Capitolul 27
Clara sta pe unul din scaunele din lemn, crem, ude, victime ale ploii torentiale, care a reusit sa distruga aproape tot acoperisul.
Aceasta ii impleteste codite lui Alexis, in timp ce Gray tot cauta sa isi ceara scuze, trecandu-si degetele de nenumarate ori prin firele carunte de par. Isi drege glasul si clipeste rapid spre Clara, care il ignora, nevrand sa arunce nici macar un ochi spre el.
Mii de cuvinte incearca sa se lege intre ele, sa formeze o propozitie in mintea lui Gray, insa este atat de ingusta si de limitata, incat aceasta renunta si ofteaza prelung spre cele doua fete.
Clara renunta la scaunul inalt, lemnul deja mirosind de la o posta si se aseaza pe podeaua rece, desfacand usor picioarele si o lasa pe Alexis sa ocupe golul, lipindu-si spatele de pieptul generos al Clarei. Alexis inclina alene capul spre tavan, lasand parul saten sa curga in valuri peste pieptul Clarei care impleteste cu grija, fiind atenta la fiecare suvita aramie care ii trece printre degetele fine si lungi.
Aceasta nu poarta nici o expresie, inca este terifiata dupa povestea pe care Clara i-o spusese mai devreme despre Gray.
Evenimentele din viata conducatorilor celor doua armate aveau sa se complice si chiar daca pacea parea sa domine intre clovni si jokeri, iluzia continua sa se plimbe prin ochii tuturor.
Razboiul inca nu s-a sfarsit.
Maria inca isi reface armata.
Gray inca este stapanit de-o neliniste cumplita, iar Clara incearca sa se regasesca dupa evenimentele sangeroase, care au schimbat-o cumplit.
Micuta Alexis, inocenta, care accepta cu greu stilul de viata al stapanei sale Clara, incearca sa se obisnuiasca cu privirile reci ale lui Gray si ale clovnilor uraciosi, obligati sa-i protejeze de jokerii tradatori, pana ce inundatia va inghiti si acest oras.
Alexis are parul de un saten deschis, cu suvite auri pe ici, pe colo, cu ochii sclipitori spre tavan, intr-o continua descompunere, privirea patrunzatoare cautandu-te pana in cele mai adanci colturi ale sufletului. Aceasta este dispusa sa ramana alaturi de Clara si Gray atata timp cat va ramane in viata si va beneficia de protectia clovnilor.
Dupa zece minute, Gray continua sa de-a tarcoale pe langa cele doua fete si intr-un final, reuseste sa formuleze o propozitie cat de cat meritoasa pentru pretentile Clarei, care schimba priviri cu aceasta.
Atat de nemultumita si de manioasa...parca nimic nu ar mai putea s-o impresioneze venind din partea lui Gray.
- Clara, imi pare tare, tare, tare rau ca eram gata sa dau crezare cuvintelor Mariei si s-o fac sotia mea, pardon, amanta mea! spune aceasta cu amaraciune si cade in genunchi, langa fete, Clara lasand ochii intre deschisi spre sotul infidel, privindu-l plictisita. Eram distrus, nu o putea lasa sa faca avort de niciun chip in caz ca era devarat. Tot timpul m-am gandit la iubita mea fiica Jade, incearca aceasta sa se apare, insa Clara isi intoarce privirea spre podoaba capilara a lui Alexis si trage cu putere de radacinile acesteia.
- Asta nu te salveaza cu nimic, Gray, spune sfaramata de durere.
- Adica cine stie, daca ar fi existat un copil in pantecul nenorocitei aleia, probabil era un geniu malefic ca mine, gata sa preia revolutia dupa ce voi fi rapus, spune aceasta in timp ce Clara isi drege glasul si simte nevoia urgenta de o gura de aer. Nu vreau ca noi doi sa avem resentimente dupa acest incident. Ai idee cat m-am gandit la tine? Iti dai seama nu aveam de gand sa raman cu Maria o vesnicie...
- E de ajuns, spune Clara scoasa din pepeni.
- De fapt, ei i-am dat verigheta...pe care i-o voi cere inapoi, spune Gray in crescendo imediat ce ochii maniosi ai Clarei se muta spre el. Deci, ma ierti? intreaba aceasta cu zambet larg, pana in dreptul urechilor, cu dantura la vedere precum intr-o reclama de la televizor.
- Nu stiu, i-o taie Clare manioasa. Dar stiu ca Alexis va ramane cu noi. Vreau sa-i vad zambetul asta minunat zi de zi, continua in timp ce degetele violente ale Clarei o prind pe fata de obrajii imbujorati, aceasta inghitind in sec zgomotos, cu ochii atintiti spre tavan.
