Amanda P.O.V.
Vis sau realitate? Cam așa s-a rezumat viața mea în ultimul timp. Nu pot să disting realitatea de vise. Lumea reală pare un coșmar, iar visele mele alături de Chris par realitatea. De fiecare dată când încercam să deschid ochii, o forță exterioară mă împingea înapoi în tărâmul viselor, parcă considerând că nu sunt demnă sau pregătită să înfrunt cruda realitate. Însă, de data asta am reușit să mă lupt cu oboseala care mă obliga să dorm. Am deschis ochii greoi, pleoapele mele căzând de câteva ori înainte să pot deschide ochii. Tavanul alb a fost primul lucru pe care l-am văzut. Mirosul stătut al aerului, împletit cu parfumul puternic al florilor mi-a adus aminte că sunt la spital. Mi-am mutat privirea spre dreapta, unde am întâlnit privirea caldă a tatei.
-Hey, scumpo! Cum te mai simți?
Am vrut să îi răspund, însă tot ce am reușit să fac a fost să scot niște mârâietuli. Pur și simplu gâtul meu refuza să coopereze, o durere insuportabilă instalându-se în gâtul meu. Mi-am mișcat cu greu mâna până la gât, apăsând cu arătătorul pe gât. Tata a înțeles și a ieșit pe ușă. Câteva secunde mai târziu, s-a întors cu o asistentă trecută de 30 de ani care îi tot arunca priviri cu subînțeles. Îmi venea să îmi dau ochii peste cap. Adică, știu că tata e arătos, dar ar putea să agațe femei când nu sunt în preajma mea. Asistenta a venit spre mine cu o cană cu apă cu gheață și un pahar de sticlă. Cred că tata a avut o anumită contribuție, având în vedere preferința mea privind apa. Toate acele veri când l-am bătut la cap cu apa cu gheață și-au pus amprenta asupra lui. Felul în care asistenta își mișca șoldurile era total grețos. Am analizat-o mai bine și am realizat că era total neplăcută aspectului: acea fața plină de coșuri și pistrui, acel nas cârn, acel creion verde de la ochi, acel păr nespălat, acel decolteu care era prea mare pentru cineva care nu are ce arată și acele unghii false roșu țipător nu făceau o primă impresie prea bună. M-am uitat la tata, care era în spatele ei, uitându-se amuzat la femeia care striga după atenție. Mi-a surprins privirea și mi-a făcut cu ochiul, zâmbind drăcește. Cred că mai aveam puțin și începeam să râd. În acel moment fața tatei era cel mai amuzant lucru pe care l-am văzut în ultimul timp. Asistenta a pus cana cu apă pe noptieră, aplecându-se ostentativ. Mi-am abținut chicotitul și m-am ridicat în fund, ținându-mă de abdomen, ceva înțepădându-mă dureros acolo. Apoi mi-am amintit. De aceea chestie. De acel parazit. Zâmbetul mi-a pierit. Văzând privirea îngrijorată a tatei, am inventat un zâmbet liniștitor, plin de o falsă stare de bine. Nancy Asistenta mi-a întins un pahar cu apă pe care l-am băut pe nerăsuflate. Înainte de a ieși pe ușă și-a trecut arătătorul peste pectoralii tatălui meu, acesta privind-o cu un aer amuzat. Imediat după ce i-a trimis o bezea, asistenta a ieșit din salon, închizând ușa după ea. Moment în care tatăl meu și cu mine am început să râdem cu poftă. Eu am fost nevoită să mă opresc după câteva secunde, însă încă mai zâmbeam până la urechi. Tata era chiar într-o stare foarte bună, deoarece râdea ținându-se de abdomen. Acea ochii închiși și râdea cu poftă, așa cum nu l-am mai văzut de mult.
-Săraca femeie, am spus eu fiindu-mi milă de ea. Disperată după atenție.
Dădeam din cap, rânjind. Tata avea un zâmbet enorm pe față, radiind de fericire.
-Ar trebui să o scot la întâlnire, ce zici? m-a întrebat el dând din sprâncene rapid, rânjind în același timp. Arată ca un mic drăcușor. Acum știu de la cine am moștenit asta.
-Tată...am spus eu lungind ultima vocală pentru efect.
-Ce? Promit că o să îmi pun o cameră ascunsă în buzunar ca să ne putem distra mai târziu.
M-am uitat la el cu o privire gen "Fii serios!" . Tata a dat înapoi, ridicându-și mâinile defensiv.
-Bine, bine! Nu e nevoie să te uiți la mine așa. Am prins ideea.
