35. Oprește-mi suferința
"Imagine me and you, I do
I think about you day and night, it's only right
To think about the girl you love and hold her tight
So happy together
If I should call you up, invest a dime
And you say you belong to me and ease my mind
Imagine how the world could be, so very fine
So happy together
I can't see me lovin' nobody but you
For all my life
When you're with me, baby the. skies'll be blue
For all my life
Me and you and you and me
No matter how they toss the dice, it had to be
The only one for me is you, and you for me
So happy together''
Îmi ridic privirea până ce ochii mei se întâlnesc cu ai săi. Albastrul acela pătrunzător parcă mă îngheață. Aleg să nu mă mișc, să nu mă apropii, mai ales după toate cele întâmplate mai devreme. Sunt prea rușinată să îi mai spun ceva. Face un pas spre mine, însă nu pot lăsa asta să se întâmple. Țin prea mult la el ca să îl mai păstrez în toată chestia asta.
— Asha...
Mă ridic de pe leagănul de lemn și îi mai arunc o ultimă privire după care îi spun rece:
— Nu, Elijah, ajunge. Nu mă mai căuta.
Aleg să o iau la fugă înapoi spre casă. Nu vreau să fiu din nou în acel loc, însă nu pot sta nici pe stradă, unde e el. Știu că măcar acolo nu va mai îndrăzni să mă caute.
— Nu, te rog, nu!
Vocea sa mă face să dau drumul lacrimilor amare și fierbinți. Câte lucruri m-a învățat omul acesta... mi-a făcut atâta bine, însă după umilința de care a avut parte doar din cauza mea, trebuie să fug cât mai departe de el. Știu că oricât am vrea, nu ne va fi permis să fim împreună. De ce a trebuit să fie așa? Știu că el nu mi-ar face rău, ba din contră...
Odată ce ajung în casă, trântesc ușa cu putere după mine și urc în camera mea. Ignor strigătele mamei și orice alte lucruri și îmi afund capul adânc în pernă pentru a putea plânge fără ca cineva să mă audă. Cu ce viteză pot curge aceste lacrimi, aproape că nu îmi vine să cred, iar pentru prima dată, simt cu adevărat o durere apăsătoare în piept, simt cum inima mi-a fost sfâșiată și strivită într-un milion de bucățele.
Nici nu știu cum, însă am reușit într-un final să adorm printre lacrimi.
Sunt trezită de alarmă fără ca măcar să îmi amintesc când am setat-o așa că tresar din pat ca arsă și mă poticnesc în fața oglinzii. Arăt oribil. Cearcănele de sub ochi sunt aproape negre, iar părul îmi e ciufulit ca de după o frizură nereușită. Dumnezeule, vreau doar să stau în pat. Norocul meu că e sâmbătă.
— 'Neața, cum ești? mă întrerupe Chris din analiza amănunțită a feței mele pe care tocmai o făceam.
Îmi dau ochii peste cap și mă trântesc în pat cu brațele încrucișate la piept.
— Mai bine ca niciodată! răspund ironic, iar el oftează și ia loc lângă mine, după care mă prinde în brațe.
— Asha, va fi bine, spune în cele din urmă, mângâindu-mă în același timp pe spate.
Aleg să tac și îmi dau frâu liber lacrimilor din nou, ori de câte ori îmi amintesc că Elijah a dispărut nu pot face nimic altceva decât asta.
— Draga mea, glasul liniștor al mamei răsună din pragul ușii. Nu mai plânge, ți-am făcut ciocolată caldă, adaugă ea.
Zâmbesc cât pot printre lacrimi și îmi întind mâinile pentru a lua cana.
— Trebuie să mergi la bal deseară, așa o să te simți mai bine, am auzit că Elijah nu vine oricum, adaugă Chris.
Să spună oare adevărul? E fratele meu geamăn, deci fără să vreau măcar trebuie să mă încred în el. Sorb pentru încă câteva secunde din cană, cât să păstrez puțin suspansul, după care îmi dreg glasul și răspund:
— Bine, fie, spun șocându-i pe ambii oameni din fața mea. Sunt sigură că se așteptau să refuz, însă poate Chris chiar are dreptate, trebuie să îmi iau gândul cumva de la situația asta.
Fratele meu stă preț de încă câteva secunde în aceeași poziție, după care se apropie și mă îmbrățișează, iar mama zâmbește.
— În sfârșit ești de acord cu ceva ce spun eu, exclamă el bucuros.
Deși nu îmi face plăcere sută la sută acest lucru, mă bucur că măcar el și mama se bucura. De tata nici nu vreau să știu deocamdată. Înțeleg că e speriat și încearcă să mă protejeze, însă nu pot deocamdată să îl privesc în ochi, nu după scandalul de ieri. Mă întreb ce o să se întâmple de acum încolo...
— Merg să îmi caut un costum, printre cele de anul trecut, spun și plec imediat.
