Capitolul 9 - Trei dimineața
Isabella POV.
S-a făcut unu noaptea, iar Claudiu și Alexandra au plecat acum câteva momente. Ne-au ajutat să împodobim bradul, iar povestea lui Claudiu m-a făcut să realizez că lucrurile bune necesită timp, interes și perseverență. A avut multă voință să se adapteze programului și să scape de dependența de droguri, iar schimbarea este vizibilă. S-a schimbat atât interior, cât și exterior.
În momentul în care Zac pătrunde în bucătărie îmi zâmbește larg.
— Cea mai frumoasă imagine din lume: fosta mea logodnică alături de copilul meu savurând o cană de lapte cald înainte să doarmă. Cum aș putea să nu fiu fericit? întreabă acesta atât de dulce încât mă chinui să nu-i afișez un zâmbet.
— Creadeam că nu mai pleacă...
— Nu spune asta! spune deodată și tresar. Mă excită foarte tare, spune inocent.
— Doamne, Zac. Credeam că nu mai pleacă fiindcă sunt foarte obosită. Nu, nu îți imagina că e una din scenele americane în care fata se năspustește asupra bărbatului și fac dragoste toată noaptea, spun în timp ce Zac începe să râdă cu subînțeles, aluzie la faptul că sunt frustrată sexual. De când sunt însărcinată picotesc în timpul zilei, iar seara simt cum se mișcă în burtică, dă cu picioarele și mă trezește, spun pe un ton plângareț, iar Zac se amuză cumplit.
— Ți-ai făcut programare la doctor? Când mergi la ecografie?
— Curând, o să mă uit mâine pe telefon când am făcut programarea.
— Tot la Dragoș? întreabă cu gelozie în glas.
— Normal. Ce legătură are?
— Isabella, nu vreau să sune răutăcios, dar ți-o cauți rău. Doctorul acela este tânăr, fără experiență și o mică analiză între picioarele tale îl va înnebuni. Nu o să permit să mă lași cu ochii în soare și să te arunci în brațele acelui bărbat. Nici gând! Atât timp cât îmi porți copilul ești a mea! Doar a mea!
— Da, Zac, am uitat că totul e al tău. Te anunț, din nou, că nu te privește ce fac cu viața mea.
— Iar eu te anunț că îmi porți copilul, spune acesta deodată și în momentul în care ne ridicăm, ne privim impacientați. Isabella, știu că nu îți place să asculți ce ți se spune, dar încearcă să arăți mai mult interes față de mine, nu uita că sunt tatăl copilului și așa o să rămân.
— Zac, sunt obosită. Îmi este teamă că nu voi apuca să sfârșesc cearta dacă începem. Eu zic să mergem să dormim... separați, continui, vrând să știu că m-am făcut înțeleasă.
Fără să mai spună nimic Zac mă urmează până în dormitor. Acesta își ia o pernă și plapuma de rezervă, iar atunci când pornește spre sufragerie îl urmăresc cu atenție. Pentru prima oară se ține de o promisiune. Plină de gânduri ambiguu, pornesc spre dormitor, sting lumina și mă așez în patul lung. Mă așez pe spate, închid ușor ochii și încerc să adorm.
Pe la mijlocul nopții mă trezesc brusc și mă ridic din pat. Mă uit prin jur speriată, pentru un moment nu mai recunosc camera. Mă așez în pat și închid ochii. Fără succes, preț de câteva minute mă perpelesc precum micul pe grătar. Gândul că Zac doarme în canapeaua aia mică la cât de mare și înalt e... iar eu mă pierd în patul ăsta mare mă omoară. Știu că aș fi dormit mai liniștită în brațele lui, însă nu e posibil. Atât l-am rugat și eu până acum. Amețită, cu o greață cumplită în capul pieptului mă trezesc de-a binelea și pornesc spre bucătărie. În drumul meu observ că lumina în bucătărie este aprinsă, iar canapeaua este goală. Nici Zac nu poate să doarmă.
Ajunsă în pragul bucătăriei îndrăznesc să-l analizez câteva secunde. Acesta stă sprijinit de masă, mâncând dintr-un sandvich uriaș cu ochii ațintiți spre geam. Afară fulguiește zdravăn, iar faptul că el privește cu atât interes trezește în mine un sentiment nostalgic. Îmi amintesc când ne-am înâlnit la patinoar și mi-a atras atenția imediat. Atât de frumos și de atent. Zac poartă doar short-ul pe el, iar pieptul lui îmi dă fiori fantastici. Gândul că acest bărbat a fost al meu mă ucide...
În momentul în care frigiderul începe să scoată niște zgomote ciudate, Zac întoarce capul și mă zărește imediat. Acesta îmi zâmbește scurt și pornește spre mine, închizând ușa de la frigider.
— Am uitat să închid ușa, spune ușor. Ce faci? Nu ai somn? întreabă încet, fiindcă încă somnoros.