Am început să chicotesc, apoi m-am oprit brusc, punându-mi mâna pe abdomen pentru a încerca să diminuez durerea. Tata a venit rapid spre mine și s-a așezat pe marginea patului, luându-mi mâna și uitându-se îngrijorat la mine.
-O să încerc să fiu unul dintre acei tați care nu sunt super-protectivi cu fiicele lor și nu o să te cert. Asta tot nu schimbă faptul că ce ai făcut a fost prostesc, nesăbuit și te puteai răni. Am fost așa speriat. Am vorbit cu Chris și mi-a zis tot ce ai făcut tu pe acolo. Realizezi că puteai ajunge moartă, nu? Să dea Domnul să nu răspunzi la telefoan când te sun din primul apel. Nu vrei să afli ce măsuri drastice voi lua. Pentru început, te voi aresta la domiciliu. Nu te voi mai scăpa nici măcar o secundă din priviri.
-Ce s-a întâmplat cu partea "nu sunt un tată super-protectiv care își ceartă copilul"?
-Aaa! Aproape am uitat! Scuze. Doar că ultimele săptămâni au fost un adevărat calvar pentru mine. Mai întâi dispariția, apoi când te-am găsit mai mult moartă decât vie și apoi ce ai făcut acum trei zile. Toate astea mi-au dovedit cât de mult te iubesc, Amanda! Nu știu ce m-aș face fără tine.
Lacrimile s-au adunat în ochii lui, fiindu-i la un pas să se rostogolească pe obrazul lui neras de două zile.
-Tată, te rog! Nu plânge. Sunt instabilă din punct de vedere emoțional. Tată....
S-a uitat la mine cu niște ochi sticloşi, făcându-mă și pe mine să plâng. L-am tras într-o îmbrățișare de urs, un lucru la care chiar mă pricep. Deși durea, nu vroiam să îi dau drumul. Știu că nu am avut cea mai grozavă relație tată-fiică, însă chiar îl iubesc pe bătrânul meu.
-Nu vreau să stric momentul tată-fiică, însă ar trebui să o consult pe fiica dumneavoastră, s-a auzit o voce groasă în începere.
Eu și tata ne-am desprins din îmbrățișare și ne-am uitat la doctor. Era același bărbat de 30 de ani foarte sexy care în urmă cu câteva zile mi-a dat vestea bombă. Tata a ieșit din salon, încurajându-mă din priviri și arătându-mi degetul mare, în semn de OK.
După verificările punctelor vitale, a venit și întrebarea secolului:
- Mai vreți să păstrați copilul?
Lacrimile mi-au încețoșat vederea și am spus cu glasul tremurând:
- Indiferent cât de mult îmi doresc să am un copil, știu că pe ăsta nu o să îl iubesc.
-De ce? m-a întrebat doctorul, notând ceva pe clipboardu-l lui.
-Pentru că....Pentru că....Pentru că îmi va aminti mereu de Dawn. Iar Dawn îmi va aduce aminte de aceea perioadă, în care.....
Nu am putut să continui, deoarece am început să plâng în hohote, numai amintindu-mi de perioada neagră din viața mea. Doctorul s-a așezat pe pat și m-a luat în brațe, eu ghemuindu-mă la pieptul lui. Acea rană, care am crezut că a fost cusută la loc, se pare că s-a deschis la loc, făcându-mă să mă îngrop în durere. Doctorul îmi mângâia părul, încercând să mă liniștească. Cineva vrea să intre în salon, însă iese instant când ne vede. Nu mi-am dat seama cine era, însă îmi părea foarte cunoscut.
-O să am eu grijă de tine, a spus el sărutându-mi fruntea.
Am zâmbit și i-am mulțumit din priviri, nefiind sigură că pot vorbi. A ieșit din salon, lăsându-mă singură. Îmi pun capul pe pernă și mă uit pe fereastră. Cerul albastru, norișori ca niște vată de zahăr și soarele puternic mă fac să îmi doresc să fiu afară. În mintea mea se conturează o imagine cu mine și Chris pe o plajă, la apus de soare. Zâmbesc când văd copilul dintre noi doi, plimbându-ne ca o familie. Un băiețel de vreo șase anișori, brunet cu ochi căprui, semănând cu cineva foarte cunoscut mie. Apoi mi-a picat fisa, iar frumosul vis s-a transformat în cel mai rău coșmar al meu. Primul viol a lui Dawn. Momentul în care am pierdut contactul cu realitatea. Eram din nou în încăperea slab iluminată cu Dawn peste mine. Retrăiam fiecare senzație. Frică, dezgust și ură. Mă zbăteam încontinuu urlând după libertate. Hainele dispar, iar Dawn este la o secundă distanță să intre în mine. Moment în care țip, sperând ca cineva să mă audă și să mă salveze.
