—Perrie așteaptă!
Zayn strigă la Perrie când o observă în fața curții liceului, alergând până la ea. Stia că aceasta era momentul oportun de a discuta despre ce s-a întâmplat seara trecută și nu putea să rateze această ocazie.
—Dracu' tu nu ști să răspunzi la mesaje?
Perrie se încruntă ușor, mergând în continuare cu spatele la el. Nervi lui Zayn deja erau instalați în corpul lui astfel încât mâna lui o trase pe a ei, făcând-o să se izbească de corpul lui. Ochii lui aprinși de o dorință de răzbunare o făcuse pe Perrie să simtă o spaimă în inima ei. Nu credea că va reacționa așa de brutal în moment ce știa că el nu este așa. Aparențele înșeală, iar asta o simțise Perrie pe propria piele când mâna lui îi strânse talia atât de tare, scoțând un geamăt de durere.
—Lasă-mă Zayn, mă doare!
Încercările de a se elibera din capcana lui erau nule, făcându-l pe Zayn să se împingă și mai tare în ea, ochii lui cercetând atent fața ei plină de lacrimii.
—Ști bine că nu-mi pasă de proști care ne urmăresc acum! La dracu' te iubesc! Mult de tot și nu pot să te scot din minte!
Inima lui Perrie bătuse din ce în ce mai tare la afirmația lui Zayn. Nu știa ce să facă în acest moment să scape de el cât și de priviriile curioase din împrejur.
—Malik gata circul, vine directoarea. Se pare că o proastă s-a dus să o saleveze pe prințesa ta.
Liam îi șopti lui Zayn în timp ce o eliberă pe Perrie din capcană. Strâmbă din nas și cu o urmă de nervozitate plecă alături de Liam pe poarta liceului.
Perrie respirase ușurată, uitându-se în împrejur. Toată lumea o analiza atent ca și cum ar fi un obiect neprețuit, dar se pare că realitate nu era așa. Acum toată lumea știa că Perrie nu mai este fata care a fost o dată...