- Destul de corect, spune aceasta cu jumatate de gura, privindu-le scarbit de prezenta copilei.
- Daca tu nu esti in stare sa faci un copil, ea va fi copilul nostru! creste tonul, iar Gray se departeaza vizibil, simtind oarecare o frica pentru Clara. Hm, oricum daca as ramane insarcinata, probabil Maria ar veni sa imi infinga un topor ascutit in pantec, ca sa sfartece dovada vie ca ceea ce este intre mine si tine este mai adevarat decat orice altceva.
- Nu i-as permite asa ceva niciodata, spune Gray cu manie.
- Uitate la ea cat de frumoase este...spune Clara cu admiratie si continue sa-i pieptene parul moale cu o furculita, biata Alexis indurand fiecare clipa de teroare sub mainile Clarei. Nici daca am face saizeci de copii, nu cred ca ar putea fi la fel de frumoasa ca ea.
Gray se incrunta si in momentul in care se plaseaza in dreptul fetelor, o ridica pe Clara pana in tavan, fixand-o socat de cuvintele pe care le-a lasat sa pluteasca in aer.
O tine strans de camasa neagra, manecile ranind-o la subrate pana la vanatai sanatoase.
Clara inghite in sec si se zbate, simtind cum o taie in mijlocul subratelor si gafaie spre sotul puternic, fortos. Mana se muta direct pe gatlejul Clarei, care isi infinge toate cele zece degete in pielea murdara si zdrelita a mainii puternice, pe care se ivesc conductele vizibile cu sange.
Alexis isi prinde genunchii intre bratele tremurande isi musca buza pana la sange la vederea violentei dintre cei doi soti, inima incepand sa-i bata in piept precum o bomba cu geas.
Fata isi tine respiratia si priveste lung, simtindu-se aproape in pragul unui lesin.
Gray o lasa usor pe Clara jos, plimbandu-si mana tremuranda si totodata, violenta de-a lungul pieptului agitat al sotiei sale.
Se aproprie vizibil emotionat, atingandu-i fiecare particica a pielii reci, iar atunci cand distanta dintre ei este doar de o palma, Gray o cheama la el in brate.
O strange cu tandrete in brate sale reci si atunci cand suspinele lui Alexis sunt auzite, aceasta se intorce spre ea rapid, aruncandu-i o privire ucigatoare.
Ura i se citeste usor pe chip, iar copilei ii este frica, atat de frica incat ar putea muri pe loc.
Gray ii strange cu putere talia Clarei, saltand-o in aer si facand o piruieta rapida, sfarsind cu o bubuitura puternica, provocata de picioarele Clarei care sa trantesc zdravan de podeaua rece.
Aceasta rade si incearca sa isi departeze firele rebele si cretuli de par de fata, mainile lui Gray mangaindu-i obrajii de emotie.
Atat de mult i se citeste bucuria s-o revada, dupa atata timp in care a crezut ca a sfarsit in locul acela, la carnaval...
Decid ca este timpul sa plece dupa clovni si jokeri, care a luat-o de mult din loc, tocmai cand Gray este socat sa afle ca numeroasa lui armata asculta acum de cuvantul Clarei.
Ceva clar s-a schimbat intre cei doi soti...
Nu numai puterea pe care a inceput ea s-o exercite asupra armatei geniului care a initiat revolutia sangeroasa.
Oare Clara va avea mai tarziu sa imbrace salopeta unul clovni?
Oare va avea curaj sa sara granitele impuse de sine si sa fure armata mareata a lui Gray?
In timp ce strazile sunt maturate de valurile inundatiei care continua sa creasca de-a lungul cladirilor inalte, lipite una de celalalta, corpurile neinsufletite plutesc in apa spalacita, valurile reci atingand cote ingrijoratoare.
Sangele aprins la culoare se imbina cu apa spalacita, noroioasa, iar mirosul imputit se imprastie de-a lungul perimetrului.
Mirosul de mort trezeste o scarba puternica si provoca stomacele de fier la un joc nu tocmai distractiv, numit: voma.
Asa arata iadul pe pamant...
Dintr-o data, un grup de oameni solizi le iese in cale, iar Gray nu pare deloc fericit.
Clovnii lui Gray ii inconjoara, avand mana topoarele insangerate si ii fixeaza pe fiecare cu privirea uracioasa, insetata de sange.
Clovnii isi indreapta privirile curioase spre stapanul lor, Gray, care este urmat de Clara si Alexis care sunt ingrijorate in privinta tavanului care nu mai are mult si cedeaza.
