[Stella's POV]
Mi-am presat fruntea de geamul din dreapta locului pasagerului si mi-am lasat ochii sa treaca peste lumea neagra care se derula in fata ochilor mei. Era prea devreme ca sa pot sa ma concentrez pe ceva. Am condus toata noaptea, si stiam ca daca nu luam putina cafea curand, nu voi mai putea trece peste urmatoarele zile. In timp ce ochii mei se inchideau usor, un semn verde mi-a atras atentia. Mi-am indreptat spatele imediat pe scaun.
"Drew, opreste! E Starbucks!"
Surprins de reactia mea, fratele meu accidental a virat cu masina pe banda opusa. Nu era trafic la ora 5 dimineata dar inca puteam sa vad figura surprinsa de pe fata lui Drew.
"La naiba, Stella, ai fi putut sa ne omori." a spus Drew expirand usurat cand a reusit sa readuca masina pe banda corecta. Apoi, a aprins semnalizatorul si a parcat. "Rahat, chiar m-ai speriat."
"Scuze." am raspuns cu un mic zambet. "Cafeaua ma asteapta. Tu ce vrei?"
"Un pahar normal de Joe. Nu vreau nici un rahat cu vreo crema."
Mi-am incretit nasul. "Asta e dezgustator." i-am spus si am deschis centura.
"Asta ar trebui sa bei tu."
Scuturandu-mi capul am coborat din masina si m-am indreptat spre magazin. Cand am intrat, clopotelul de la usa a anuntat prezenta mea. Un zambet s-a format incet in colturile gurii mele cand mirosul de cafea proaspata mi-a invadat simturile.
Era o angajata dupa bar, o femeie de varsta mijlocie cu parul pompos, care lua comanda singurului client.
In timp ce imi asteptam randul il studiam pe baiatul din fata mea. Era inalt si slabut si parea cam de varsta mea, dar nu puteam sa ii vad foarte bine fata. Parul saten si ondulat ii iesea din caciula, purta un tricou alb, jeans si o pereche de vans gri: simplu dar stilat.
Nu am putut sa ma abtin si m-am uitat la el de sus pana jos timp de cateva secunde. In mod normal sunt atrasa de baietii musculosi cu par facial dar e ceva la tipul asta care ma atrage. Look-ul lui tipa a arta iar mie imi place.
Cand a terminat de comandat si s-a dat putin intr-o parte, mi-am mutat privirea pentru ca nu voiam sa ma prinda uitandu-ma la el. S-a intors, insfarsit, dandu-si seama ca stau in spatele lui iar respiratia mea s-a oprit.
Am incercat sa inghit ca sa pot lua aer insa atunci a zambit. Era una dintre acele fete pline de zambet impreuna cu un set de gropite adorabile. Zambetul lui ar putea sa faca o fata sa lesine. Tot ce puteam face eu era sa ma holbez ca o idioata.
Apoi ochii lui s-au dus mai jos la camera agatata de gatul meu- singurul meu obiect de pret. Am prins camera sa o protejez mai bine iar zambetul lui a palit. Nici unul dintre noi nu se misca. Baiatul a mai fortat un zambet si a asteptat, de parca vroia sa spun ceva.
Privirea lui ma facea agitata. Incercand sa ignor privirea ciudata a baiatului, am pasit spre bar. Femeia parea mai interesata de puisorul meu decat a fost baiatul.
"Oh, ala e noul Canon?" a intrebat ea si si-a unit degetele.
"Da" i-am spus eu fericita sa vorbesc despre asta. "Parintii mei mi-au luat un cadou mai devreme. Scoate niste peisaje minunate." Emotiile care incepusera sa imi incurce stomacul au disparut. Vorbind despre fotografie mereu m-a relaxat.
"Am economisit pentru unul." a raspuns ea. Era o mica urma de invidie in vocea ei.
"Cu siguranta merita. Ma duc in Chicago azi sa vad daca pot sa fac cateva poze bune." i-am spus eu. Poate era o minciuna, dar stiam ca baiatul ala inca asculta conversatia noastra. Imi era prea rusine sa spun ce faceam defapt.
Vinerea viitoare era ziua surorii mele Cara. De asemenea, si a mea si a lui Drew; suntem tripleti. Avem o familie destul de mare in care gemenii sunt normali, insa noi eram primul rand de trei. In fiecare an facem concurs sa vedem care dintre noi primeste cel mai frumos cadou.
Eu si cu Drew am venit cu un cadou extra-special anul asta pentru Cara. Trupa ei favorita avea un concert in Chicago. Cum ea nu putea sa vina, noi am condus din St.Paul toata noaptea ca sa putem sa primim un poster semnat de The Heartbreakers.
Cara si cu mine nu avem deloc aceleasi gusturi. Ea era majoreta in timp ce eu eram artista. Intr-adevar, gusturile ei in muzica erau chiar naspa. Dupa ce am ascultat The Heartbreakers si a fost un chin, am jurat ca nu o sa ii mai iau niciodata iPod-ul. Trupa suna ca o gramada de preadolescenti scancind. In niciun caz nu o sa spun ca ma duc dupa un autograf.
Baiatul si-a dres vocea inca asteptandu-si bautura.
"In fine." a spus femeia intorcandu-se la slujba ei. "Ce sa-ti aduc?"
"Oh, da.Um, pot sa am un Java Chip Frappucino cu soia si un pahar mare din meniu?"
"Desigur, draga." a spus ea si a scris comanda mea pe pahare. "Ma intorc imediat. Trebuie sa iau niste lapte de soia din celalalt frigider."
A disparut pe usa angajatilor lasandu-ma singura cu el. Atmosfera s-a umplut cu o tensiune ciudata. Chiar ar trebui sa mai aiba un angajat, am spus in sinea mea.
