Am pierdut momentul 
La milisecundă.
Tot ce-a mai rămas din mine,
Din sufletul meu înnegrit de tristeți și de timp
E-o foaie uscată și goală
Pe care urma să-mi adun
Simțirile, patima, drama,
Durerea; și-n capătul ei fărâma micuță și-amară
Din fericirea ascunsă-n a mea călimară.
Dar timpul s-a dus și-n veci nu-l mai văd,
Iar altul mai nou și mai negru-mi apare în față
Îl întâmpin, îl iau, îl conduc spre măsuță
Îi dau foaia, stiloul și inima mea

Și-i scriu poezii cu privirea. (23.03.2018)
  • London
  • JoinedOctober 10, 2013



Last Message
fev-err fev-err Jan 10, 2018 12:30AM
Sinceră să fiu, până nu demult, eram absolut convinsă că nu voi mai scrie niciodată nimic aici. Iată că m-am înșelat amarnic și că sunt din ce în ce mai motivată să încep noi proiecte. Acesta este un...
View all Conversations

Stories by Georgia N.
Loading by fev-err
Loading
Oamenii judecă. Oamenii rănesc. Oamenii sunt niște criminali pentru că realmente au ucis multe sentimente. Și...
Hiraeth by fev-err
Hiraeth
HIRAETH n. a homesickness for a home to which you cannot return, a home which maybe never was; the nostalgia...
ranking #717 in durere See all rankings
E R A S E D by fev-err
E R A S E D
Trecutul, inexistent. Cum își mai poate continua viața într-o perpetuă uitare?
ranking #98 in death See all rankings