-Buna Lary,Sofi!?
-Buna iubire!si am sărit în brațele lui numai-decat.
-Lary i-ati mâinile de pe mine si aseazate,trebuie sa-ti spun ceva!!!urla Carl la mine iar eu nu stiam ce se intampla,ma uit catre Sofi si nimic,nici-un gest pe fața ei.
-Poate sa-mi explice si mie cineva ce dracului se intampla????am ridicat eu putin tonul.
-Carl!!!Scoate-o imediat pe aceasta depravata din casa!!!aud acea voce care parca îmi zgaria timpanul,era mama lui Carl.
-Nu mama!!A venit timpul ca Sofi sa afle adevarul!ii răspunde el.
-Ce dracu de adevăr???Îmi explica si mie cineva ce se intampla????am strigat cât m-au ținut plămânii,simte-am ca explodez,în casa se asezase linistea iar eu asteptam un raspuns.
Intr-un final Carl se decide sa vorbeasca:
-Lary,îmi pare rău pentru pierderea ta te inteleg perfect,trebuie sa fim puternici dar,vestile proaste nu se termina aici.
-Spune odată ce este si nu mai lungii vorba!
-Odată cu moartea tatălui tau,a murit si tatăl meu!îmi răspunse el,iar eu deveneam din ce in ce mai agitată.
-Uite ce e,daca mai chemat doar pentru a-ti arata condoleantele mai bine nu te oboseai.
-Nu,nu te-am chemat doar pentru asta,de fapt te-am chemat sa-ti spun ca tatăl tau era si tatăl meu,deci noi doi suntem frați!si atunci văzusem pentru prima oară,Carl plângea,nu mai era acel băiat puternic care il cunoscusem eu.