Îmi dai doar dureri de cap
*
Fir-ar, nu reușeam să-mi dezlipesc ochii, din cauza durerii de cap, am încercat să-mi duc o mână la locul din care venea durerea, însă eram legată.
- Ce naiba? am înjurat eu printre dinți. Unde eram?
M-am uitat în jurul meu, era un dormitor. Dacă asta era una dintre fanteziile lui Sam, pentru că voia să condimenteze relația noastră, nu era deloc amuzantă. Eram țintuită de patul cu baldachin, eram legată de colțul stâng al lui. Am aruncat o privire la mine, nu eram dezbrăcată, nu simțeam nimic, decât durerea aceea de cap insuportabilă.
Camera era mare, din poziția în care eram nu prea observam foarte bine în ce fel de loc sunt, oare să fie o cameră de hotel? Ar fi scris vreun nume pe undeva sau ar avea cartelă, dar ușa sigur era închisă cu vreo cheie. Draperiile crem din tafta acopereau pe jumătate fereastra și ușa de la balcon. Părea o priveliște pustie, însă nu vedeam decât ceva copacii de aici. Voalul cu care era acoperit baldachinul era din aceeași nuanță ca și draperiile și podeaua. Ușa era pe peretele din față spre colțul drept, de cum priveam eu. Mai erau și două noptiere, înalte și foarte late. Pe care erau așezată câte o lampă pe fiecare. În fața patului era o canapea, iar din câte observam era în același stil cu fotoliul din dreapta ei. Pereții erau de asemenea, crem, o nuanță asemănătoare cu spuma unui cappuccino.
Nu, categoric, Clarissa, ești o fraieră, ba nu o idioată, în loc să strig după ajutor stau să analizez situația și designul camerei. Perfect!
- Ajutor! am țipat eu cât m-au ținut plămânii. Poliția! Ajutor!
Și dacă eram răpită? Am înghițit în sec și mi-am ținut gura, dacă aveau de gând să mă bată că țip ca o sălbatică?
Mi-a înghețat sângele în vene când am auzit cheia în ușă, se deschise ușor, fără grabă. De teamă am închis ochii, dacă mă prefăceam că dorm poate mă lăsa în pace, însă la cum îmi bătea inima, cred că se prindea foarte ușor că sunt trează și speriată.
- Te-ai trezit? mă întrebă o voce joasă de bărbat.
Revino-ți Clarissa, nu ești o pisică speriată, orice ar fi tu ești puternică, nu? Ce naiba mă apuca, eu nu mă speriam atât de ușor. Am deschis ochii și l-am văzut. Era un bărbat înalt, cu o construcție solidă, brunet, îmbrăcat într-o pereche de blugi negri rupți și un tricou alb, iar în picioare niște teniși de firmă de culoarea blugilor.
- Ți-am adus ceva să mănânci, în acel moment am observat tava din mâinile lui.
- Și nu ai vrea să-ți și mulțumesc? i-am zâmbit ironică.
- Ah, deci e bună de gură? Și când le-am spus să mă lase să-ți taie limba, nu au vrut, dar poți să-i faci să se răzgândească.
Știam că zicea asta doar pentru a mă speria, cel puțin asta speram. Îmi așeză tava pe pat și se îndreptă spre ușă.
- Și cum naiba ai vrea să mănânc, idiotule? Cu puterea minții?
- Te dezleg dacă promiți că ești cuminte.
- Promit!
Se apropie de mine și îmi parcurse brațele cu mâinile lui scârboase pentru a mă dezlega, apoi se retrase. Mi-am masat încheieturile, apoi mi-am pus mâna dreaptă pe frunte, locul, de unde venea durerea, era acoperit de un plasture, sigur m-am lovit când am pus frână, dar de ce nu îmi aminteam ce s-a întâmplat după aceea?
Mi-am dezlegat și frânghia de la picioare.
- Hei! Nu și aia!
- Și cum ai vrea să mănânc, întinsă? Unde crezi că am să fug?
Am luat tava și am aruncat-o direct spre el, apoi am smuls lampa din priză și am vrut să-i dai direct în cap, dar mă prinse de mâini.
