- Când ți-ai dat seama? Curios Christoph o întrebă, virând mașina pe strada ei.
- Nu a fost greu deloc să fac conexiunile. Cât de fraieră mă crezi, Cristoph?!
- Nu te-am crezut niciodată fraieră! Eu doar te-am adorat din prima clipă și n-am încetat să o fac vreodată, știi tu, nu prea m-am schimbat.
Caroline scăpă un sunet amuzat, dându-și capul pe spate.
- Nu aveai alură de hărțuitor în trecut. Îl atacă ea cu tact, ridicând un deget amenințător la el.
Cristoph nu râse, ci se rușină teribil de faptul că tocmai ea îl certa.
Caroline observă imediat schimbarea din atitudinea sa și se tensionă ușor. Nu trebuia sa o zica așa, nu acum, când totul părea că merge atât de bine.
- Ei, poate că mi-a plăcut puțin. I se confensă ea, încercând să drege situația.
Cristoph opri în fața casei ei, privind-o printre gene, cu un zâmbet slab.
- Cum ar fi să reîncepem din nou, iar eu să îți trimit un simplu mesaj cu "Bună, frumoaso"? Întrebă el visător, privind-o drăgăstos.
Caroline ridică din umeri, cu o față ce se voia a fi naivă.
- M-ai curta? Îl întreba ea ușor amuzată.
- Tot dau greș, dar aș mai încerca de vreo o mie de ori dacă ar fi nevoie.
Caroline lua aceasta replică ca pe o declarație, și se înroși până-n urechi. Se apleca spre el și îi oferi un sărut scurt.
- Nu uita să dai sent la acel mesaj. Îi transmise ea vesela și îmbujorată toata, apoi ieși din mașină, râzând de fața sa confuză.