Im Sattel der Versuchung

Im Sattel der Versuchung

  • WpView
    Reads 1,698
  • WpVote
    Votes 45
  • WpPart
    Parts 4
WpMetadataReadOngoing19m
WpMetadataNoticeLast published Sat, Oct 18, 2025
WpInfo
Fiction
Social Themes
Zwischen Sehnsucht, Verbot und Verlangen Als Emilia nach dem tragischen Verlust ihrer Mutter auf ein Reitinternat zieht, glaubt sie, alles hinter sich lassen zu können. Doch nichts könnte weiter von der Wahrheit entfernt sein. Ihr Vater, der ihr die Nähe zu den Pferden und dem Hof genommen hat, möchte sie so schnell wie möglich aufs Internat abschieben und Emilia kämpft damit, sich in dieser fremden Welt zurechtzufinden. Zwischen neuen Freundschaften, den Pferden, die ihr Herz schon ihr ganzes Leben lang begleiten und aufregenden Turnieren muss sie sich nicht nur auf dem Reitplatz und auf dem Spielfeld beweisen, sondern auch lernen, wem sie wirklich vertrauen kann. Dann taucht er auf. Geheimnisvoll, attraktiv und gefährlich zugleich und er weiß von Emilias dunkelstem Geheimnis rund um ihr altes Pferd, wodurch plötzlich alles von ihm abhängt. Nähe, Verlockung und ein verbotenes Spiel zwischen Macht und Begehren drohen sie zu zerreißen. Wird Emilia sich seinem Willen fügen oder wird sie endlich für sich selbst einstehen?
All Rights Reserved
#6
verlangen
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
  • The Twin Diaries
  • #2. RECLUSE [correction]
  • Finnischer Winter
  • Dusk
  • Stellati

Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...

More details
WpActionLinkContent Guidelines