- Fraiere! Jigodie, am ridicat piciorul încercând să-l lovesc în pietrele lui prețioase, dar nemernicul mă plesni cu putere, încât am căzut pe podea. Ah, fir-ar ce mână grea avea, tâmpitul.
Am scos vreo trei înjurături printre dinți, apoi mă ridică în picioare, aruncându-mă pe pat.
- Te joci cu focul, scârbă! Crezi că o să te tratez ca pe o zână? Aștept momentul potrivit să te fac dispărută! Împuțit-o, mă lovi din nou, în ciuda faptului că am încercat să mă apăr. Simțeam un gust accentuat de sânge pe buzele mele. Nesuferitul, mi-a spart buza. Mă apucă de păr și mă trase spre el.
- Lasă-mă împuțitule! Dă-mi drumul, lacrimile îmi curgeau pe obrajii îmbujorați, eram rușinată că nu pot lupta împotriva lui, dar și foarte furioasă.
- Te învăț eu minte să-ți mai muști limba din când în când, nesuferito!
- Dă-i drumul, Erik, acum! interveni un bărbat potrivit ca înălțime, șaten și cu ochii mari pătrunzători, căprui și ațintiți asupra noastră. Era solid, i se vedeau perfect formele prin maieul alb, pe care îl purta.
- Sean, jigodia asta a încercat să mă lovească, nu vezi că mi-a aruncat tava în față? Nici nu știu de ce Mască o mai ține aici și nu scăpăm de ea.
- Eu în locul tău mi-aș ține gura ai făcut suficiente azi, ieși!
- Fie, îmblânzește-o tu, maestre!
Idiotul părăsi camera fără să mai comenteze, trântind ușa după el. Buzele mă usturau foarte tare, mai ales cea de jos, din care îmi curgea sângele.
- Ești bine? mă întrebă el, încercând să mă ajute.
- Pot și singură! m-am ridicat eu. Nu am nevoie de ajutorul vostru!
- Calmează-te, nu trebuie să îți fie frică, nu am de gând să îți fac vreun rău.
- Nu mă calmez deloc, țineam apăsat cu un deget pe partea vătămată a buzei de jos. Poți să îmi unde naiba mă aflu?
- Doar dacă vorbim pe un ton civilizat, se așeză el pe fotoliu.
- Civilizat? Ți se pare că a lega o femeie de pat, oricât de pervers ar suna asta, își ascunse zâmbetul la remarca mea, și a o lovi sunt niște lucruri civilizate?
- Uite ce, înțeleg că ești furioasă și că nu ești mulțumită de situație, dar dacă cooperezi cu noi, va fi mult mai ușor pentru tine.
- Nu mă veți arunca de pe o prăpastie în gol ci o să-mi puneți o trambulină jos, ca să am vreo șansă?
- Eşti amuzantă, îmi trase el din ochi. Însă ai face bine să iei în considerare ce ți-am spus, nu vei avea tratament special dacă o să te comporți aşa. Mască s-ar putea să se sature şi să scape de tine, deşi am încredere că nu va ține cont de spusele lui Erik. O să trimit pe cineva să facă curat şi să-ți aducă ceva de mâncare.
El ieşi din cameră, încuiase uşa cu cheia. Eram captivă într-o cameră, singură, dar cel puțin nu eram legată. Trebuia să scap de aici! Fir-ar! Şi uşa de la balcon era încuiată, însă am reuşit să arunc o privire pe fereastră, erau doar copaci, cât vedeai în depărtare, iar jos se vedea o mică grădină. La naiba! Eram în mijlocul pădurii?
Am intrat în baie, a cărei uşii era dreapta patului, vizavi de cea de la intrare. Superb! Nicio fereastră, care se poate deschide.
Cine naiba era Mască şi ce voia de la mine? Ce nume mai era şi ăsta? am râs eu, dar nu era cu siguranță râsul meu. Eram speriată de ce s-ar putea întâmpla.
Se auzi din nou cheia rotindu-se în uşă, speram doar să nu fie nemernicul acela de Erik. Spre binele meu era o femeie, blondă, cu părul ondulat uşor prins în coadă, pielea albă şi cu un zâmbet larg. Ținea o tavă în mână, pe care o aşeză pe noptieră, asta după ce trecu cu grijă peste dezordinea din cameră, fără să se împiedice.
