Capitolul 6
Loredana POV.
Mai e o oră și ceva și plec acasă.
Imediat ce îi trimit lui Sebastian tot ce are nevoie, îmi rezerv câteva minute pentru a intra în "modul SRI" și pentru a explora profilul de facebook al lui Alin. În timp ce mă fac comadă pe scaun și îndrept monitorul spre mine, merg la Daniela la prieteni și îl caut prin listă. Dani este o persoană populară și are mulți prieteni, este imposibil să nu-l aibă pe Alin. Mi-a vorbit frumos de el, insistă să mă văd cu el, simte că mă place și toate astea îmi dau de înțeles că poate Alin nu a fost pus de Dani la masă lângă mine, ci de destin.
Îl găsesc! Bingo! Alin M. Gheorghe.
Apăs pe profilul lui de facebook extraordinar de curioasă și atunci când un coleg intră în birou, mut monitorul mai spre mine. Este născut în 1990, adică are 27 de ani. Doamne! Bărbatul ăsta nu arată de parcă ar avea 27 de ani, ba chiar am crezut că e de-o vârstă cu mine. Observ că are poze cu el singur, ori cu părinți, ori cu prieteni, nu este cu nicio femeie. Înghit în sec din ce în ce mai curioasă. Profilul lui este o adevărată aventură. Postează multe poze cu desene, machete, clădiri etc. Se pare că îi place să călătorească, are poze ba la noi în țară, ba în țări străine, ba în mașină, ba în avion, ba la petreceri în Centrul Vechi. Viața de burlac îi priește și nu aș vrea sub nicio formă să i-o stric.
Ceea ce s-a întâmplat aseară va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu, fără ca altcineva, în afară de Dani să știe. Dacă află părinții mei mă vor înebunii de cap, vor crede că ne-am culcat împreună și că peste 9 luni voi naște un bebe. Părinții mei mă iubesc și dacă le-aș spune peripeția asta, lăsând gluma la o parte, s-ar entuzisma pentru ceva ce nu există. Nu vreau să fiu iubita lui Alin, nu vreau să fiu una din femeile lui. Nu aș suporta să știu că a mai iubit femei și că poate va retrăi același senzații, mai puțin intense fiindcă a fost rănit de prea multe ori. Nu vreau să sufăr din pricina femeilor anterioare, să mă îmbăt cu gându-l că Alin poate va ajunge într-o zi să mă iubească. Eu aș putea face asta, adică să-l iubesc, însă frică îmi spune să stau în banca mea și să îmi văd de treabă.
Închid pagina de internet și intru pe e-mail-ul firmei unde primesc câteva oferte. Deschid fișierul tradus și îl recitesc, vrând să mai trec o dată prin el ca să mă asigur că e totul gata. În momentul în care fix-ul sună pun mâna pe receptor și răspund obosită.
- Buna seara! Ultra Seb Construcții, cu ce va pot ajuta? întreb în timp se lasă liniște și îmi pregătesc o foaie pentru a nota.
- Buna seara! se aude voce cunoscută și simt cu mă ia cu fiori, neștiind sigur cine este. Îmi pare rău că sun așa de târziu, însă speram să mă ajutați cu o problemă urgentă.
- Da. Spuneți, vă ascult.
- O caut pe domnișoara Florea Loredana Mihaela, spune acesta deodată și încrunt sprâncenele.
- Cu ea vorbiți.
- Oh, bun! se aude bărbatul entuziasmat și mă așez comod, neștiind cine este la celălalt fir și de ce o lungește atât.
- Cu cine am plăcerea? întreb curioasă.
- Cu domnul Gheorghe Alin Mihail, spune acesta în timp ce mi se pune un nod în piept și mi se înmoaie picioarele.
- Cu ce te pot ajuta, Alin? întreb amabilă și arunc nota departe de mâinile ocupate.
- De ce ai plecat așa de dimineață? Nu m-ai trezit, nu mi-ai spus că pleci, nimic.
- Îmi pare foarte rău. Întarziasem la serviciu și șeful meu avea nevoie urgent de mine, spun în timp ce Alin mestecă toată situația.
- As fi vrut să îți gătesc, să te conduc acasă. Așa este normal după ce ai rămas la mine. M-am simțit foarte prost când m-am trezit și am văzut camera așa cum am lăsat-o înainte de nuntă, adică goală, de parcă totul a fost un vis.
- A fost. Îmi pare foarte rău dacă ți-am dat speranțe aseară, însă am fost foarte băută și nu îmi amintesc chiar totul.
- Hmm, deci nu îți amintești nici momentul în care m-ai sărutat de dimineață pe obraz, înainte să pleci? spune acesta în timp ce scap receptorul în poală.
- Te-ai prefăcut că dormi? întreb șocată imediat ce iau receptorul.
- Nu, însă m-am trezit cu o urmă rece pe obraz și am știut că ai făcut-o.
- Alin, uite, am mult de lucru și nu vreau să te rețin nici pe tine.
