Îi poate simţi ochii urmărind-o din umbra întunecată a camerei. Ii poate auzi chemările şoptite ca o briză rece. Îi poate simţi atingerea fantomatică pe pielea ei descoperită. Îşi poate auzi inima bătând în ritmul unui ticăit de ceas. Este complet conştientă de momentul în care salteaua se lasă sub greutatea unui al doilea corp, dar nu îndrăzneşte să facă nicio mişcare. Pentru că el nu este cu adevărat aici. Pentru că el nu există. Şi, pentru că ea nu este persoana menită să îi răspundă chemărilor disperate din noapte. - Elanor, vocea lui sopteşte agale, făcând camera să vibreze cu intensitatea rugăminţii sale.