Deja cotrobăi de zece minute și tot ce am găsit sunt un costum de pirat și unul de schelet, nimic din ceea ce mă așteptam eu. Oftez și mă trântesc în pat dezamăgită. Mai are rost să continui? Poate ăsta e un semn cã nu ar trebui să merg la nenorocita aia de petrecere, dar chiar vreau... vreau o pauză.
Sunt întreruptă de ușa camerei mele care se deschide brusc și în cameră dă buzna în viteză nimeni alta decât Meredith. Cu zâmbetul pe buze, machiată și costumată într-o pisică neagră sare țipând pe stomacul meu, făcându-mă să țip și eu și să îi dau una până se ridică răzând.
— Hei, nu fi așa violentă. Ți-am adus ceva, spune blonda, făcându-mă să îmi dau ochii peste cap și să zâmbesc. Și da, mama ta mi-a deschis în caz că te întrebai.
— Ce ai adus?
Zâmbetul de pe fața sa se lărgește și întinde în față o pungă mare albă prin care se zărește ceva de culoarea piersicii.
În momentul în care scoate acel ,,ceva" rămân aproape fără cuvinte. Aruncă sacoșa pe podea și îmi prezintă o rochie splendidă plină de sclipici însoțită de o tiară cu diamante.
— Vai de mine...
E tot ce reușesc să spun și mă ridic, apropiindu-mă de rochie.
— Îți place? mă întreabă Meredith entuziasmată.
— Nu îmi place... O ador! exclam eu, făcând-o să chițăie și să țopăie prin cameră de bucurie.
Meredith îmi întinde rochia făcându-mi semn din cap să merg să mă schimb. Zis și făcut. Intru în baie, trag rochia pe mine și ies imediat.
— Vai de mine! strigă blonda, iar zâmbetul ei îmi dă un gram de încredere în plus. Arăți splendid, stai să te și machiez!
După mai bine de o oră jumătate, Meredith îmi dă în sfârșit verdictul că machiajul este gata. Răsuflu ușurată și îmi mușc interiorul obrazului în așteptarea rezultatului. Scumpa mea prietenă îmi oferă oglinda și mă privește zâmbind. Chiar a făcut o treabă bună, arată perfect!
Ești atât de frumoasă, aproape că îmi vine să plâng.
Îi zâmbesc și mă ridic pentru a mă încălța. Chiar mă simt mai bine, schimbarea asta mă face să mă simt mai bine, după o noapte de plâns isteric...
Coborâm și imediat de cum dăm ochii cu mama și Chris, fețele lor se luminează considerabil. Îmi place să îi văd așa, ei măcar îmi sunt alături, spre deosebire de tata. Sigur dacă m-ar fi văzut acum, ar fi început iar să aibă o criză. Mama se apropie și mă prinde în brațe strâns și îmi șoptește un scurt ,,va fi bine" la ureche. Sunt sigură că mama mă înțelege pentru că a trecut prin lucruri asemănătoare celor care mi se întâmplă mie, însă am încredere în ea și chiar sper că totul va fi bine, precum spune ea. Următorul care mă strânge în brațe e nimeni altul decât fratele meu geamăn. La fel ca și mama, îmi șoptește la ureche, însă în loc de ,,totul va fi bine" spune ,,o să am grijă de tine mereu". Zâmbesc involuntar și îl sărut pe frunte după care îmi iau la revedere și plec de braț cu Meredith. Felul în care mama si Chris și-au luat rămas bun și cuvintele pe care mi le-au spus îmi dau puțin de gândit, dar strâng din dinți și o urmez la mașină cu zâmbetul pe buze pe Meredith.
Emoțiile deja încep să mă cuprindă. De fiecare dată când urmează să merg într-un loc de genul se întâmplă asta, dar acum că știu că și Elijah va fi acolo... și toată situația asta...
— Am ajuns! mă trezește Meredith la realitate. Eram așa prinsă în gândurile mele încât nu am observat.
Ne dăm jos din mașină și mergem înăuntru. Odată ce ajungem aproape de sala de sport, muzica începe să se audă și mai tare. Imediat de cum ușa se deschide întrezăresc de pretutindeni adolescenți îmbrăcați în fel de fel de costume. O aud pe Meredith cum chițăie în spatele meu și îl strigă pe Alexander. Deja încep să mă crispez, strâng pumnii și înaintez în mulțime.
Muzica răsună din toate părțile, mulți din jurul meu râd și dansează, aproape că încep să mă simt cu mult mai bine. Dau să mă întorc spre Meredith și în acel moment am auzit cum jumătate dintre cei prezenți în sală au început să îmi aclame numele. Mă opresc, privind-o pe Meredith care îmi zâmbește ludic. Nu știu ce urmează să văd, dar nu am o presimțire prea bună în legătură cu asta. Mă întorc într-un final, tremurând de frică și emoție, dar ce urma să văd, m-a lăsat fără cuvinte. Liniștea deja s-a așternut și toți ochii sunt ațintiți asupra mea și a... lui. Elijah. Chiar el stă în fața mea, zâmbind timid cum nu l-am mai văzut de ceva timp. Mă opresc aproape împietrită, nici nu vreau să mă gândesc la ce urmează să se întâmple. Ceea ce mă îngrozește mai tare este faptul că tata stă încruntat, cu mâinile în sân în mulțime.