- Nu mă reții. Mi-a fost frică că nu o să îți mai aud vocea niciodată, însă te-am găsit ușor, spune acesta în timp ce ochii mi se umple de lacrimi. De ce te împotrivești? De ce îți este așa de frică de mine? Crezi că nu te-am simțit aseară? Îți era frică că voi profita de tine, când eu...
- Alin, nu știu ce vrei de la mine, dar nu sunt în stare să îți ofer.
- Loredana, ascultă-mă! Orice crezi sau ai aflat despre mine nu este adevărat. Nu vreau nimic din ceea ce nu îmi poți să îmi oferi. Tot ce îmi doresc de la tine este o întâlnire. Simt că am luat-o cu stângul amândoi și vreau să ne cunoaștem mai bine.
Rămân tăcută minute în șir, neștiind ce să fac. Să accept? Să refuz? Să îi spun că am un program încărcat? Vocea caldă se aude de la celălalt fir și strâng ochii nelinistită.
- Cum vrei tu, spune ușor și oftează lung. Măcar sunt împăcat fiindcă mi-am făcut datoria de bărbat, aceea de a încerca. Nimic nu m-ar face mai fericit decât să-ți dovedesc că sunt ceea ce îți dorești cu ardoare, spune acesta cu o voce tandră și încep să respir greu.
- Nu știi nimic despre mine.
- Nici tu nu știi nimic despre mine, de aceea vreau să te scot la o întâlnire. Vreau să începem o călătorie lungă, spune acesta în timp ce îmi plesnesc zdravăn fruntea.
O parte din mine își dorește cu ardoare să îl cunoască pe Alin, însă cealaltă parte îmi spune să trântesc receptorul și să nu mă îndrăgostesc.
Nu știu cât de lungă va fi această călătorie, însă mai devreme sau mai târziu mă va abandona undeva pe la mijlocul drumului. Nu vreau să mă îndrăgostesc de acest bărbat, nu vreau să mă las pradă altui viciu greu de oprit.
- Stiu că îți este frică, și mie îmi este frică...
- Nu am mai avut o relație serioasă înainte, spun în timp ce Alin izbucnește în hohote și lacrimile mele încep să se prelingă incontrolabil.
- Draga mea, nimeni nu a zis nimic de ceva serios. Vreau să ieșim în calitate de prieteni, să ne cunoaștem, să vorbim, nimic amoros, spune acesta cu o voce atât de sexy încât inebunesc.
- Bine, Alin, ai câștigat. Ne vedem mâine după serviciu, spun în timp ce Alin acceptă și deja fiecare părticică a trupului meu devine entuziasmată.
- Ok. O să vin să te iau de la serviciu și mergem la un restaurant din apropriere să mâncăm. Nu îți face probleme, sunt un bărbat înțelegător și nu vreau să fi stânjenită, simt că nu ai mai fost în preajma unui bărbat, spune cu subînțeles și mă enervez instant.
- Asta nu te privește pe tine!
- Oh, ba da! O să vezi că mai târziu te vei scuza din cauza lipsei de experiență, însă voi fi acolo să te îndrum, spune ușor, senzual, vrând să mă scoată din minți.
- Esti așa de....
- De cum? De rău? Sunt, fiindcă știu ce zace în interiorul tău. Vrei să arăți la exterior că ești o femeie de piatră, însă în interiorul tău tinzi cu ardoare după o persoană care să te îmbrățișeze seara înainte lucrare. De aceea ți-ai înecat zilele în alcool, fiindcă ai crezut că poți să astupi acest gol cu momentele în care îți pierdea-i cunoștința. Nu te minții cu asta, ești femeie, ai nevoie de sentimente și grijă, iar dacă nu încetezi cu acest viciu nepotrivit, o să ajungi să dormi în patul bărbatului nepotrivit, spune acesta mai mult ca pe o predică și în momentul în care un coleg intră în birou, mă întorc cu spatele spre perete, încercând să ascund vocea plânsă.
- Să nu te minți crezând că mă poți citi ca pe o carte deschisă, fiindcă nu știi prin ce am trecut sau prin ce trec. Îmi pare foarte rău că țe-am spus de faptul că sunt alcoolică! trântesc receptorul și mă întorc spre birou, simțind cum bărbatul din birou se întoarce stânjenit.
- Unde ai pus capsatorul? întreabă acesta în timp ce împing capsatorul spre finele biroului și mă privește plin de milă.
- Sunt bine, vreau să rămân singură, te rog frumos, spun în timp ce bărbatul pune mâna pe capsator și dispare.
Poate că Alin are dreptate, sunt demnă de mila tuturor, însă nu am de gând să-l las să mature cu mine pe jos de parcă aș fi un om de nimic.