Acestea grabesc pasul, incercand sa-l prinda din urma pe Gray.
Stapanul se arunca imediat in fata barbatilor solizi, inconjurati de clovnii ucigasi, a caror rasete puternice pot fi auzite la finele orasului. Aceasta isi lipeste podurile palmelor grele de solduri si incepe sa de-a tarcoale barbatilor, care il urmaresc inspaimantati.
- Ce se petrece aici? intreaba Gray mirat, cu ambele sprancene saltate.
- Stapane, vor sa se alature clovnilor, spune unul dintre sclavii acestuia, inghitand in sec dupa ultimul cuvant rostit. Au preferat sa ni se alature decat sa moara in chinuri. Buna alegere, remarca clovnul, in timp ce Gray incuviinteaza.
- De acord.
- Micuta Clara? intreaba preocupat clovnul, cu blandete.
- Dar de ce o intrebi tocmai pe ea!? se rasteste cu manie Gray, marind ochii spre clovnul nesabuit. Eu sunt seful! Eu iau decizile aici!
- Da...si nu prea, il descurajeaza Clara amuzata, facandu-i semn cu ochiul stang. Deci! striga aceasta cu putere spre barbatii care tresar speriati la aproprierea lamelor taioase ale topoarelor lungi si infioratoare, sangele prelingandu-se alene pe podea, asemenea picaturii chinezesti. Vreti sa intrati in lumea noastra de lunatici, insetati de castig si de sange?
Barbatii incuviinteaza speriati, fiind doisprezece la numar.
- Haide sa facem un mic test atunci. Tu! striga Clara spre barbatul cel mai inalt, aflat putin mai in spate, ascunsi de ceilalti barbati. Vin-o la mine, continua bland, incepand sa isi plimbe ochii de la Gray, pana la Alexis, pana la clovni si inapoi, catre barbatii fricosi.
Gray deja este speriat si stupefiat de ultima isprava a Clarei, atunci cand a ales sa-i sfartece pantecul mincinoasei de Maria.
Acum, ce va avea sa faca cu acest necunoscut?
"Daca indrazneste sa se dea la sotia mea, il despic in doua in mai putin de cinci secunde" gandi Gray cu manie si isi lipeste o palma de gura atunci cand clovnii se aproprie mai tare de barbati.
Clara scoate din buzunarul camasii negre, ude si insangerate, briceagul propriu si i-l ofera barbatului stationat in fata ei.
Aceasta alege un alt barbat, pe care il obliga sa paseasca aproape de cel inalt.
Insa vocea unei femei atrage toate privirile.
De nicaieri, rasare o femeie curajoasa care paseste spre barbatul inalt, care tine in mainile tremurande briceagul Clarei. Aceasta le zambeste tuturor, cu parul ud fleasca, dat pe spate, chipul lucid fiind dominat de o expresie de invingatoare.
Cei doi pasesc mai in fata, cu piciaorele lipite de aceasi linie invizibila si pleaca capetele in pamant, barbatul tremurand atat de tare de frica, incat se simte pe podea.
Clara zambeste satisfacuta spre cei doi, iar atunci cand bate puternic din palme, acestia ridica capul spre ea si o privesc cu atentie, ca si cum ar fi ultima imagine pe care urmeaza s-o mai vada vreodata in viata lor.
- Taie-i gatul, ii spune barbatului simplu. Taie-l fara mila in fata noastra. Dovedeste ca esti meritos si demn de armata lui Gray! tipa Clara cu putere spre barbatul care incepe sa scanceasca, aproape scapand briceagul din palmele tremurande.
- Asta este sotia mea! striga cu putere spre tavan Gray, tintuind-o cu aratatorul pe Clara. Haide, ai auzit-o! Tai-o! Fa-o bucatele! Fara mila! Mult curaj si multa precizie asupra venei aceleaia care pulseaza cu putere, se vede de aici, spune Gray cu sete.
Barbatul aproape ca ramane fara aer dupa demonstratia de sustinere a lui Gray, batand tot mai mult in retrage.
Priveste chipul femeii curajoase, care incuviinteaza si isi fereste parul umed de pe gat, asteptand inevitabilul moment.
Isi muta privirea speriata, inghetata de frica spre nebunii din fata lui si femeia cade in genunchi, gata de o executie ca la carte.
Clara inainteaza spre cei doi si isi lipeste degetul pe tampla, simbolizand un pistol.
Atunci cand il departeaza, striga un "boof" prelungit, insemnand ca timpul s-a scurs, iar barbatul nu mai are dreptul la nicio sansa.
