Perspectiva SeulGi:
Tot ce am vrut a fost sa urmaresc nenorocitul ala de meci, iar acum am sfarsit obligata sa stau langa presupusul meu iubit, Jin. Nu pot sa cred ca am fost atat de naiva incat sa ii indeplinesc o dorinta doar ca sa se dea de pe mine. Puteam sa ii dau un pumn in cap si gata.
In orice caz, sunt la detentie. Macar sunt si Mina si NaEun aici, dar nu ma ajuta cu nimic. Ele stau in banca cu baietii despre care ne-am vorbit. Par de treaba, nu ca un enervant pe care l-am cunoscut de curand. Ca tot vorbeam de enervanti, am incercat sa scap de el mutandu-ma continuu in alta banca, dar el venea dupa mine, ca un scai. M-am dat batuta intr-un final, stiind ca oricum nu voi ajunge sa stau singura in banca.
Cand a vazut ca nu ma mai mut a afisat un zambet victorios. Mi-am dat ochii peste cap si mi-m pozitionat capul pe banca, cu spatele la el. Mi-am inchis ochii sperand ca timpul va trece mai repede.
Jin a inceput sa se joace cu parul meu, dar nu l-am oprit, pentru ca imi creea o senzatie placuta. La scurt timp a incetat. M-am intors cu capul spre el, inca stand cu capul pe banca. Si el statea la fel. Adormise cu o suvita din parul mau in mana. Am luat-o incet, ca sa nu-l trezesc.
-Tu chiar esti frumos... Am vorbit aproape soptit.
-Stiu. A raspuns cu acelasi ton pe care l-am folosit eu, in timp ce isi deschidea ochii.
-In sfarsit recunosti si tu. A continuat el.
-Yah... nu dormeai...?
-Ba da, dar ma trezesc la cel mai mic zgomot.
- Dar ce porumbei sunteti voi. A spus Mina, care s-a asezat in banca din spatele nostru.
Mi-am ridicat capul de pe banca, si mi-am dat o palma imaginara peste frunte pentru ca nu puteam sa zic nimic, nu eram singurii la detentie.
Nu peste mult timp profesorul care ne supraveghea ne-a anuntat ca putem pleca.
Am asteptat ca si fetele sa isi stranga lucrurile, iar apoi am plecat impreuna.
-Oh! Aparent trebuie sa ne inscriem la un club. A spus Mina, in timp ce se uita la un afis.
-E obligatoriu? Intreaba NaEun, care parea dezamagita.
-Avand in vedere ca afisele sunt lipite peste tot, cred ca da. I-a raspuns Mina, care nu parea prea deranjata.
-Club de baschet, fotbal, gradinarit, gatit, actorie, stiint...
-Pai nici nu-s multe, asta-i clar. In ce club va inscrieti?
-Baschet. Am raspuns hotarata.
-Aw, putem juca impreuna. Ce dragut.
Jin a aparut din spatele meu, insotit de ceilalti baieti, rezumându-si mana de umerii mei.
-Hahah, ce bine. Am zis in timp ce i-am inlaturat mana, afisand un zambet fals.
-Aww, a zis Hyun imitandu-l pe Jin, credeai ca poti juca în echipa cu iubitelul tau? Imi pare rau sa te dezamăgesc, de fapt nu imi pare, dar fetele care se înscriu în cluburile sportive vor fi majorate pentru echipele respective.
Fata asta ma enervează din ce in ce mai tare. Ar fi cazul sa o enervez si eu.
-Oppa... , spun în timp ce ma întorc cu fata spre Jin, care era în spatele meu, apoi îl îmbrățișez, stand cu capul pe pieptul lui, se pare ca nu putem juca impreuna... Dar nu iti face griji! Te voi susține si vei castiga toate jocurile!
Jin intra in rol imbratisandu-ma.
-Nu-i nimic. Sunt sigur că vei fi cea mai drăguță dintre majorate, imi spune iar apoi ma sărută pe frunte.
E plăcut totusi...Băiatul ăsta imi trezește fluturi in stomac chiar dacă e vorba de o simplă relație falsă, care se va încheia în curând. Poate în alte circumstante ne-am fi putut cunoaște și împrieteni...
