Domnisoara Emma Black,a doua parte a testului incepe acum,spune unul dintre barbati. Va rog luati loc ca sa putem incepe.
M-am pus pe scaun iar ceilalti din comisie s-au asezat pe canapelele de pe podium. Doar femeia a ramas in picioare,tinand in mana niste harti. Dupa ce ii sopteste ceva barbatului care a vorbit,acesta face ochii mari si ma priveste lung. Isi trage vocea si continua:
-Ma numesc Sir Konnrad iar aceasta femeie este Doamna Yonna. Impreuna cu ceilalti doi,alcatuim comisia din acest an. Acestea fiind spuse,putem incepe evaluare. Fie soarta mereu de partea ta,domnisoara.
Vocea lui puternica vibreaza in toata sala si ma face sa tresar. Cu toate ca incerc sa imi retin emotile,mainele imi tremura nebuneste iar urechile imi vajaie. Yonna coboara de pe podium si se apropie de mine in timp ce barbatii privesc intrigati. Femeia ajunge in fata mea si isi aseaza o mana pe umarul meu,soptind slab: "Nu te speria. Ramani calma si rezista!" Dupa ce imi spune aceste lucruri,imi sufla un praf in fata si se face nevazuta. In cateva secunde,imi simt capul greu iar ochii mi se inchid. Totul se intuneca iar eu sunt pierduta in intuneric,speriata si ingrozita.Solus in tenebris...