cu cât trecea timpul mai repede, cu atât eu mă pierdeam printre mulţimi de oameni plictisiţi şi le admiram felul de a fi, de a exista. fiecare era diferit în felul său, fiecare avea câte o poveste, dar mai ales, fiecare ascundea câte un secret. iar eu, om plăpând, puteam vedea prin ochii lor cele mai ascunse secrete şi mă hrăneam din suferinţele şi bucuriilor lor, creând un tot unitar.