Hyun a pufnit si a plecat enervantă. Misiune îndeplinită.
Ma desprind din îmbrățișare evitând să îl privesc în ochi pe Jin, din cauza ca m-am înroșit putin. Putin mai mult. Dau sa plec odată cu fetele, dar el ma prinde de încheietura. Cu un singur zâmbet ma face sa înnebunesc. Își împletește degetele cu ale mele si plecam, noi fiind cu câțiva metri în spatele fetelor si al prietenilor săi.
Nu stiu ce sa fac. Să mă imi smulg mâna din stransoarea plăcută a mainii lui sau nu. Chiar e plăcut să simt căldura pe care o emana. Trebuie să iau o decizie. Termin cu totul sau continui sa stau într-o relație falsă?
***
E vineri. A mai trecut o saptamana. Ma voi duce acasă si imi voi face o baie fierbinte. Imi pun căștile în urechi și pornesc spre casă, iar în aproximativ douăzeci de minute am ajuns. Odată ajunsă, o salut pe mama si urc spre camera mea. Imi arunc ghiozdanul pe jos si ma duc in baie, dând drumul la apa. Nu după mult timp cada era plină asa ca m-am dezbrăcat si m-am uitat putin in oglinda , asa cum fac mereu înainte de dus sau baie. Sunt mulțumită de corpul meu, bănuiesc că asta e din cauza faptului că fac mult sport.
Intru in cada si ma scufund cu totul în apa. Stau asa pana cand raman fara aer. Nu am petrecut prea mult timp stand in cada deoarece apa s-a răcit repede. Am iesit infasurandu-mi corpul într-un prosop. Încep să imi usuc părul, ceea ce ma plictisește. Durează prea mult din cauza ca am părul lung. Ies din baie si ma schimb în niste haine confortabile, apoi ma trântesc în pat , uitandu-ma la un punct imaginar pe tavan.
- Ce ar trebui să fac? Gandesc eu cu voce tare.
Încă nu am luat o decizie în ceea ce privește presupusa relație dintre mine și Jin. În ultimul timp l-am evitat. Aș vrea să îi aud vocea...
M-am ridicat din pat, si m-am îndreptat înspre geam.
-Oh! A început să plouă...
Ma grăbesc și cobor scările ieșind în grabă din casa. Am un obicei cam ciudatel. De fiecare dată când plouă ies fara umbrela afară si ma plimb. E o senzatie pe care o ador.
Ma îndrept spre parcul din apropierea casei mele. E un loc plăcut pentru o plimbare.
E atât de bine sa simt picăturile de ploaie lovindu-se de pielea mea. Ma opresc pentru un moment, imi îndrept privirea înspre cer si închid ochii.
Nu peste mult timp simt două brațe în jurul meu. Probabil e el. Ce ciudat ar îmbrățișa o nebună udă leoarca. Deschid ochii si îl văd pe Jin. Chiar ma bucur ca a dat peste mine asa.
Nu ma voi împotrivi. Doar de data asta. Ma mișc încercând să imi scot mâinile din stransoarea lui.
-Sa stam putin asa...doar putin...Imi spune el aproape șoptit, dar suficient de tare încât să îl aud.
Pana la urma imi scot mâinile și îi răspund la îmbrățișare, tinandu-mi nasul în scorbura gatului sau .
Stam asa ceva timp, însă ploaia se oprește. Ma desprind din îmbrățișare privindu-l în ochi. Am mers spre o bancă pe care ne așezăm amândoi. Defapt ma așez eu, el se întinde, tinandu-si capul pe picioarele mele. Si-a inchis ochii. Nu stiam ce sa zic si nici el nu spunea nimic. Am început să mă joc cu părul lui.
-De ce m-ai evitat în ultimul timp?
Inițial nu am zis nimic, pentru ca nu stiam ce sa ii zic. Dar apoi am hotarat ca ar fi mai bine sa ii spun cum ma simt.