Vai de mine...
— Asha... , începe el.
Chiar credeam că nu o să îi mai aud vocea vreodată. Sunetul ăsta, ochii săi albaștri, costumul său de înger pe care îl poartă... totul. Vreau doar să îl prind în brațe...
— Asha, nu îmi pasă de cine vede asta acum, de cine aude asta acum. Mă doare în cot de asta, dar vreau să mă asculți. Te rog...
Vocea sa e tot mai tremurândă, iar ochii săi par în lacrimi așa că reușesc să dau din cap, căci nici un cuvânt nu-mi mai poate părăsi gura.
El oftează, își șterge o lacrimă ce stă să îi curgă pe obraz, își drege glasul și spune:
— Asha, scumpa mea Asha. Acum trei luni eram un puști ciudat, depresiv și nepăsător. Nu îmi păsa de absolut nimic până într-o noapte în care am zărit o fată drăguță la o petrecere, căutându-și telefonul pe jos. La început mi se părea amuzant să glumesc cu ea, mi se părea o simplă țintă ca de obicei, dar după doar două discuții cu ea... la dracu'... eram îndrăgostit! Nu știam ce naiba fac, dar simțeam că o fac bine. Până la tine, Asha, nu am mai simțit vreodată așa ceva. Am simțit nevoia să te protejez ca pe cel mai de preț lucru pe care l-aș putea avea, să te iubesc și să te prețuiesc. Poate că unii de pe aici ar spune ,, ești nebun frate, după doar trei luni o iubești?", însă ei nu știu că sufletul meu îți aparține ție. La naiba, nici eu nu m-aș fi văzut făcând asta, să fac o declarație în fața a mai bine de o sută de oameni... și știu că și tatăl tău privește. Până acum două zile, am trăit euforia pe pielea mea. Eram în al nouălea cer, eram iubit. Toată viața mea am trăit chinuit, fără pic de iubire. Familia mea a fost formată doar din criminali și de-aia înțeleg paranoia tatălui tău... dar eu, eu nu aș fi în stare de a răni pe cineva, mai ales pe tine. Poate nu te voi mai ține în brațe niciodată, poate nu îți voi mai săruta fruntea, spunându-ți cât de mult te iubesc, dar măcar am reușit să îți spun toate astea. Nu m-am mai deschis niciodată așa în fața cuiva, nu vreau să atrag mila cuiva, vreau doar să știi că tu pentru mine însemni mai mult decât un apus de vară, mai mult decât cerul înstelat, mai mult decât orice aș fi putut avea vreodată și că ultimele clipe petrecute fără tine, știind că poate nu te voi mai vedea, au fost un Iad cumplit. Pentru că ai reușit să mă schimbi și pentru că ești tu, te iubesc, Asha...
Nici nu știu de cât timp o fac, dar plâng în hohote. Am suferit atâta timp și acum Elijah stă în fața mea rostind toate aceste lucruri frumoase.
— Nu! Asta nu se poate întâmpla! un glas pe care nu aș fi vrut să îl aud mă oprește din a răspunde.
Tata iese din mulțime și ne privește încruntat pentru câteva secunde, după care un zâmbet larg îi apare pe față.
— Nu se poate întâmpla fără să fac o poză! continuă el surprinzându-ne pe toți.
Îl privesc mirată, iar el mă prinde în brațe.
— Îmi pare rău că te-am judecat, Elijah. Nu știu ce a fost cu mine și cum am putut uita că eu am fost exact ca și tine. Un copil pierdut care și a găsit alinarea în brațele unei fete. Îmi pare rău, draga mea. Nu ar fi trebuit să judec ceva ce nu știam. Ați încercat să îmi explicați că mă înșel, dar voiam atât de mult să te știu în siguranță și am cam exagerat... Acum știu că Elijah va reuși să te protejeze așa cum trebuie și să te iubească sincer. Dacă tu ești fericită cu el, atunci și eu sunt...
Aproape că nu îmi vine să cred ce îmi aud urechile! Fericirea îmi umple inima și singura reacție pe care o am este să îl prind pe băiatul înalt din fața mea și să îl sărut cât pot de apăsat. Cât a putut să îmi lipsească săruturile și atingerile sale. În sfârșit am atins fericirea supremă. În jurul nostru răsună aplauzele și felicitările celorlalți, însă tot ce văd în fața ochilor este doar el...
Se desprinde și își lipsește fruntea de a mea, privindu-mă în ochi și șoptindu-mi:
— Te iubesc, Asha!
— Și eu, Elijah!
_______
nota: da, acesta este finalul aceste cărți. A sosit momentul mult asteptat. Sper ca v-a plăcut povestea, dar si finalul acesteia. Nu va supărați pe mine, dar asa a trebuit sa fie :))) poate pe viitor Asha va continua și cu alta poveste :))). Love ya ❤