- Salata cu piept de pui, nu ştim exact ce îți place să mănânci, dar sper să fim pe gustul tău.
- Nu ştiam că sunt la un hotel de patru stele all inclusive. Aş avea nevoie şi de un masaj gratuit, i-am zâmbit ironică.
- În dulapul din baie găseşti plasturi şi apă oxigenată, pentru rana ta. Erik a exagerat, nu vrem să te tratăm aşa.
- Ce frumos din partea voastră, sunteți extrem de amabili!
- Sarcasmul nu te ajută în astfel de momente. Dacă te comporți frumoşi şi ei o vor face cu tine.
- De ce sunt aici? am scăzut tonalitatea vocii, aşezându-mă pe marginea patului, mă simțeam neajutorată.
- Nu ştiu, Mască nu discută afaceri cu mine. Dar dacă te-a adus aici înseamnă că nu îți va face niciun rău, probabil vrea să te ajute.
- Să mă ajute? am izbugnit într-o criză de râs, era mai mult furie decât amuzament. I-am cerut eu asta? Cu ce să mă ajute? Să mă țină închisă într-o cameră fără vreo explicație?
- La momentul potrivit îți va da explicația, pe care o aştepți. Apropo, sunt Maya, îmi întinse ea mâna pentru a face cunoştință, iar eu i-am acceptat strângerea de mână.
- Clarissa, dar presupun că ştiai.
- Sincer? Nu, nu îți ştiam numele. Însă ştiu anumite lucruri despre tine, dar nu pot să ți le dezvălui, nu vreau să intervin în afacerea lui Mască.
- De ce, ar îndrăzni să-ți facă rău?
- Mie, niciodată. Mi-a făcut mai mult bine decât oricine altcineva.
- Mă îndoiesc, că un om care răpeşte un alt om, este capabil de a face bine.
- Nu judecăm oamenii după copertă, Clarissa.
- Nu, ci după fapte. Iar faptele lui nu sunt unele pe placul meu.
- Trebuie doar să respecți nişte reguli, Sean te va instrui, iar atunci îți va fi mult mai bine în această casă.
- Şi tu ai fost răpită?
- Nu, eu sunt soția lui.
- Ah! Şi eşti de acord să aducă femei în casă, nu-ți e frică că poate va încerca să profite de vreo situație?
- Atunci ai aflat de ce te-a adus aici, dacă ştii locul de unde vii, îmi aruncă ea un zâmbet.
Mă făcuse uşuratică într-un mod subtil şi diplomat.
- Nu uita coperta nu e totul..se retrase ea din cameră.
Iar atunci se auzi o discuție afară, m-am apropiat de uşă pentru a asculta.
- A făcut mizerie şi a aruncat mâncarea pe covor? se auzi o voce dură a unui bărbat.
- Da, dar e normal, nu ştie de ce e aici, e răpită. Ai vrea să se bucure de mâncare?
- Nu, dar nu mă aştept să reacționeze aşa, Maya.
- E într-o casă străină, nu cunoaşte pe nimeni, iar din câte am observat nici despre tine nu ştie prea multe.
- Sper să ştie doar unde sunt banii, altfel am să mă satur să o țin aici.
Ce bani? Despre ce naiba vorbea idiotul acela? Credea că am să mă supun doar pentru că mă ține închisă într-o cameră?
Am luat bolul de sticlă în care era salata mea cu pui şi am aruncat-o spre uşă, unde s-a şi izbit, realizând o ploaie cu cioburi pe întreaga podea.
- Vreau să plec de aici! Acum! am țipat cât am putut de tare.
Uşa se deschise repede, iar tipa blondă, Maya, mă privea şocată. Cred şi eu, aveam o furie în mine că aş fi fost în stare să trec prin uşa aceea şi să-l strâng de gât pe nemernicul, care m-a adus aici.
Ea îşi duse o mână la gură, apoi închise uşor ochii, cred că avea o bănuiala de ce se va întâmpla, după tonalitatea gravă a vocii bărbatului de dincolo de uşă, pe care nu l-am văzut, cred că am făcut-o lată.
- Sean! Sean! strigă el.
