” The game ”
Am parcat mașina la o distanță mică de casa unde se auzea muzica și marea gălăgie. Cobor din mașină și dau să intru pe aleea principală pentru a intra în casă. Ușa era larg deschisă iar Lara stătea sprijinită de ea. Se pare că avea să ne întâmpine pe toți, asta da gazdă.
” Hm, bine ai venit! ” spune și mă sărută pe obraz după ce-mi dă un energizant. Dau ușor din cap și-mi fac loc printre mulțimea de oameni. Caut din privire băieții și-i găsesc într-un colț al imensei încăperi. Mă apropii de ei ușor și-i strâng umărul lui Scott încet.
” Salut, băieți !” spun iar Mark se întoarce cu fața lspre mine.
” Oh, dar vai, ,cine ne-a onorat cu prezența? ” spune ironic iar eu bat palma cu el.
” Singur, singurel? ” Scott adaugă rânjind iar eu îl aprob din cap.
Bryan stătea chiar în fața mea trăgând dintr-o țigară pe jumătate consumată, având în mâna dreaptă o bere. Atenția băieților le-a fost furată de cineva. Mă întorc către țintă și văd în întuneric o prezență feminină.
” În seara asta mă distrez .” Bryan adaugă și-i pot simți perversitatea din glas.
Mă uit mai atent și era chiar Maria care o aștepta pe Lara, care se îndrepta către ea. Purta o pereche de blugi mulați și o cămașă băgată în pantaloni cu niște platforme negre. Părul era ușor lăsat pe spate, nu ca de obicei când și-l prinde într-un coc dezordonat.
” Fata potrivită. ” Bryan adaugă și-mi întorc privirea către el.
Bryan aruncă țigara într-o scrumieră și-i dă doza de bere lui Mark care se afla în dreapta lui. Pașii lui îl îndreptau către Maria care stătea cu spatele nevăzându-l, ea fiind acum singură deoarece Lara o lăsase baltă. Mâinile lui Bryan ajung pe mijlocul ei și-și duce buzele la urechea ei. Am văzând-o tresărind și făcând câțiva pași în față pentru a putea surprinde cine e tipul care a îndrăznit-o să o atingă.
Maria povestește.
” Bryan. ” Spun și răsuflu.
” Hei. ” Spune tipul din fața mea.
” Bună. ” Spun și zâmbesc.
” Cum de ai venit? ” întreabă și dau ușor din umeri.
” Pur și simplu. ” Răspund și vreau ca el să plece de lângă mine, nu-mi place prezența lui.
” Vrei să bei ceva? ” întreabă și simt cum privirea lui cade pe trupul meu.
” Nu, mulțumesc! Sunt bine așa. ” adaug și-mi scutur capul. Cred că venirea mea aici a fost o mare greșeală.
” Cum adică? Ai venit la o petrece și nu bei nimic? ” întreabă rânjind și ochii încă nu mi-au părăsit trupul.
” Sunt bine și așa. ” spun din nou și dau să plec.
” Cum spui tu. ” Adaugă după puțin timp de tăcere și analizare și pleacă. Răsuflu și mă îndrept către Jane care deja era aproape de mine zâmbind.
” Hei. ” Spun și-i zâmbesc.
” Nu credeam că am să te văd pe aici. ” Se miră iar eu chicotesc.
” Puțină relaxare. ” Spun și râd.
” Bine ai venit! Văd că Bryan ți-a ținut puțină companie. ” afirmă și simt seriozitatea din glasul ei subțire.
” Aha! ” spun distrasă deoarece nu voiam să-mi amintesc de prezența și gesturile lui Bryan de mai devreme.
” Nu-l placi,nu? ” ea spune și începe să râdă. Mă înroșesc la față și nu răspund dar bănuiesc că gesturile mele și privirea m-au dat de gol.
” Shht, stai calmă nici eu n-o fac dar trebuie să-l suport deoarece e prieten cu Scott. ” Adaugă și sunt surprinsă de ce spune.
” Că tot veni vorba de Scott, trebuie să-l caut. ” Spune și se apropie de mine pentru a mă îmbrățișa.” Ne mai vedem! ” spune și pleacă. Și iar am rămas singură, după ce Lara trebuia să întâmpine persoanele care veneau la petrece și Jane care avea treabă cu Scott. Fac un pas și deodată mă simt ca și smulsă și trasă într-un colț.
” Oh, aici erai. ” Spune tipul înalt din fața mea și într-un târziu realizez că era Max.
” Tu,tu- .. .” nu termin de spus deoarece el mi-o ia înainte.