***
Deschid ochii brusc, datorită unei mișcări bruște a umerilor. Nu îmi pasă cine era, pur și simplu mă ridic în fund și îl iau în brațe, strângându-l puternic. Încep să plâng de ușurare când realizez că totul a fost numai un coșmar. Mâna celui pe care îl sufocam cu îmbrățișarea mea îmi mângâia spatele încercând să mă liniștească. Apoi am înțeles cine era.
-Chris! am izbucnit eu.
-Ai greșit persoana, scumpete! a spus persoana dezamăgită.
Mi-am desprins ușor mâinile, și m-am îndepărtat puțin, suficient ca să văd cheia sol din spatele urechii. M-am depărtat puțin și am strigat când l-am văzut:
- Justin!
-Unicul și perfectul, a spus Juss, zâmbind superior, făcându-mă să râd.
-Ce faci aici?
-Am nevoie de un motiv? A întrebat el.
-Lasă asta. Mă bucur că ești aici, am spus eu strângându-l din nou în brațe.
-Și....spune-mi. Ce-ai făcut de ești pe prima copertă a revistelor? Hai, că sunt curios ce a făcut persoana care mi-a luat locul.
Am chicotit și am început să îi povestesc toată drama din ultima mea lună. La sfârșitul poveștii lacrimile au început să curgă rapid, iar vocea să tremure.
-Stai să înțeleg. Ai fost răpită, violată și torturată. Și acum ești însărcinată. a spus Justin puțin confuz, datorită vitezei cu care i-am povestit totul.
-Da. Însă ultima parte se rezolvă, am spus hotărâtă și încrezătoare.
Justin a dat din cap, fără să comenteze nimic, asimilând informațiile primite. Pentru a îmi distrage atenția, începe să îmi povestească despre Selena, însă îl întrerup, știind că este subiect sensibil pentru el, plus că eu una nu o suport. Vorbim despre fanii lui, și îmi spune cât de mult îi iubește. Îmi povestește cu zâmbetul pe buze cum o fană la rugat să o pupe pe obraz, și apoi și-a întors fața, și a sărutat-o pe buze. Am început să râd când a spus că seamănă cu mine.
Timpul a zburat rapid, alături de Justin care a reușit să mă facă să râd cu poftă, cum nu am mai făcut-o de mult. Cei care au spus că râsul este cel mai bun medicament nu au glumit. Când ești fericit, uiți de toate, până și de durere. Însă, când ai o viață așa "perfectă" ca a mea, întotdeauna există cineva sau ceva care îți strică buna dispoziție. În cazul de față doctorul și anunțul lui:
- Amanda, am rezolvat. Putem să îți facem avortul acum.
Am oftat și i-am strâns mâna lui Juss, fiind perfect conștientă că am nevoie de un sprijin moral. Cântărețul mi-a strâns și el mâna, zâmbind încurajator. Mi-a săturat obrazul apoi a ieșit din salon, lăsându-mă singură în salon. Am oftat zgomotos, trimițând aerul în sus, îndepărtându-mi părul de pe față. Hai că poți să o faci și pe asta! m-a încurajat subconștientul.
****
O oră mai târziu împingeam ușa salonului, simțindu-mă ușurată, eliberată, dar ciudat, parcă simțind că ceva lipsește. E mai bine așa! a spus subconștientul meu. O știu eu, o știi și tu!I-am dat dreptate și am intrat în încăperea simplă, curată și parfumată. Tata mă aștepta pe pat, cu o geantă sport. Am deschis-o și am găsit niște haine noi: o pereche nouă de blugi albi, un pullover crem, simplu și o pereche nouă de ghete negre cu toc. Am găsit un set asortat de la Victoria Secret's, crem. Pe mărimea mea. M-am uitat la tata întrebător:
-Nu te uita la mine. Kate a venit și mi-a dat asta.
-A venit sau ai pus-o tu să vină?
- Mă cunoști prea bine. a spus el zâmbind.
M-am dus în baia salonului și m-am uitat în oglindă. Am început să țip. Sprâncenele erau scăpate de sub control, fire răzlețe fiind peste tot. Părul meu arăta mai rău ca un cuib stricat de porumbei. Obrazul meu drept avea pielea lăsată, încă mai văzându-se urmele arsurii. Aveam cearcăne. Ciudat. Doar dormisem tot timpul, nu? Buzele erau crăpate, iar tenul meu striga după hidratare. Am căutat disperată prin bagaj după cele necesare, însă am găsit numai hainele și o periuță de dinți, fără pastă, fără perie, fără pensetă, fără fond de ten.