— Nu, sincer, nu am. Mustrările de conștiință nu mă lasă să dorm.
— Adică? Ce te neliniștește? întreabă curios, mușcând lacom din sandvișul cu salam, salată și cașcaval afumat.
Ce mă neliniștește? Tu! Ești aproape dezbrăcat în fața mea cu pieptul drept, pătrățele spectaculoase și foarte excitat. Ce poate să fie mai tulburător de-a atât? Zac încă așteaptă răspunsul meu, chiar dacă continuă să muște din sandvici cu sălbăticie.
— Păi...
— Isabella, e ora trei dimineața, iar tu te gândești la tot felul de prosti. Vreau să îți ofer o imagine care să te ajute să dormi. Gândește-te că peste câteva luni o să ți în brațe copilul, o să-l săruți, o să îl mângâi, o să-i simți mirosul și atunci o să înțelegi că toate lunile asteau au meritat pe deplin, adică grețuri, vărsături, stres, nervi. Oricât de mult îmi doresc să vin lângă tine și să te strâng în brațe, să te ajut să adormi mai repede, mai ușor, mă înfrânez cu greu. Vreau să știi că sunt foarte fericit. Sunt fericit fiindcă nu aș fi vrut ca altă femeie să îmi facă un copil, nu aș fi vrut ca altă femeie în afară de tine să împartă cu mine această fericire. Sunt fericit că ești femeia care o să îmi dăruiască un copil bun, frumos, inteligent, educat și care a transformat din mine, un prăpădit înfumurat, într-un bărbat iubitor și grijuliu. Chiar dacă tu nu mă mai iubești, eu te iubesc fiindcă ești mama copilului meu.
— Zac, mi-a fost frică că nu o să îți dorești acest copil și mă vei obliga să îl dau spre adopție. Orice, doar ca noi doi să nu mai fim legați. Dar faptul că ai fost atât de înțelegător și deschis îmi dovedește clar că tu te-ai schimbat. O să fi cel mai bun tată din lume!
— Mi-aș fi dorit totuși... nu lasă...
— Spune, Zac, nu mă lasa așa. Te rog!
— Mi-aș fi dorit totuși să avem un copil cât încă eram împreună, să pot să te fac fericită. Înțeleg abia acum că noi suntem persoanele potrivite, doar că actul s-a produs într-un moment nepotrivit. Micuțul nu trebuie să știe că a apărut astfel...
— Și atunci ce o să facem, Zac? O să îl mințim? întreb cu ochii neliniștiți spre el.
— Se pare că va trebui să-i spunem că am trăit o poveste de dragoste frumoasă, dar scurtă. Faptul că noi doi o să-i fim alături va conta mai mult decât modul în care a fost conceput, spune Zac în timp ce mi se face piele de găină. E foarte târziu și ar trebui să te odihnești, Bella. Amândoi ar trebui de fapt, spune acesta și în momentul în care strânge de pe masă, mă pregătesc să merg spre cameră.
Discuția aceasta mi-a dat de gândit mult. Eu și Zac va trebui să ne străduim mult de acum încolo dacă vrem ca totul să iasă perfect, fără ca noi doi să fim legați în vreun fel. Copilul acesta va trebui să se simtă iubit de amândoi, în feluri diferite, dar în așa fel încât să nu sufere.
În momentul în care Zac se apleacă spre mine, îmi sărută apăsat obrazul. Tresar la această atingere dulce și un sunet de uimire îmi scapă. Mut ochii spre Zac, iar atunci când ne privim înțeleg că grijă față de noi este mare.
— Nu te mai îngrijora. Totul o să fie bine, copilul va avea o viață frumoasă, spune în șoaptă, lăsându-mă să îl privesc uimită. Va avea un tată, va avea o mamă frumoasă și iubitoare, va locui aici, iar totul o să fie cum trebuie să fie.
— Cum va locui aici? întreb stupefiată.
— O să înțelegi mai târziu, Isabella. Lucrurile se vor așeza așa, noi doi o să înțelegem situația mai bine și nu o să mai fie nicio piedică în calea fericirii acestui copil. Haide, mergi și odihnește-te. Și eu sunt foarte obosit, iar mâine am mult de lucru. Somn ușor, iubito!
În momentul în care Zac merge alene spre canapea îl privesc tot mai connfuza. Faptul că el tot repetă că acest copil va avea o viață frumoasă înseamnă că se va strădui să fie așa.
— Noapte bună, Zac!
Cu pași mici pornesc spre dormitor, dormitorul în care eu și Zac ar fi trebui să dormim fericiți. Oftez lung și fără să mă mai gândesc mă așez pe pat, abia sprijinindu-mă de marginea acestuia. Mai sunt câteva luni și o să nasc, o să trebuiască să fiu puternică, pregătită psihic și fizic. Mă așez în așternuturile moi, culc capul pe pernă și închid ochii.