” Ce cauți aici? ” întreabă și pot simți mâna sa cum îmi apasă antebrațul ca și cum ar dori să mă tortureze pentru a afla răspunsul. Privirea mea cade pe brațul strâns apoi pe el și spun degajată.
” Ce cauți și tu …” spun rânjind la el. Îl văd pe întuneric cum își dă ochii peste cap și oftează.
” Tu nu trebuie să te afli aici. ” Spune și eu mă trag din strânsoarea lui.
” De ce nu? Cine ești să-mi spui ce să fac? ” întreb aproape sictirită de atitudinea lui.
” La naiba, femeie, tu, după discuția asta vei părăsi această petrecere! ” ordonă iar eu dau din cap în semn negativ. ” N-am fost destul de explicit? ” întreabă arogant.
” Du-te naibii! ” îi urez și vreau să trec pe lângă el dar el mă trage înapoi.
” Ia astea. ” Adaugă și-mi dă în mână niște chei de mașină.
” Le iei și vei ieși afară, cum ieși din zona unde se află casa, se află o mică parcare, ultima mașină pe dreapta este a mea, intri în ea și stai acolo până vin eu, ai înțeles? ” întreabă și eu mă uit la el ca la mașini străine.
” Tu iar ai băut? ” întreb mirată.
” Oh, la naiba, ai înțeles? Acum mișcă femeie! ” spune aproape disperat.
După ce scap de strânsoarea lui ies afară pe faleză și mă tot uit în stânga și dreapta după o persoană cunoscută. De ce să-l ascult? Dacă îmi face ceva și așa nu mă suportă. Poate îmi plănuiește moartea, poate vrea să mă răpească și să mă sechestreze? La naiba, unde-mi zboară gândul?! Mă întreb și-mi lipsesc o mână de frunte. De ales nu aveam, așa că mă deplasez greu pe tocuri mergând fără să atrag atenție și îi caut frumoasa mașină sport din priviri. O găsesc imediat și apăs ușor pe butonul de la cheie și deblochez mașina, am învățat asta de vărul meu. Intru în ea și blochez iar mașina,măcar să fiu în siguranță.
Așteptarea mă enerva,trecuse 10 minute, 15 și chiar 20 de când eu stăteam în mașină. În cele din urmă apare și el cu o doză de nu știu ce în mână. Îmi face semn să-i deschid portiera și stau ceva timp pe gânduri. Până la urmă o deblochez și intră în interiorul mașinii.
” Ține asta! ” spune dându-mi mie doza sa de energizant și-mi ia cheia din mână după ce-mi oferă o privire urâtă. Mașina pornise de ceva vreme iar eu mă întorc cu fața la el, nu după ce am deschis geamul și am aruncat doza.
” Ce-ai făcut? ” întreabă vizibil iritat atunci când ia prima curbă.
” Am aruncat doza. ” Spune rânjind la el, știu asta îl scoate din sărite.
” De ce? ” întreabă uitându-se la mine demonic.
” Nu sunt sprijin pentru doza ta. ” Spun sec.
” Femeie nebună. ” Adaugă iar eu mă strâmb la el.
” Nu știu care din noi doi este mai nebun? Nu eu te-am luat cu forța de la o petrecere ,ok? ” scuip cuvintele către el și strâng din maxilar. Mă sperie, puțin, purțin mai mult.
” Te-ai uitat măcar ce fel de petrecere era? Tu erai cea mai îmbrăcată de pe acolo. ” Spune iritat.
” Indiferent, du-te naibii! ” spun iar el se întoarce iar la mine.
” Maria, deja mă calci pe nervi.” mă avertizează dar de fapt mie nu-mi pasă de ce spune el acolo.
” Termină !” țip la el.
” Ce vrei? ” spune deranjat de actul meu devreme.
” Nu-mi mai spune Maria, Mia este mult mai bine. ” Adaug nervoasă.
” Și dacă eu vreau să-ți spun Maria, te deranjează? ” întreabă sarcastic.
” Da, mă calcă pe nervi, ok? ” spun țipând iar la el.
” Tu mă calci pe nervi grav, ai înțeles? Eu fac ce vreau, îți spun Maria de câte ori vreau eu, pricepi?! ” țipă către mine dând dur cu pumnul în volan. Ok, pricep, el e boss-ul.
” Du-te dracului! ” scuip urât cuvintele către el iar el se reîntoarce către mine și pune o frână dură în mijlocul șoselei.
” Dă-te jos, acum! ” țipă la mine iar eu rămân nemișcată.
” Ai înnebunit?! ” întreb către el făcându-i semn să se uite bine pe fereastră.
