Ultimele doua zile de scoala, din saptamana, voiam sa treaca rapid. Abia asteptam weekend-ul. Roxana mi-a trimis diverse detalii cu adresa unde locuieste si ora la care trebuia sa fiu la ea. Joi ne-au venit rezultatele la teze si usor usor puteam sa incep sa imi fac planuri pentru ziua mea de nastere.
Era ultima zi. Alergam. Era fix si eu abia intrasem pe aleea care ducea catre poarta elevilor. Rasuflam greu, iar ceata groasa, nu te lasa sa vezi prea multe detalii ce tin de peisaj. In fata portii noastre. O masina rosie era parcata, insa semnul incepatorului mi-a atras atentia. Marca? Nu aveam nici cea mai vaga idee. Nu stiu mai nimic despre masini. Atata timp cat imi place culoare, acea masina are o sansa in fata mea. Destul de superficial, ar zice baietii, nu? Dar pur si simplu nu pun pret pe masini si mai ales pe marca lor. Abia stiu ce masina au parintii mei.
Ajunsa in clasa, am intrat rapid, rasufland usurata cand nu i-am vazut fata profei. M-am facut comoda in banca mea, dupa ce am salutat cateva fete, iar Andrada citea. Lasa cartea jos si spuse cu o voce somnoroasa:
- Neata. Cam tarziu. Ii placea sa ma sicaneze.
- Hei. Aseara am adormit greu..
- Ce ganduri te-au tinut treaza? Unele blonde, cu esarfe asortate si ghete lucioase?
- Ha ha! Si am dat sa o imping, dar ea s-a ferit.
Profa a intrat, iar eu a trebuit sa ma potolesc din conversatiile mele, aranjandu-mi cartile pe banca putin murdara de creta. Aveam sa il bat pe Nedelcu daca urma sa mai arunce cu buretii plini de creta prin clasa.
- Si sa va uitati si pe exercitiul 9. Spusese profa la sfarsitul orei, ce atrecut destul de repede.
- Ce naiba are exercitiul 9? Ma intreba uimita Andrada, care acorda cea mai putina importanta limbii romane, din motivele ei.
- Ce are, ma? Ii zic absenta, deschizand cartea.
- E in latina, asta are.
- Poftim? Si incep sa citesc: Traduceti cuvintele de mai jos in limba romana.
Toate erau in latina. Un sir lung de 20 de cuvinte in latina. Multi, la iesirea profei din clasa au inceput sa injure, sa rada si sa tranteasca cartile. Era pe bune dreptate. De ce ne-ai da la profilul real, cuvinte de tradus din latina in romana? Toti m-au privit cu un oarecare sarcasm. De ce? Ii tinusem partea profei inca din clasa a noua. Multi au vrut sa o schimbe pentru ca de multe ori vorbea pe langa subiect, aveam sa dam bacul si nu ne invata mai nimic, insa mie imi placea de dumneaei. Reciproc? Nu, in niciun caz.
- Haideti mai ca nu e chiar atat de greu. Vorbim cu astia de la uman sa ne ajute sau cu internetu'! Am strigat catre cateva fete si Nedelcu ce isi lua geaca pe el, plecand la fumoar.
- Eu nu am ce discuta cu umanistii! Sunt fraieri si prosti. Rostise Maria Craciun, prietena cu Mihaela Pogonici.
"Bine ca esti tu mai desteapta!'' Am gandit, intorcandu-ma cu fata spre Andrada, care rasucea o alta fila din cartea ei, incercand sa nu se bage in discutie.
Nu mi se parea corect cum gandea Maria. De ce umanistii ar fi prosti? Da, intr-adevar poate ca materia de la clasa, la ei, este mult mai usoara, mult mai putina si poate seriozitatea nu este la un nivel ridicat, dar cu toate astea de acolo vor iesi peste ani, avocati, profesori, translatori etc. Multe meserii care ajuta societatea. Am multi prieteni la profilul uman, mai ales la filologie, care nu sunt deloc fraieri sau prosti. Ce gandire!
Mai erau cateva minute pana se suna, cand am decis sa merg pana la magazin. Afara frigul iti putea lasa urme pe corpul cald. Am privit pe terenul de sport. Nimeni. Doar coada scurta de la magazin. Ceata era atat de groasa, incat poarta era cufundata intr-o mare de necunoscut, albicioasa. Nici urma de Stefan, nici macar prietenii lui.
Dupa ce am auzit clopotelul, iar mainile mele au insfacat punga cu biscuiti, am pornit inspre clasa. Curtea se eliberase rapid, ramanand doar cativa baieti fumand intr-un colt. Am intrat in micul hol, calduros, cand am auzit o voce extrem de cunoscuta mie, strigandu-ma.
- Maylaaa!