- Da, şefu!
- Din cauza ta se întâmplă toate acestea, din neatenția ta şi a lui Erik, sunteți doi idioți! O singură treabă ți-am dat să mi-l aduci pe Sam aici, iar tu ai adus-o pe nevastă sa? Vreau să o pui să facă curățenie propriile mâini şi dacă nu are de gând, simțeam cum îmi vorbeşte mie prin peretele despărțitor, am să o duc într-un loc unde va avea motivele necesare să-şi plângă de milă. Dacă lucrurile nu ies aşa, am să-l pun pe Erik să facă asta.
Era o amenințare, mi se făcu pielea de găină, doar când a pronunțat Erik, nu-l voiam ca paznic, era cel mai nemernic, de fapt şeful lui peşte, părea şi mai şi.
- O să am grijă să nu facă şi alte prostii, va înțelege.
- Sper Sean, pentru că îmi dă doar dureri de cap, am auzit paşi, dar se pare că tipul cel rău plecase.
Sean intră în cameră, îşi puse mâinile în cap, văzând dezastrul din cameră.
- Maya, şopti el.
- Am plecat, zâmbi ea fals, pentru că i-am citit disperarea de pe chip. Oare mă avertizase într-un fel?
- Stai jos! ridică el tonul vocii la mine, încuie uşa.
Tăcu câteva momente, în timp ce analiza camera, apoi îşi fixă privirea întunecată pe mine. Mă cuprinse frica.
- Treci în baie!
Nu mă puteam clinti din loc, ce avea să-mi facă?
- Acum! țipă el.
- Şi..încercam să fac rost de salivă pentru a mai putea scoate câteva cuvinte.
- Te iau cu forța, în baie, acum! Vedeam cum se abține cu greu să şteargă cu mine pe jos. Voia să mă ducă în baie, ca să mă bată şi să nu facă zgomot sau altă mizerie? Simțeam cum îmi sunt încleştate degetele pe pat, nu puteam să mă ridic.
- Dar..
- Nu-mi pune răbdarea la încercare, în baie, acum!
Dacă nu mergeam de voie bună, mă lua cu forța şi ajungeam bătută înainte de a intra măcar în acea încăpere.
M-am ridicat şi am păşit cu teamă în baie. El intră după mine şi trânti uşa. Lăsă capacul de la toaletă şi îşi propti mâinile de chiuvetă.
- Stai jos!
Aşa am şi executat. Vorbea serios şi părea al naibii de furios. Încercam să nu-mi fie frică, dar era în zadar. Pe cine încercam să păcălesc, nu aveam să ies de aici, dar oare merita să încerc să ies? Nu riscam prea mult? Poate, propria viață?
- Clarissa.
Numele meu aşezat pe buzele lui, era ca un topor pentru mine, îmi cunoştea identitatea, mă simțeam ca un gândac, care urma să fie strivit de un uriaş.
- Ți-am cerut doar să cooperezi cu noi, cu mine, crede-mă că vreau doar să te protejez.
- De tine? am prins eu din nou curaj.
- De noi toți şi da, de mine, mă privi fix. Am să îți spun tot ce vrei să ştii, dacă colaborezi cu mine. Sau ai vrea să vină Erik în locul meu?
- De ce aş colabora cu cel care m-a răpit? Vreau să cred că încă sunt întreagă la mine să nu fac asta.
- Vei avea de suferit.
- Eu? Eu sufăr oricum, doar pentru că trebuie să împart acelaşi aer cu voi!
- Dacă faci cum îți spun eu, promit că te voi ajuta şi nu voi lăsa să ți se întâmple nimic.
- De ce?
Întrebarea mea nu-l uimi, parcă o vedea venind.
- Pentru că din cauza mea eşti aici! Eu sunt cel, care te-a adus aici şi deşi nu trebuia. Aşa că o să am grijă de tine, ieşi el din baie.
- Stai! l-am urmat eu. Şi dacă nu trebuia să mă răpească, de ce nu mă lasă liberă?
- Trebuie să strângem tot ce e aici şi acum.
- Mi-ai spus că îmi vei răspunde la toate întrebările!
- După ce colaborezi cu mine, strângem mizeria făcută de tine sau vrei să o faci singură?