” Da, tu mai înnebunit, nu te mai suport, mi-ai mâncat cele 10 minute prețioase din viața mea chiar acum, cum nu a mai făcut-o niciodată nimeni, nu te suport, Maria, mă exasperezi, nu te vreau în jurul meu, nu te vreau aproape de mine și de prietenii mei, pricepi? Ești, ești complicată și te vreau la naiba ieșită din mașina mea, chiar acum. Nici măcar nu știu de ce te-am luat de le petrecerea aia infectă. Mai bine îl lăsam pe Bryan să-și facă de cap cu tine. ” Îmi urlă la propriu în față cuvintele.
Rămân fără cuvinte și după mult timp îmi vine să izbucnesc în plâns din cauza unui idiot.
” Nenorocitule! ” spun încet spre el și ies pe portiera împinsă.
La naiba, era 00:00 și eram pe o șosea într-un loc pustiu, nici măcar o casă sau un stâlp să-mi lumineze calea. Îl văd plecând cu viteză și lăsându-mă în mijlocul pustietății, scot telefonul ușor și caut semnal ceva dar nimic. Și nimic nu-mi lumina calea decât ecranul telefonului. Nu se auzea de când niște urlete de animale care îmi făceau pielea găină și eram singură. Îmi scot pantofii din picioare și mi-i țin în mâna stângă pe când cu mâna dreaptă țineam telefonul pentru a-mi lumina calea. Nu mai aveam decât 20% baterie, super, îmi voi petrece noaptea într-o pustietate părăsită fără nici măcar o cale de plecare pe bezna asta. Îl urăsc!
Max povestește.
Trântesc portiera în urma mea și stau câteva secunde să meditez. Poate nu trebuia să o las acolo,în pustietatea aia dar oricum și-o merită. Înaintez grăbit și decid să merg pe scări, nu voiam să aștept liftul. Decid să-mi continui drumul dar în dreptul scărilor unde se aflau apartamentele fetelor niște voci cunoscute șoșoteau.
” Ce faceți voi aici? ” îi întreb iar ei se uitau concentrați la mine.
” Am venit acasă. ” Kevin spune ținând-o pe Emma de mână.
” Parcă trebuia să veniți mâine seară. ” Spun și mă foiesc agitat.
” Anulare de planuri. ” Emma adaugă și sună din nou la ușa Mariei.
” Nu-i acasă. ” Spun destul de serios.
” Și unde este? ” Emma întreabă ridicând din sprâncene.
” La petrecere? ” Kevin continuă.
” Nu chiar …” spun și rânjesc la ei.
” Max, ce-ai făcut? ” blonda întreabă și face un pas spre mine.
” Uite, înainte să mă înjuri sau să mă lovești, lasă-mă să-ți explic! ” ordon încruntându-mă la ea. Se uită urât la mine și-mi face semn din cap să încep așa zisa interogare.
” Am fost la petrecere, acolo am văzut-o pe ea …” spun și mă opresc.
” Ce i-ai făcut, nebunule? ” Kevin spune pervers.
” Nu te gândi la prostii! ” ordon strâmbându-mă. ” Altcineva a făcut-o în locul meu și m-am decis să o iau de acolo. ” Spun și-mi învârt ochii.
” După ceva insistență am ajuns să o urc în mașină iar pe la jumătatea drumului a început să mă enerveze, nu că nu ar fi făcut-o și până atunci. Și am dat-o jos din mașină. ” Spun devenind serios și făcând o față de *eu nu sunt vinovat de nimic*.
” Te omor, te omor! ” repeta mergând de-a lungul holului.
” Și unde anume? ” Kevin întreabă masându-și tâmplele.
” Pe aici-pe acolo. ” Spun rânjind.
” Spune odată! ” Emma urlă la propriu la mine și-și flutură mâinile prin aer.
” Prin zona aia …” spun încet.
” Ce zonă?! ” Emma își pierde cumpătul.
” Zona aia. ” trag de timp.
” Care? ” urlă iar la mine și deja fața ei cere palme.
” Carmins. ” Spun iar ea își lipește o palmă de frunte.
” Oh, Mia va avea o noapte neagră la propriu. ” Kevin spune iar Emma se apropie periculos de mine.
” Te miști în momentul de față și o aduci înapoi !” ordonă printre dinți.
” Nu-mi place să primesc ordine! ” scuip către ea cuvintele.
” Ce-a fost în capul tău atunci când ai lăsat-o acolo? ” Kevin întreabă iar eu îmi dau ochii peste cap. ” Dacă pățește ceva? ” adaugă agitat.
” Puțin îmi pasă. ” Spun rânjind și dau să urc scările către apartamentul nostru.