-Tatiiiiii! am strigat eu disperată, de parcă sfârșitul lumii a venit.
Tata a intrat speriat în salon și s-a uitat întrebător la mine.
- Ce e asta? spun eu indignată, făcând cercuri în aer, înconjurându-mi fața.
L-am băgat rău de tot pe tata în ceață. Se uita confuz la mine.
- Uită-te la mine! Uite ce sprâncene am. Uită-te la obrazul meu! Și cel mai rău, uită-te la părul meu.
Pe tata îl bufnea râsul, în timp ce eu gesticulam de zor nervoasă.
- Sun-o pe Kate, acum! am spus eu disperată.
- Amanda, nu vreau să par un tată căruia nu îi pasă, însă nu crezi că exagerezi?
Am inspirat și expirat de câteva ori, înainte să întreb ca o persoană calmă și normală, exact pe dos față de cum sunt:
- Prea superficială, nu? am întrebat eu având un zâmbet care spunea "Cam asta sunt eu".
Tata a dat din cap și mi-a întins telefonul lui.
- Haide. Sun-o pe Kate. mi-a spus el.
- Care-i șpilul? am întrebat eu confuză.
- Nici unul. Doar mi-a plăcut să îmi bat joc de tine, a spus el zâmbind șiret. Mie îmi place de fata mea superficială. Sunt mândru de tine. Te-am crescut bine, spus el zâmbind jucăuș.
Am luat telefonul și am sunat-o pe Kate. În jumătate de oră am avut tot ce îmi trebuia. Peste încă o oră eram gata să înfrunt străzile L.A.-ului și pe paparazzi. Sunt sigură că abia așteaptă să mă încolțească. M-am spălat pe cap, m-am epilat și mi-am făcut sprâncenele să arate decent. Mi-am hidratat fața, acum arătând ca și nouă. Puțin machiată, cu ruj roz, creion, rimel și nelipsitul fond de ten pentru a face tenul perfect. Am ieșit din baie ca un fotomodel, așteptând să fiu fotografiată. Tata a rămas șocat când m-a văzut. Am trântit cămașa de noapte pe pat și i-am zis tatei:
-Hai să plecăm.
Am semnat toate actele de externare și m-am întristat când am văzut calendarul de pe peretele din spatele secretariatului. 6 septembrie. Ziua mea. Da, sunt născută pe 06.09. Ironic, nu? Împlinesc 24 de ani și nimeni nu mi-a spus nici măcar un La mulți ani!
-Ești gata? m-a întrebat tata fără nici cea mai mică reținere.
Am zâmbit fals și am dat din cap. Am ieșit din spital și am auzit numeroase aparate de fotografiat imortalizându-mi fiecare pas. Singurul lucru care îi oprea să mă mă ciopârţească de vie erau cei patru bodyguarzi, probabil angajați de tata, care îi țineau departe de mine. M-am urcat în suv-ul negru al tatei și am răsuflat ușurată când m-am văzut la adăpost. Tata a urcat și el, pornind motorul mașinii, acesta torcând frumos.
-Tată....Cu Jessica cum rămâne?
Gata! Am spus-o și pe asta! Mă rodea prea tare curiozitatea. Tata a înghițit în sec, apoi mi-a spus cu o voce seacă, dura:
- Acea cur.....fată își va petrece viața într-o frumoasa celulă, în spatele gratiilor. Stai liniștită, am avut eu grijă de ea. Nu o mai poate scoate de acolo nici cel mai bun avocat din lume.
-Și Dawn? am întrebat eu.
Înainte de a îmi răspunde, degetele s-au strâns mai tare în jurul volanului.
- Acel specimen va avea o viață mizerabilă alături de Jessica. Putem vorbi despre orice altceva? a întrebat el, vrând să schimbe subiectul.
Am dat din cap și am continuat să privesc pe geam, fascinată de oamenii de pe stradă și de viața lor simplă. În curând am oprit în fața casei mele. M-am dat jos dezamăgită. Era ora 3 și încă nimeni nu și-a amintit de mine. Tata era în spatele meu, râzând de o glumă știută numai de el. Am descuiat ușa casei , am deschis-o și.....
-SURPRIZĂ! s-a auzit deodată și de peste tot au apărut oameni.
-La mulți ani! au strigat eu ei în cor.
