❝Picioarele mele înaintau rapid și incontrolabil. Crengi de copaci se izbeau de pielea mea, provocând cele mai dureroase zgârieturi. Aerul parcă devenea din ce în ce mai inexistent; aveam senzația că mă sufoc. Am simțit gustul metalic al sângelui imediat ce o altă creangă mi-a sfâșiat buza de jos. Am încetinit extenuată, genunchii mei făcând contact cu pământul imediat după. Lacrimile mi s-au prelins din nou peste obraji, ajungând să plâng cu sughițuri. Pașii se apropiau, dar nu mai aveam puterea de a mă ridica și de a începe din nou să alerg. El avea dreptate, nu mai puteam scăpa.❞ © 2016 harrober. All rights reserved.