M-am intors. Purta o bluza transparenta, destul de subtire, pe deasupra vesta liceului si o fusta scurta si neagra, lasandu-i-se la vedere ciorapii cu. model floral. Era Mihaela Pogonici. Initial imi venea sa zambesc datorita tinutei pe care o avea, insa m-am abtinut. Afara termometrul arata in jur de 0 grade, iar ea era imbracata astfel si ca bonus mai era si elev de serviciu in corpul acesta. Venise inspre mine sa ma ia in brate. Eram retinuta in ceea ce o priveste pe ea sau gesturile sale. Am atins-o usor cu mainile si am salutat-o. Nici nu observasem ca nu mai este in clasa, cu toate ca era mult mai liniste. Avusese noroc ca reusise sa fie aici de serviciu si nu in corpul principal.
- Ce faci Mayla? Iti place cum m-am imbracat?
Ma privea fix, cu niste ochi mari, dilatati si cu un zambet larg pe fata ei mare. Nu stiam ce patise, dar clar era intr-o stare buna. Aveam gluga pe cap, dar cu toate astea, cu privirea mea periferica, fara a ma intoarce, am vazut cum un grup de baieti trec pe langa noi, mai exact prin spatele meu. Fata Mihaelei s-a blocat si s-a indepartat de mine, analizand grupul, fara a mai vrea sa auda raspunsul de la mine. Am dat sa ma intorc, atunci Mihaela s-a repezit inspre umerii mei si spunandu-mi, aparent sincera si buimaca.
- Imi plac cizmele tale, Mayla!
- Uhmm.. Mersi!? Le am de anul trecut. Am zis sincera. Ne mai vedem..S-a sunat de ceva vreme.
Am plecat inspre scari. Am auzit cum a strigat dupa mine un "Paaaa" lungit. Ce ciudat! La etajul al doilea, intrand pe usa holului, am zarit facand stanga inspre o clasa, tipul cu gluga cu blanita. Am facut ochii mari. Era tipul de care imi spusese Mihaela ca are iubita si de care ii placuse si ei anul trecut. Asta era si mai ciudat.
Am alergat in clasa, unde atmosfera era serioasa. Fir-ar! Profa era inauntru. Minunat.
- Pot sa stiu domnisoara Radu de ce ati intarziat?
- Ma scuzati, am fost putin pana la magazin.
- Sa nu se mai intample.
Am incuviintat, afisandu-mi un zambet jenat si nervos. In banca Andrada in timpul orei imi scrisese pe o bucata de hartie.
"Stefan e vinovatul?"
"Nu! Pogonici e.''
Pufni usor in ras. Mi-am dat ochii peste cap, incercand sa fiu atenta la ora, dar nu mi-a iesit. M-am surprins, fixandu-mi ochii pe catedra, patratoasa, gandurile mele plecand cu un etaj mai jos, la gluga cu blana. Am dat usor din cap, la vederea imaginei. Si Pogonici sunase. La 09:47, in loc de 09:50. Macar atat.
- Andrada?
- Ce e ?
- Stii ca Mihaela mi-a zis de tipii aia..
- Da, ce-i cu ei ?
- Cred ca le-am aflat unde ar avea clasa.
- Si?
- Nimic..Las-o balta.
Nu aveam starea necesara sa imi dezvolt ideile, mai ales ca nici Andrada nu se afla intr-o stare prea buna. Si pauza mare venise. Alaturi de punga mea cu biscuiti, asezata pe o banca, langa geam, ma decisesem sa imi fac de lucru cu mai multe calorii din punga cumparata. Priveam diversi copii de clasa a sasea cum se jucau pe terenul de sport, indurand frigul de afara. Era amuzant sa ii vezi cat de veseli erau. Trecuse aproximativ 10 minute de pauza, cand pe usa clasei, intra Mihaela strigand.
- Co-leeeeeegi!
- Pogooo! Au inceput sa strige prietenele ei. Eu priveam absenta in continuare fereastra, care pentru mine, devenise ca un televizor ce continea o emisiune buna, in care din clipa in clipa putea sa apara Stefan, drept invitatul special.
Atrasa de peisaj, urmarindu-mi diversi prieteni care isi faceau poze prin curte, vorbeau sau dansau pe muzica ce se auzea in surdina de la difuzoare, nu am simtit nicio prezenta langa mine. Mihaela venise langa umarul meu stang.
- Maylaa!
- Da? Nu erai de serviciu?
- Ba da..
Atunci ochii ei s-au marit si privirea i se atintise inspre geam. Grupul acelor tipi intrara pe teren. La vederea lor, am tresarit parca usor. Mihaela cu o voce extrem de curioasa spuse.
- Deci Mayla? Care e alesul? Cel cu blanita la geaca?
- Da, sa zicem. Am zis cat se poate de sincera. Cine credea ca voi regreta dupa luni de zile acel raspuns impins de o inocenta sinceritate!?