"Deci." a spus baiatul intrerupand linistea. "Te ocupi cu fotografiile?"
Surprinsa de intrebarea lui directa, am rosit si am dat din cap. Voiam sa tip la mine pentru ca ma comportam ca o fetita mica si fricoasa, dar ceva in vocea lui... Doar sunetul acela a amestecat toate cuvintele in capul meu. Deodata, engleza mi s-a parut o limba straina.
A facut un pas spre mine si a mai aratat un zambet stralucitor. Medalionul in forma de caine de la gatul lui a prins o raza de lumina si a mutat-o inainte si inapoi. "De cat timp faci poze?"
"De cand aveam 10." am mormait eu. "Intotdeauna mi-a placut sa ma joc cu camera mamei." Asta a fost un lucru prost de spus, Stella. De ce ai adus-o pe mama in discutie?
"Pot sa ma uit?" a intrebat el. Femeia a intrat din nou in incapere iar eu am simtit cum mi s-a luat o presiune de pe suflet. Cu femeia dupa tejghea, conversatia noastra parea mai putin intima.
Intr-un sfarsit am dat din cap. In mod normal as fi fost mai precauta daca un strain se baga in seama cu mine dar ceva la baiatul asta imi dadea siguranta. Era ca si cum imi doream sa il fac fericit. Vroiam sa vad zambetul ala din nou.
Am dat cureaua jos de dupa gatul meu iar el s-a intins sa ia camera. In timp ce o facea, mana lui s-a frecat de pielea mea ceea ce mi-a dat fiori.
"Cam asa?" a intrebat el si mi-a facut o poza foarte de aproape.
Imi era greu sa ma abin sa nu rad si am chicoit. "Probabil trebuie sa reglezi focus-ul.Uite, cam asa."
M-am intins, mi-am pus mana peste a lui si l-am ajutat cu obiectivul. Baiatul s-a uitat la mine pentru un moment, mana mea fiind inca peste a sa. Fiind atat de aproape de el ii puteam vedea genele lungi ce incadrau ochii lui de un albastru curat. Stomacul meu s-a innodat. Baietii cu gene lungi sunt draguti. Desigur, intr-un mod masculin.
Incet, a mutat camera de langa mine si a indreptat-o la fata sa. "Zambeste."
Am rosit din nou, m-am uitat in alta parte iar parul mi-a invadat fata.
"Ce? Fotografului nu ii place sa i se faca poze?" a intrebat el si a mai facut una.
"Nu chiar." am spus eu si mi-am luat camera inapoi. Punandu-mi cureaua inapoi dupa gat, am putut sa simt mai bine camera in mana mea.Un oftat mi-a iesit dintre buze. Metalul din mana era unul dintre cele mai mari acoperiri din lume. Era atat de usor sa te ascunzi in spatele unei camere.
"Prefer mai mult sa ma uit prin obiectiv." i-am spus eu. M-am concentrat pe fata lui pentru un moment dupa care m-am intors spre femeia de la bar si i-am facut o poza in timp ce muncea.
Am tinut camera in sus astfel incat sa poata sa vada poza. "E mai bine daca ei nu stiu ca ii privesti. Asa poti sa vezi cum sunt lucrurile reale."
El se uita la mine, gandindu-se la cuvintele mele. "Si daca ei stiu ca te uiti? " . Cuvintele lui au iesit dintr-o suflare.
Am pasit in spate si am focusat camera pe fata lui. Camera fiind intre mine si el nu il mai facea sa para atat de intimidant. Am vazut o singura figura. Degetul meu a apasat butonul o data, de doua, de trei ori. Am luat camera de la ochi si am studiat portretele. Am raspuns la intrebarea lui. "Si astea pot fi frumoase."
Ne-am privit amandoi, fara sa vorbim.
"Bine, un ceai verde. Asta va costa $2.95." a spus femeia intinzandu-i bautura. "Si pentru tine," a continuat ea punandu-mi comanda pe tejghea. "Va costa $8.99."
La inceput, m-am uitat socata la femeie. Am si uitat de ce stateam in Starbucks.
O masina a claxonat, atentia mea revenind la realitate. Scotand portofelul din geanta, am cautat o bancnota de 10. "Stiu ca am niste maruntis pe aici pe undeva..." am murmurat ca pentru mine. Nu vreau sa fug inapoi la masina. Ar fi rusinos.
"Am eu." a spus baiatul si a tranit o bancnota de 20 pe tejghea. "Macar ai facut niste poze bune azi." a spus el facandu-mi cu ochiul dupa care a iesit din magazin.
Am ramas in loc si m-am uitat la usa in timp ce se inchidea. Cine e acel baiat?
"Huh, ti se raceste cafeaua." mi-a reamintit femeia.
Cu capul inca in nori, mi-am luat bautura si m-am indreptat spre parcare.
"Ce ti-a luat asa mult?" s-a plans Drew in timp ce eu ma strecuram inapoi pe locul meu.
"Oh, stii tu. Lapte de soia, camera..."am spus eu. Gandurile mele erau inca la acel baiat.
"Ai varsat lapte de soia pe camera?" a intrebat Drew sunand terifiat.
"Ce?" am intrebat, intorcandu-mi capul in directia lui." Oh, nu. Nu mai conteaza, nu a fost nimic."
Fratele meu mi-a dat o privire curioasa." Bea mai repede cafeaua. Se pare ca esti mult prea obosita."
Am ridicat din umeri si am luat o gura mare din bautura. Drew a pornit motorul si am plecat de la Sturbucks. Ne-am continuat drumul spre Chicago, si mai important, spre The Heartbreakers.
~~~~~~~~~~~~~~