-Jin... stiu ca probabil tie nu iti pasa, esti constient ca asta e o relație falsă. Si eu sunt conștientă de asta, dar... Dar cand ma îmbrățișezi, cand ma tii de mâna sau cand esti drăguț cu mine... Nu stiu ce sa fac... Stiu ca relatia asta se va sfârși în curând, pentru ca ti-ai îndeplinit dorința. Ai vrut sa le potolești pe fetele alea. Ai facut-o. Dar eu? Tu nu te gândești si la mine. E prima mea relație, Jin. Si din cauza ta a trebuit să fie una falsă. Băieții ca tine nu au sentimente. Sau dacă au le controlează cum vor ei. Sunt patetica, stiu. Te cunosc de abia câteva săptămâni, la ce ma astept...
La început chiar ma enervai la culme si imi venea sa iti trag un pumn de fiecare dată când te vedeam, dar de fiecare dată când zâmbeai...
O lacrimă se prelinge pe obrazul meu, căzând pe fruntea lui Jin. Ma bucur ca am spus cuiva cui ma simt. Ba chair am spus cum ma simt chiar celui care ma face sa ma simt asa...
-Scuze, pentru asta, a curs o picătură de apă din părul meu, spun stergand lacrima de pe fruntea lui.
-Imi pare rau ca te fac să te simți asa, spune el în timp ce se ridică, dar eu chiar te plac, SeulGi. Chiar ma enervau fetele alea, dar asta a fost ... un bonus. Chiar atât de nesimțit îți par?
-Toți băieții par nesimțiți, spun eu facandu-l sa rada.
-Jin, abia te cunosc... spun privind în jos.
-Și ce dacă ne cunoastem de câteva săptămâni? Nu am voie să te plac? SeulGi, ce zici dacă relatia asta nu ar mai fi falsă?
-Nu stiu...
-E în regulă dacă nu vrei, pot astepta oricât e nevoie. Hai, te conduc acasă, spuse el după ce s-a ridicat de pe bancă.
S-a întors cu spatele, vrând să plece.
-Sunt dispusă să încerc... Am spus după ce m-am ridicat si eu în picioare.
-Hmm? A spus oprindu-se si indreptandu-și privirea înspre mine.
-Am spus că sunt dispusa sa incerc. Esti surd? Am spus preluând atitudinea pe care o aveam cand ma enerva, însă la pachet cu un zâmbet.
A venit spre mine cu zâmbetul pana la urechi, imbratisandu-ma si bineinteles ca i-am răspuns si eu .
-Iubesc imbratisarile tale, i-am spus pe un ton calm.
-Te pot îmbrățișa de o mie de ori pe zi dacă vrei! Acum sa mergem, vei raci.
M-a luat de mână asa cum obișnuiește să facă, impletindu-si degetele cu ale mele si am pornit spre casă. Aparent locuiește cu câteva case mai încolo de casa mea.
Timpul a zburat imediat si am ajuns in fata casei mele. Înainte să plece mi-a dat un pupic pe obraz si m-a îmbrățișat.
-Somn ușor! Intra in casa acum. Mi-a spus calm.
-Somn ușor si tie! I-am spus si am intrat.
Odată ajunsă în casa am fugit în cameră mea si am început să țopăi. Lucru care nu imi sta in fire. Mi-am uscat din nou părul si m-am schimbat in pijamale.
Înainte să mă văd în pat mi-am deschis telefonul. Aveam un mesaj de la el.
"Ai planuri maine?"
22:13
Oh, l-a trimis acum ceva timp. Sper ca nu doarme.
"Acum nu mai am. Ce propui?"
22:37
Spre surprinderea mea a răspuns destul de repede.
"Având în vedere că nu era o relație serioasă, nu am avut ocazia să o fac"
22:38
"Huh? Sa faci ce?"
22:38
"Să te invit la prima noastră întâlnire"
22:39
Cand am citit mesajul ala am rosit instantaneu. Am stat putin pe gânduri. Să nu par nici obsedată dar nici plictisită.
"La ce oră să fiu gata?"
22:42
"16:30 e ok?"
22:42
"E ok"
22:43
"Noapte bună! Sa ma visezi😚"
22:44
E prea mult o inimioară...? O sa o trimit si gata.
"Noapte bună si tie! Asa voi face❤"
22:44
Doamne, cand am ajuns asa...
Nu m-as fi gandit ca mi se va întâmpla tocmai mie asta. E plăcut...