Mulțumiri

12 2 0
                                    


Iubire,

Ți-am scris de nenumărate ori în gândurile mele și după mai bine de 5 ani m-am decis să aștern și pe hârtie niște cuvinte pentru tine. Nu este pentru prima dată când scriu despre tine, dar e prima dată când o să pun povestea pe net.

Nu stau eu prea bine cu memoria, dar jur că îmi amintesc ziua aia mai bine decât pe cea de ieri și tocmai din teama de a nu o uita vreodata, vreau să o scriu. Fie vorba între noi, cum aș putea să o uit? N-ai cum să uiți bărbatul care ți-a schimbat viața. Așa ceva rămâne imprimat în inimă pentru totdeauna. E ca un tatuaj pe care l-ai făcut și deși știi că poți să ți-l scoți, fie și parțial, tu alegi să-l păstrezi. E parte din tine acum.

Am să-ți mărturisesc însă tot ce s-a întâmplat cu mine în acești ani, fără nici cea mai mică așteptare ca tu să dai întâmplător peste paginile ce îți sunt destinate. Cum ai spus și tu cândva, 'daca e să fie, o să fie'.

Când ai aterizat în viața mea eram o copilă, o fată timidă care nu știa încotro să o apuce și ce să facă – stai liniștit, nici acum nu am idée ce vreau să fac mai departe (nu, nu vreau o florărie în mall, cum ai sugerat). Dar m-ai schimbat așa cum n-am crezut că ar avea cineva putere să o facă. M-ai forțat să-mi maturizez și mai repede gândirea și nici nu-ți poți imagina prin câte aventuri am trecut. Mai știi când ți-am dat mesaj de la capătul celălalt al lumii?

Multă vreme am crezut că mi-ai ieșit în cale într-un moment nepotrivit. Doamne, cât am mai dat vina pe timp că nu era de partea noastră. Cât m-am mai plâns Universului care părea să ne saboteze din toate direcțiile. Cât m-am frământat încercând să găsesc soluții la ceva ce părea imposibil atunci. Acum văd cu alți ochi și înțeleg de ce lucrurile au mers (sau nu) în direcția asta.

Privesc în urmă cu atâta bucurie si mulțumire și mă întreb dacă oare mai este vreo fată care să-ți fie măcar pe jumătate la fel de recunoscătoare pentru că a avut norocul de a da peste tine în existența asta. Ai făcut din mine o luptătoare, o curioasă și o ambițioasă. De când te-am cunoscut, am învățat că orice este posibil și că totul se află la un pas distanță. Faptul că tu nu știi asta mă amuză teribil. Recunosc că o parte din mine ar răsuna, într-un fel sau altul, dacă cineva mi-ar spune ca i-am schimbat principiile.

Totuși să nu ți-o iei în cap, iubire, căci nu este o carte despre tine. Nici despre mine. Sunt file din călătorii, povești de viață și întâmplări frumoase. Aventuri care s-au întâmplat pentru că m-ai încurajat să fac ce vreau, atunci când toată lumea din jur nu făcea altceva decât să mă adâncească și mai mult în propriile gânduri grele.

Îți mulțumesc! Mulțumesc că mi-ai arătat că iubirile karmice există și că mi-ai dat voie să-ți fur câțiva ani din viață. Mulțumesc că m-ai lăsat să visez cu ochii deschiși, dar ai avut grijă să nu să zbor prea departe – asta clar trebuie luată la figurat, căci la propriu știm că m-am îndepărtat poate prea mult. Mulțumesc pentru învățături și chiar și pentru sfaturile acide de după. Mulțumesc pentru diminețile pline de zambete și zilele în care abia mă dezlipeam de telefon ca să plec la școală.

Tu ești motivul pentru care eu am devenit ceea ce sunt acum. Tu ai crezut că pot. Tu ai fost acolo în fiecare zi, deși erai departe de mine. Din cauza ta fac poze la orice azi și nimeni nu o să înțeleagă pasiunea mea nebună pentru aeroporturi sau de ce rânjesc ca fraiera și nu mă deranjază să astept o suta de ani în coadă să urc în avion.

Mi-ai cerut să te iert cândva. Nu te iert! N-am cum! Nimic nu mai e la fel în viața mea și o să povestesc de ce în paginile ce vor urma. Pregăteste-te de citit! Și de râs!

Iubire, nu te-am iertat. Nu o să te iert niciodată, pentru că dacă nu erai tu, n-aș știi ce înseamnă să trăiești cu adevărat.

Iubire, nu te-am iertat, pentru că nu-am de ce. Cred că ești singurul om de pe planeta asta pe care n-aș putea să mă supăr vreodata – nici să nu te gândești să faci vreo faptă năstrușnică!

Iubire? Sper că ești iubit și fericit. Și mai sper că un zâmbet lipsit de rațiune ți se așterne pe față de fiecare dată când zărești un avion. Eu le zâmbesc mereu și le îngân să-ți amintească de copila care ți-a furat cândva inima.

Mulțumesc,

Anna

You've reached the end of published parts.

⏰ Last updated: Mar 16, 2019 ⏰

Add this story to your Library to get notified about new parts!

Băiatul din avionWhere stories live. Discover now