Pe Luiza am intalnit-o pentru prima data la una din receptiile oferite de ambasada Marii Britanii. Imi atrasese atentia nu atat de mult frumusetea sau usurinta cu care ea dialoga si impartea zambete celor din jur ci mai cu seama aerul sau de copil inocent, pus mereu pe sotii, incercand sa transforme razboiul, cu toata mizeria si suferinta sa, intr-un joc in care copiii aveau un rol principal. Un stat major condus si compus din copii...