- Are masina! Spuse zvacnind de o bucurie interna ciudata, de parca acest amanunt l-ar fi dus in topul topurilor.
Apoi pleca inspre prietenele ei, lasandu-ma in liniste analizandu-i. Era in mijlocul grupului, mergand cu mainile in buzunare si razand. Se pare ca se intelegea bine cu restul grupului. De sub gluga blanita se vedeau cateva suvite de par satene. Ceilalti prieteni il inconjurau facand ca un semicerc. Aveau o atitudine usor de superioritate sau cel putin asa imi lasau impresia. Am inghitit oarecum in sec cu gandul la un nou tip misterios in viata mea. Zambetul Andradei, care ma pregatea pentru cateva "lectii' imi taiasera din elan.
- Sa ghicesc, iar l-ai vazut pe Fat-Frumos ?
- Nu l-am vazut pe Stefan.
- Ma refeream la tipul dupa care iti fug ochii pe geam si tie si lui Pogo.
- Nu e adevarat!
Minteam oarecum si habar nu aveam de ce o faceam. Abia asteptam ziua de sambata, in care o revedeam pe Roxana si o puteam ajuta pentru portofoliul ei. Nu stiam exact ce urma sa fac, dar era clar ca voiam sa o ajut.
' ∞
Cizmele mele ordonau cu varful lor, cateva crengi pe marginea trotoarului, in asteptarea mamei. Dardaiam usor, iar capul meu privea doar in jos, asezandu-mi gandurile. Vlad, un bun prieten, se oprise langa mine.
- Mayla!
- Vlad?
- Cam cat a trecut divo de cand nu te-am mai vazut?
- 2 saptamani!? L-am cercetat cu privirea.
- Sa asteptam sa se faca luna ca sa vorbim?
- Nu exagera. Am zis in gluma. Si ce mai faci Vlad?
- Intai vreau sa iti dau o imbratisare.
Cine era Vlad? Ei bine, un tip care se indragostise de mine cu un an in urma, dar eu neavand aceleasi sentimente, l-am ranit, refuzandu-l. Acum se maturizase si trecuse peste, ramanand foarte buni prieteni. El e cu un an mai mare ca mine. E in a 11 a, dar ca si varsta eu il intrec. Ma imbratisa lung si prieteneste, simtindu-i caldura pe care o emana. In acel moment pe langa noi, am vazut dupa bratul lui Vlad, o masina rosie ce plecase rapid, incadrandu-se usor stangaci in coloana. Era masina rosie de dimineata, insa nu i-am acordat prea multa atentia. Am tras adanc aer in piept, ignorand-o si continuand sa vorbesc cu Vlad.
- Iesim si noi undeva? Poate vine si Andrada.
- Da, poate. Maine am ceva treaba, dar nu uita ce e saptamana viitoare.
- Cum sa uit ca faci 17 ani!?
Masina mamei oprise langa noi. Si astepta sa urc. L-am salutat rapid pe Vlad si i-am promis ca vorbim prin mesaje. Urcata in masina, ne-am indreptat inspre unul dintre hypermarket-urile orasului, pentru a completa lista de cumparaturi pentru weekend. Dupa o saptamana lunga era relaxant sa merg cu mama prin magazine, dupa dulciuri, diverse alimente si diverse obiecte pentru casa.
La telefon, insa, Andrada parea mult mai interesata de subiect, decat la scoala. Dupa ce i-am spus lucrurile despre tipul cu blanita, ea mi-a spus scurt.
- Si tu chiar crezi ca Pogonici stie cine e intr-o relatie si cine nu e? Mai ales ca ala e a 12 a ! A pufnit in ras.
- Da, dar poate ca stie..
- Nu stiu ce sa zic Mayla, dar nu te supara ca te intreb.. De ce ar conta?
- Nu ca ar conta, dar..
- Iti place de el? Ma intreba direct.
- Nu e vorba ca imi place de el. Nu l-am vazut niciodata fata in fata. Habar nu am cum arata per total.
- Pai, priveste partea buna a lucrurilor. Macar stii cati ani are. 18! Avea acel ton specific ei.
- Si probabil ca are o masina rosie. Altceva? Am zis sarcastica.
- Si Stefan?
- Cu Stefan e altceva.
- E altceva, dar nu vrei sa ii dai cerere. Ohh, Mayla!
- Andrada pe Stefan il plac, iar pentru tipul asta simt doar o curiozitate..Si cred ca e oarecum interesant.. Nimic mai mult.
- Ok, cum zici. Vorbim mai pe seara. Tre sa am grija de fratemiu.
-Ok. Paa!
Asteptarea era grea, mai ales cand urma sa traiesti o experienta noua, in urmatoarea zi, plina de suspans si necunoscut. Cine credea ca lucrurile se vor schimba de a doua zi!?