Mă joc dea scriitorul într-o lume în care oricine poate aşterne cu condeiul şiruri, rânduri, râuri de cuvinte! Şi mă întrebi de ce mai fac asta, când nimeni nu mai citeşte? Este simplu! Lumea ce-o construiesc cu ale mele cuvinte, are să dăinuiască de acum şi înainte! Şi de-ar fi să mor când nimeni nu mă cunoaşte... Nu e bai, căci cei ce vor veni, mă vor cunoaşte prin ale mele scrieri ce cândva păreau moarte...