Am dispărut, m-a văzut cineva?

Capitolul 1 - Reîntoarcerea

Povestea noastră începe într-o zi de iulie, pe la ora șase seara. Ionuț aștepta cu nerăbdare pe holul aeroportului din oraș. Cătălin, cel mai bun prieten al lui, se întorcea de la studii din Anglia. Plecase acolo ca să uite de trecut, de el, dar mai ales de ea. O "ea", care alesese alt drum, fără să își ia măcar "la revedere". Acum trei ani Otilia, fosta prietenă a lui Cătălin, plecase fără motiv din viața lui. Nici acum, Cătălin nu și-a putut reveni din șoc și să înțeleagă ce a greșit și de ce l-a părăsit Otilia. Otilia și mama s-au mutat din oraș, fără să lase nimic în urmă. Dar să revenim la prezent. După trei ani de școală de muzică, Cătălin revine acasă cu gândul de a se regăsi, de a face ceva cu viața lui. Pentru el asta însemna să aibă un hit în muzică și să îi fie apreciată muzica, nimic mai mult. 

O dată ajuns pe aeroport, Cătălin îl caută pe Ionuț cu privirea. După câteva minute de rătăcire, în final îl vede. Stătea pe o bancă și, cel mai probabil, scria mesaje cu Mara, fata cu care vorbea de ceva vreme pe messenger. Dar, despre ea, mai încolo.

Cătălin se aproprie de Ionuț:

- Salut, mă scuzați că vă deranjez din somnul adânc. Poate doamna Mara să aștepte câteva minute, până ajungem acasă?

Ionuț se chinuie să pună telefonul în buzunar, și bânguie ceva:

- Nu știam la cât vine avionul. Am zis să mai stau și eu un pic de vorbă cu ea, că după pleacă la muncă. 

- Azi e de noapte, să înțeleg? spuse zeflemitor Cătălin.

Mara nu era ca toate celelalte fetele. Mama ei murise acum doi ani, iar pe tatăl ei nici un îl cunoștea. Pentru a se întreține, făcea videochat. De fapt, așa o cunoscuse și Ionuț, la videochat. Într-o noapte, a dat peste o reclamă la un site de videochat și a intrat, mai mult din curiozitate. Acolo a dat de Mara, care pretindea că este suedeză, dar de fapt nu era așa. Ionuț a plătit ca să intre în privat cu ea și după au început să vorbească pe un site de mesagerie anonimă. Mara a fost surprinsă că Ionuț nu a vrut nimic mai mult, decât o discuție relaxantă. 

Ionuț, răspunde tăios:

- Da, e de noapte. Hai să mergem, mama ta a făcut paste din alea bune.

Cei doi pleacă, drumul de la aeroport și până în oraș se face în zece minute. Nici nu e un oraș mare, iar traficul spre aeroport este minim. Cum au ajuns acasă, doamna Scutaru, mama lui Ionuț începe să își blefturească fiul:

- Ce faci măi Cătălin, uite ce slab ești. Păi nu se poate, nu știu ce ai mâncat acolo în Anglia, dar clar nu ai mâncat carne. Uite și tu, câte kilograme ai? Nu se poate, trebuie să mănânci, ca să ai putere. Ionuț, zi și tu, nu e slab? Vai mamă, să te duci mâine la Maria (mama lui Ionuț) la analize, să vadă ce ai. Nu e normal, ai plecat cu 80 de kile și nici 65 nu ai. Doamne, vai, ce slăbătură ești. Nu se poate, nu se poate...

Printre lamentările mamei vine acasă Teodor, tatăl lui Cătălin. Teodor. Acesta avea un service de electronice și era tare mândru de el. Și-ar fi dorit ca unicul lui fiu să îi continue meserie, dar nici cu muzica nu îi era rușine. Era un tip vorbăreț și foarte prietenos, tot orașul îl știa așa. Toată lumea își repara la el lucrurile, pentru că era grijuliu și prompt. Dacă îți spunea că mâine e gata, mâine era gata, fără discuție. Când îl vede pe Cătălin, se luminează la față:

- Uite cine a venit pe la noi, englezul nostru. Dă-mi voie să te pup. Salut Ioane, ce faci? 

Cătălin răspunde:

- Uite, am ajuns acasă și mama deja îmi zice că sunt slab, că nu mănânc. 

- Păi, răspunde Teodor, că tu nu erai așa slab. Ți-a intrat ție în cap să studiezi muzica în Anglia, că ai vrut să fii producător muzical. Noi am făcut toate eforturile, dar uite că nu s-a putut, nu a mers. Eu ți-am spus să nu pleci, dar tu nu și nu. Ei, te-ai întors acasă, Uite la băiatul ăsta (se referea la Ionuț), el și-a făcut facultatea aici, are un serviciu bun și nu se plânge. Tu ești și șomer și cu banii luați (râde). De mâine, vii la mine la service, așa a fost înțelegerea. (către Ionuț). I-am zis că dacă nu îi iese cu muzica, vine și lucrează la mine, și îl plătesc. Na, acum hai să mâncăm, că se răcește mâncarea. 