Mi s-au umezit ochii când i-am văzut le toți acolo. De la colegii din liceu, până la vecini și cei din facultate. I-am văzut și pe Juss și Miley. Am început să râd când am văzut toate pancarta mare cu HAPPY BIRTHDAY, AMANDA! Sau cea cu SWEET 24! Si una pe care scria WELCOME HOME! Casa era împânzită de baloane, colorate în toate nuanțele. Muzica era dată încet, o melodie plăcută auzindu-se în boxe. Toți purtau de pălării ascuțite, înalte, colorate. Mie mi-au pus pe cap o coroană argintie cu puf roz. Era amuzantă și mă făcea să zâmbesc, numai gândindu-mă cun arăt cu ea. S-a auzit un poc și în jurul meu au început să zboare confetii, coborându-mă. Zâmbeam până la urechi, fiind foarte fericita. Căutăm două persoane: Chris și Alice. Am rămas dezamăgită când nu i-am văzut, însă nu am arătat.
-Cine a organizat toată petrecerea asta? am întrebat eu curioasă, rotindu-mă pentru a găsi făptașul. Însă toți dădeau din umeri neștiutori. Ooo, haide! Arată-te! Îți promit că te îmbrățișez! am strigat eu, sperând să îl conving.
-Nu crezi că merit mai mult? s-a auzit din depărtare.
Toți au început să se dea deoparte, făcându-mi loc. Înaintăm încet, pe culoarul de oameni. Am rămas blocată când l-am văzut pe Chris stând în genunchi cu o cutiuță mică în mână. Zâmbea, și avea în buzunarul sacoului un trandafir. Cred că aveam ochii cât cepele, pentru că în interiorul meu se așternuse o tăcere totală, rămânând blocată.
- Amanda Bennet, ești diamantul de 100 de carate, leacul împotriva cancerului și fata visurilor oricărui bărbat, printre care și eu. Ești zeița mea. Ești steaua mea. Ești balerina mea. Ești floarea mea. Ești ciocârlia mea aurită. Ești tot ce mi-am dorit, doresc sau dori vreodată. Ești Julieta mea. Îmi acorzi onoarea de a deveni Romeul tău? De a te face a mea pentru totdeauna? De a ne uni destinele? Frumoasă Amanda, vrei să te măriți cu mine?
-..........
→→→→→←←←←←
Hey guys! Știu că mă urâți acum! Însă eu am intrat într-o stare în care creierul meu refuză să gândească. Sunt într-o beznă. Nu prea mai ai idei. Sorry.
Anyway, aveți parte de o scriitoare foarte fericită. Am intrat la liceul visurilor mele (Andrei Şaguna din Brașov) și sunt foarte fericită. Trebuie să recunosc că, sincer, nu prea am chef de scris. Serialele, filmele sunt mult mai captivante și cred că voi lua o pauză o vreme. Chiar vreau ca următoarele capitole să fie reușite, nu ca ăsta. Ăsta e mai rău ca toate. Știu că ma mai zis k am un capitol îngrozitor, însă ăsta chiar le întrece pe toate.
Probabil că acum mă înjurați de moarte........
Și, așa, ca o concluzie, vă super iubesc și sper că nu sunteți supărați pe mine.
Kisses, L. :*
P.S. Capitolul nu este editat. Cred că s-au mai strecurat câteva greșeli.
P.P.S. @AlexaMallette, ai remarcat dată? Mai știm pe cineva care e născut pe această dată? Hmmmm....
P.P.P.S. @IoanaAlexandra12, aproape uitasem de discursul meu emoționant. De fapt, chiar am uitat și mă simt prost. Să începem. Povestea noastră a început simplu: cu mesaje banale gen "Bună, ce faci?". Însă, pe măsură ce timpul trecea, am legat o frumoasă prietenie prin intermediul wattpadu-lui. Ironic este faptul că trăim în același oraș și încă nu ne-am întâlnit. Vara e lungă și în mod cert ne vom întâlni. Nici nu ai habar cât de mult mă bucur că am ajuns să te cunosc. Îmi place că îmi trimiți mesaje cu tot ce ai pe suflet. Îmi place că te pot ajuta să scrii o poveste genială. Poate nu a trecut mult timp, însă chiar am ajuns să țin mult la tine. Ai devenit pentru mine surioara mea mai mică pe care niciodată nu am avut-o. Sau preferi termenul de BFF-ul de pe wattpad? Sper să nu te-ai supărat că am uitat de toate astea. Blonda ta te iubește ♥♡♥. Și ca să știi, poți să îmi trimiți un mesaj indiferent de oră. Voi vedea și voi încerca din răsputeri să te fac să te simți mai bine. Love you, sis! ♥♡♥♡♥