A trecut un an... Un an în care am trăit cu tine atâtea, un an în care am plâns din cauza ta , dar nu îţi reproşez asta , în care am plâns de fericire . Sincer , aştept ziua asta de când ne-am întâlnit prima dată , atunci la petrecerea aia de Halloween când te-ai uitat fix în ochii mei . De atunci , pe oriunde merg , te caut cu privirea . În weekend m-ai condus acasă , prima dată când m-ai condus acasă . Ne-am oprit în faţa blocului meu şi am hotărât să mai stăm în staţia de lângă bloc. Ne-am aşezat jos , iar tu mi-ai dat desenul pe care mi l-ai promis , după ne-am lipit capetele , ne-am uitat unul în ochii celuilalt , te simţeam cum tremurai lângă mine , apoi ţi-am simţit brusc buzele .Şi acum îmi aduc aminte de prima zi în care ai venit să mă iei de la şcoală . Aveai o pereche de pantaloni de un albastru închis , geaca cea neagră cu glugă cu puf şi când te-am văzut în faţa şcolii mi s-a tăiat respiraţia şi îmi bătea inima atât de tare ... iar tu , m-ai condus acasă fără să-mi dai drumul vreo secundă de la mână . Aaaa... sau când ne-am despărţit noi prima dată . Era Ajunul Crăciunului iar eu am plecat la munte după şi te-am întrebat cum te mai simţi ,speram sa fii bine că eu nu eram deloc , dar mi-ai răspuns "Cum să mă simt ?! Cu inima găurită. "... apoi când m-am întors de la munte nu ţi-am spus , dar eu eram cu prietenii în drum spre blocul tău , iar eu ţi-am dat mesaj să cobori că trebuie să-ţi dea o prietenă ceva din partea mea. N-au durat 5 minute că ai şi coborât , iar când m-ai văzut acolo ai făcut ochii mari apoi un zâmbet ţi-a inundat faţa , ai fugit spre mine şi m-ai îmbrăţişat atât de tare . Am stat îmbrăţişaţi minute-n şir. Mi-ar trebui luni întregi să povestesc tot . Nu am regretat niciodată că te-am întâlnit , nici atunci când îmi venea să vin la tine şi să te lovesc cât puteam de tare . Niciodată nu am regretat asta , dar acum pot doar să mă bucur că s-a întâmplat ...