- Nu înainte să-mi răspunzi la o întrebare.
- Clarissa, eu sunt cel care decide aici! ridică el din nou tonul, părea din ce în ce mai agitat.
- Nu prea ştiu ce să spun, Mască e de acord? mi-am mâinile în sân şi am ridicat din sprâncene.
- Eşti incredibilă!
- Mulțumesc! Iar dacă nesuferitul acela al tău de şef vrea să mă învețe minte, să vină să dea ochii cu mine şi să nu pună pe altcineva să-i facă treaba murdară.
- Tu nu ştii cu cine te joci şi nu cred că ai habar în casa cui eşti. Mască e cel mai mare interlop şi traficant de arme din țară. Nimeni nu i-a văzut fața, iar cei ce-l văd sunt ucişi. Tu alegi!
Am înghițit în sec, dar de data aceasta chiar înecându-mă, am tuşit puțin şi mi-am fixat privirea pe Sean.
- Am de ales? Mi-am dres eu vocea.
- Fie, dacă nu îmi accepți ajutorul sunt dispus să accept asta, dar nu uita că nu o să pot să te ajut dacă te comporți aşa.
- Soțul meu o să vă găsească, este polițist şi nu are de ce să-mi fie teamă.
- Sam? începu să râdă. Roagă-te să nu îl găsim noi întâi.
Sean ieşi din cameră şi încuie uşa, am bătut în ea pentru a-mi explica ce legătură are Sam în toată această poveste, însă nu s-a mai întors.
Nu trecu mult timp şi se întunecă, am început să plâng în hohote, țineam mult prea multă furie în mine şi aveam o mie de întrebări, care nu mă lăsau în pace.
De ce era Sam implicat? Dacă nu pe mine trebuia să mă răpească, atunci pe cine?
Era nevoie să îmi fac un plan de supraviețuire, cineva îşi va da seama că lipsesc şi mă vor căuta.
**
Dimineață, mă simțeam obosită de la plâns şi de la atâtea gânduri, care zburdau prin mintea mea.
Îmi doream atunci când deschid ochii să mă trezesc acasă şi nu în locul acesta mizerabil. Însă era inutil, trăiam o realitate, de data aceasta nu era una din poveştile mele postate pe blog sau una din cărțile, cărora le făceam recenzii.
Sigur mă vor da afară de la revistă. Ce naiba! În loc să îmi fax griji că s-ar putea să nu mai supraviețuiesc, eu mă gândeam la locuri de muncă.
Uneori chiar nu mă înțelegeam, aveam în capul meu doi pitici care vorbeau în contradictoriu, ştiam măcar că am o relație bună cu propria conştiință, care dacă nu era una extrem de înțeleaptă.
Pentru prima dată îmi era teamă că mi se va întâmpla ceva, că aceşti oameni au gânduri criminale în ceea ce mă priveşte. Mă temeam pentru mine, dar şi pentru Sam, el era eroul meu şi nu se afla aici. Oh! Familia mea va fi super îngrijorată să nu ştie unde sunt. Cu siguranță, aceşti nemernici mi-au luat şi telefonul.
Uşa se deschise brusc, am sărit în mijlocul patului de spaimă, iar doi tipi musculoşi şi solizi, două mahule, m-au târât jos din pat, fără să mai apuc să spun ceva.
- Ce..
Mi-au pus o cârpă pe ochi, ca să nu mai văd nimic, am simțit cum îmi leagă strâns mâinile la spate, în ciuda încercării mele de a ieşi din strâmtoarea lor. Am început să țip cât mă țineau plămânii, dar unul mi-a pus mâna uriaşă şi scârboasă pe gură. Mă dădeau lacrimile, tremuram de frică, până aici ți-a fost Clarissa, nici măcar nu o să afli de ce te-au răpit şi te-au ucis. Eram mult prea tânără să sfârşesc aşa, în mâinile acestor nemernici. Mi-au trecut prin minte toate momentele copilăriei mele, împreună cu familia mea, cu Sam. Acum chiar îmi doream să fi făcut un copil, să am un moştenitor.
- Afară cu ea!
~*~
AŞTEPT PĂRERILE VOASTRE DESPRE CARTE!
❤