În momentul în care colegii pleacă, sting calculatorul, arânjez biroul, îmi iau haina și merg spre lift gata de plecare. Sunt foarte obosită, iar toată situația cu Alin mi-a luat 5 ani din viață. Simt că pot avea încredere în el, însă mă judecată, mă atacă până la sânge crezând că-i voi ceda imediat. Prostul! Nici nu știe ce înseamnă să ai grija zilelor de mâine pe cap, să plângi seri la rând din cauza problemelor, să vrei nonstop să fi în pielea altei persoane, numai în a ta nu.
Nu mai vreau să îmi bat capul cu subiectul Alin așa că iau metroul și mă îndrept spre casă. Tot ce îmi doresc este să mă întind în pat și să dorm 12 ore neîntrerupte.
În timp pășesc ușor pe strada pustie, observ luminile de diferite culori pe blocurile înalte. Zâmbesc lung și intru în scarea blocului. Urc, deschid ușa și vocea mamei se aude, nici bine nu apuc să închid ușa.
- Lori! Ai venit acasă! Se aude cu entuzism și mă strânge în brațe.
Aceasta este îmbrăcată cu un pulover albastru pufos, o pereche de blugi înalți care îi scoate în evidență picioarele înalte și atunci când cobor ochii, observ că poartă cipici. Are un șorț legat pe după coapse, iar mâinile sunt pline de făină.
- Bună, mami! Ce gătești bun? întreb în timp ce pornește spre bucătărie și mă descalț repede, urmând-o.
- Uite făceam niște șnițele să iei mâine la tine, piure și poate fac și niște clătite, spune aceasta în timp ce o privesc cu multe rugăminți în ochi.
- Tata unde e?
- În camera lui, cred că se uită la meci.
- Merg să-i țin de urât.
Las geanta în camera mea și pășesc ușor spre camera alor mei, văzând lumina televizorului pe sub ușă. Ciocan de câteva ori, iar la semnalul tatei apăs pe clanță.
- Ce faci? Cum te simți? întreb în timp ce închid ușa în urma mea și îi sărut obrajii tatei care pare ok, relaxat.
- Am avut zile mai bune, scumpo. Acum ai venit? întreabă curios și mă așez lângă el în pat, uitându-ne spre ecran.
- Da, tocmai ce am intrat pe ușă, spun în șoaptă, de parcă ar dormi cineva iar tata zâmbește scurt.
Tata este îmbrăcat într-o pereche de pantaloni sport asortați cu un pulover negru foarte pufos și în picioare are târlicii pufoși, făcuți de mama.
- Cum a fost la serviciu? Te descurci? întreabă interesat și îi confirm printr-o înclinare ușoară a capului.
- Merge bine momentan, nu pot să mă plâng. Mă înțeleg bine cu Sebastian, cu colegii și m-am adaptat repede condițiilor. Legat de bani nu pot să spun că sunt plătită mai bine decât la celelalte firme la care m-am angajat anterior, suma este aceeași.
- Pe mine nu mă interesează de bani, draga mea, ci de tine și de modul în care te descurci acolo, spune tata în timp ce îmi ia mâinile între ale lui și un nod mi se pune în piept de emoție.
- Tata...
- Îmi fac griji pentru tine, Lori, atâta tot. Îmi doresc să ai o slujbă unde să te duci cu drag, să ai o dispoziție bună și să îți faci prieteni. În afară de asta, trebuie să îți găsești pe cineva inainte ca toți bărbații să devină gay, spune tata în timp ce fac ochii mari spre el.
Este prima oară când îl aud rostind acest cuvant.
- Asta te îngrijorează pe tine? întreb amuzată. Faptul că nu pot să îmi găsesc pe cineva?
Tata clatină ușor din privire.
- Eu și mama ta am început să credem.... că... știi tu....
- Ce să stiu?
- Că ai alte orientări și că o să ne spui la momentul potrivit, spune tata amuzat și îl privesc uimită.
- Nu, Doamne!
- Bine că Dani s-a măritat cu băiatul ăla, altfel te vedeam mireasa ei, continuă amuzat și îl lovesc peste umăr, acesta izbucnind în hohote.
Îi zâmbesc lung. Este prima oară când îl văd zâmbind după multe luni, aproape că era să uit cât de cald, blând și dulce este zâmbetul lui.
- Îmi era așa de dor...
- La ce te referi? clipește tata ușor spre mine și nevrând să-i spun salt umerii ușor spre el.
- Este un meci important?
- Da, în locul tău m-aș face comodă.
Tata apasă pe butonul care are ca simbol "+" și dă volul mai tare în timp ce mă ridic în picioare și sting lumina. Mă fac comodă și urmăresc meciul cu tata așa cum obisnuism să facem odinioară. Pe vremea când tată mergea în picioare, la vederea golului, acesta sarea din scaun și striga de bucurie cât îl țineau plămânii. Acum, din cauza condiției sale, schițează un zâmbet scurt și continuă să urmărească ecranul. Situația actuală i-a furat totul, bucuria, entuziasmul, emoțiile, gândirea pozitivă, soluțiile. Parcă ar fi alt om, un om sobru, rece, care nu mai știe să se bucurie nici măcar pentru ceea ce i-a rămas, adică noi.