Masa a fost mai mult tăcută, Ana, mama lui Cătălin mai punea întrebări fiul ei. Primea răspunsuri ca "da", "nu", "poate", dar nimic mai mult. La un moment dat, râzând, intervine Teodor:

- Mai lasă-l, măi femeie, ne zice el ce are de zis când o vrea el. Să îi zic eu una tare lui Cătălin: a venit azi la mine la muncă domnul Cristea, tatăl lui Alex, ăla de a fost cu tine în liceu. Știi ce mi-a zis? Că Otilia, aia cu care ai fost tu și la care ai ținut tu mult s-a întors în oraș și că face sâmbătă nuntă mare. Au 300 de invitați, vine și primarul. Cică mama ei radiază de fericire. Dar cea mai tare bârfă e că tot cartierul așteaptă să faci ceva. Să te duci peste ei, să faci scandal. Noi știm că ți-a trecut și că te doare undeva, dar lumea vorbește.

Mama lui Cătălin, scapă furculița din mână:

- Ce am vorbit eu cu tine măi omule că nu îi spunem. Uite la Ionuț, a înțeles, a tăcut din gură, tu ce faci, dai tot pe goarnă? Asta mai îmi trebuia, să intre și mai tare în depresie.

Cătălin intervine:

- Lasă mamă, e OK, doar nu rămâne toată viața singură, cred... Nu vă faceți griji, nu mă duc la nuntă să fac scandal. Mă fac că nu știu și gata. S-a înțeles?

Ionuț, uitându-se în altă parte:

- Eu zic așa, am vorbit cu mama și mergem mâine seară la analize la spital. Atunci e ea de gardă. Vineri, luăm rezultatele și gata. Eu zic că nu ai nimic grav, mai ales că știu că nu ai mâncat. Dar, lasă, că vedem noi. 

Mama lui Cătălin se ridică de la masa. Teodor era nedumerit, încă nu înțelegea ce a greșit și de ce toată lumea era supărată pe el. Se duce după Ana în bucătărie:

- Măi femeie, oricum afla de la vecini, lumea vorbește. Eu nu zic că nu trebuie să avem grijă, dar totuși. Mai bine să afle de la noi, decât de la alții, sau în fine...

- Eu zic, îi răspunde Ana, că nu trebuia să fii mesagerul. Îi spuneam după nuntă, după analize. Acum, după ce că e slab ca vai de el, îi mai zici și că se mărită aia. A fost tot la ce ținut el pe lumea asta, o iubea și o iubește ca ochii din cap. E mort după ea. De asta a plecat în Anglia, să uite, de asta nu i-a mers bine în Anglia. Ea i-a promis că pleacă împreună, n-a mai plecat. A fugit de el. naiba știe de ce. Tot cartierul l-a făcut nebun, retardat, și acum tu îi mai bați un cui la sicriu. El nu e ca tine, tu vezi viața altfel. Tu, dacă s-ar putea, acum ai cânta și ai juca. Tu nu ai nici o problemă cu dragostea, sănătos să fii. Ei, uite, el e ca mine. Eu pun suflet, mă agit, mă zbat. Bine ar fi fost să fie ca tine.

Ionuț și Cătălin se retrag în camera lui Cătălin. Cătălin deschide discuția:

- Știai?

- Da, azi am aflat și eu. Se pare că fac totul pe repede înainte. A pus nunta atât de repede, se teme să nu vii tu și să faci scandal. Ba chiar ți-a și interzis accesul la nuntă. Dar nu știu de ce face toate asta, că doar nu ne ducem peste ei. M-am întâlnit cu fratele ei și m-a făcut în toate felurile. A zis că dacă îi stricăm nunta ne omoară, ne rupe în două. Cică se căsătorește cu fiul patronului firmei de mezeluri. Eu și cu mama ta ne-am gândit să plecăm un pic din oraș sâmbătă și duminică. Nu de alta, dar tot orașul va fi plin de nuntași și nu vreau să te simți rău. Mâine mergem la analize, vineri le luăm și sâmbătă mergem la munte. Dar dacă vrei, putem rămâne în oraș. Tu alegi, doar să nu faci scandal, că atâta așteaptă mă-sa. 

- Stăm aici, că și așa vreau să mă odihnesc. De luni mă duc la tata să lucrez la service, poate vii și tu cu mine și ne vedem de viața noastră. Nu voi plânge după ea toată viața, asta e. Ia zi, cum e cu Mara ta?

- Păi, ce să fie, nu vreau să ies cu ea în oraș. Ea trage de mine, vrea să mă vadă, vrea să știe cum arăt. Eu cred că nu e pentru mine. Eu nu suport fetele cu piercing sau cu alte minuni. Plus că ea are alți băieți cu care se culcă, nu?

- Nu ai de unde să știi, dacă a zis că virgină, poate așa e. Eu zic să ieșiți în oraș. Nu ai nimic de pierdut.

Ionuț se ridică, și dă să plece:

- Eu am plecat, mâine vin să te iau la analize. Pa, ne vedem.

Pa!