Mi-am desenat sufletul printre coastele constelațiilor doar pentru a mă păta cu cer. M-am simțit ca o peniță de stilou înmuiată într-o călimară cu cerneală, am simțit că pot atinge infinitul, am simțit iluzia căldurii lunii pe spatele meu dezgolit de mătasea gândurilor de tinichea. 

Pot spune că sunt genul de persoană care adoră să simtă cum eternitatea i se scurge printre degete. Şi sunt conştientă că până şi eternitatea e efemeră; poate gândul la asta ar trebui să ne uşureze sufletele de greutatea timpului.

Ador arta şi tot ce ține de ea, şi nu neg că noi, oamenii, suntem artă. Suntem artă prin ceea ce suntem, prin ceea ce simțim, prin lacrimile pe care le vărsăm, artă prin mişcarile necalculate ale trupului nostru. Iar eu mă simt artă, mă simt artă mai ales când simt atingerea foilor sub pielea mea, când îmi simt inima bubuind printre frunze de melancolie şi lacrimi de cerneală vărsate în neştire pe lemnul biroului din camera mea.

Cred că pentru mine cel mai frumos lucru pe care am avut şansa să-l văd sunt stelele. Niciodată nu le-am văzut de aproape, şi, probabil, de acolo, de pe pământ, cu muzica răsunându-mi în vene şi picioarele pierdute printre firele de iarbă, veneram lucirea moartă a unui astru pierdut la marginea de safir a viselor. Iubesc totodată şi valurile care sărută malul şi apoi se sparg, lăsând în urmă o spumă albă, o amintire ruginită.

Sunt ataşată într-un mod inexplicabil de dubios de lucrurile sparte, crăpate, rupte, distruse; au o frumusețe aparte, la fel ca florile, presupun.

Voi fi mereu aici indiferent de situație, chiar dacă nu sunt perfectă. Nu voi fi niciodată perfectă, vreau ca lumea să înțeleagă asta. Şi nici nu vreau să fiu perfectă, perfecțiunea mă sperie într-un mod teribil de ciudat. Cu toate acestea, voi încerca să fiu mereu aici pentru oricine, chiar dacă voi obosi la un moment, chiar dacă voi izbucni, dacă mă voi enerva, dacă voi fi arogantă, voi fi mereu acolo, voi încerca asta. Nu vreau să las pe nimeni la greu.
  • la granița dintre cer și ocean
  • JoinedSeptember 1, 2016


Last Message
-albastru -albastru Jul 30, 2019 07:47AM
De acum sunt albastru. Sunt cer și infinit. Sunt eu, chiar dacă acest eu nu este decât un început. Albastru și cer și eternitate frântă între degete de diamant. Bună, sunt albastru, tu cine ești?
View all Conversations

Stories by Eira
aşa mi-am spart luna între mâini by -albastru
aşa mi-am spart luna între mâini
m-am simțit ca un infinit spart în cioburi de ocean ce a murit prea mult când s-a îndrăgostit de lună
ranking #275 in stele See all rankings
Toate universurile tatuate pe spatele inimii mele by -albastru
Toate universurile tatuate pe spat...
Poezia nu e uşor de îndrăgit atunci când nu o simți. Am experimentat asta, uram poezia cu toată inima mea. Nu...
ranking #149 in poezie See all rankings
Otravă aurie by -albastru
Otravă aurie
Sub înfățișarea unei Delaria puternică, un model pentru celelalte regate, se ascund secrete sacre, îngropate...
ranking #2 in aur See all rankings
4 Reading Lists