Gray ii smulge briceagul din mana barbatului, care incepe sa scoate tipete consecutive, care zgaraie timpanele persoanelor aflate in casa aproape daramata. Atunci cand il infinge in pieptul femeii, continua sa coboara cu el pana in dreptul pantecului, cu forta.
Un zbiarat ii scapa lui Gay la unison cu femeia pe jumatate moarta si o despica in doua, fixand cu satisfactie venea care pulseaza rapid pe gatul acesteia.
Femeia se prelinge la podea, iar Gray recupereaza briceagul insangerat.
Alexis, ascunsa dupa trupul subtirel al Clarei, priveste scena, pierduta in delir si trage cu putere de mana stapanei sale.
Isi ascunde privirea dupa mainile Clarei, refuzand sa mai priveasca cum stapanii ei isi bat joc de oamenii maltratati de privirile necunoscute, bagand frica in ei.
Face un gest din maini si ii atrage rapid privirea Clarei, care inca fixeaza cu satisfactie scena din fata ei, pare ca sa hraneste cu aceasta imagine.
Clara continua sa priveasca scena, una dintre mainile sale mangaindu-i parul umed si aspru, strans in condite lungi in mijlocul caputul, soptindu-i incet: totul va fi bine. Vazand atata lasitate, Gray se infurie peste masura si le ordona clovnilor sa-i ia pe acesti oameni din fata lui si sa-i ucida in cele mai dureroase chinuri cunoscute.
Dupa zece minute, mergand de-a lungul apei murdare, Gray alaturi de fete intra intr-un bar apropriat, insa gol-golut.
Fara lume, dar in schimb, banii plutesc de-a lungul podelei inundate, pana in dreptul gleznelor lu Gray.
In timp ce Clara o sprijina pe Alexis, care abia se misca prin apa murdara, Gray le urmareste plictisit si intrebator.
Alexis ocupa unul din scaunele din fata barului, iar Gray il ocupa pe cel de langa ea.
Gray sta cateva secunde bune si o priveste indelung pe frumoasa fata. Parca sa zica ca o cunoaste de undeva, dar nu stia de unde...
- Deci tu vrei sa iei si un puradel cu tine, nu, Clara? intreaba Gray amuzat, privind in ochii mari si stralucitori ai fetei tremurande si infrigurate.
- Alexis nu e un puradel, retardatule. E fata noastra de acum si sa nu indraznesti sa de ei de ea vreodata pentru ca altfel, vei domni pe aceasta planeta, singur, singurel, accentueaza Clara ultimul cuvant, iar lui Gray ii piere orice zambet.
- Hm, in caz ca ai uitat, am inlocuitoare pentru orice eventualitate, spune Gray amuzant, insa Clara il fulgereaza cu privirea manioasa. Ce este? Maria este libera, disponibila si fac pariu ca acum jokerii o plang pe la mormant, asta daca i-au facut macar unul.
- Tie oricum nu iti va face nimeni mormant, Gray, spune Clara cu seriozitate si continua sa calce prin apa stationata in dreptul gleznelor subtirele. Vei fi omorat intr-un final de cineva la care te vei astepta cel mai putin. La cineva apropriat tie. Iti prezic un viitor de groaza, la fel cum esti si tu de altfel.
- Imi place cum gandesti. Scenariile tale ma aprind, spune Gray amuzat.
- Te iubesc neconditionat si asta ma impiedica sa te parasesc sau sa te supar vreodata.
- Asta ma linisteste, spune cu colturile gurii saltate.
- Alexis, ce vrei sa bei? Ce zici de putin suc?
- Clara, iubito. Pustoaica are atat varsta, cat si inaltimea aproape cat a ta. Da-i un suc sau o vodka, asta cu siguranta ar reusi sa calmeze demonii din ea. I-ar prinde bine, spune Gray in timp ce Clara face rondul si patrunde in bar. Nu este un bebelus, comenteaza Gray scarbit de felul in care Clara o trateaza pe fata si continua sa soarba cu sete din sticla de vodka.
- Cine vorbea! Bine, Alexis. Nu am sa te tratez ca pe un bebe.
Gray salta sprancele socat de faptul ca i-a luat sfatul in considerare si da sticla pe gat.
- Vrei un suc de portocale? E sanatos, ceva ce taticul tau clovn nu bea, spune cu ironie la adresa lui Gray si ii afiseaza limba.
Gray se afunda in hohote puternice de ras, imediat ce sticla de vodka se termina, trantind-o de lemnul rece si umed al barului.
Alexis nu rade deloc, continua sa-i priveasca pe cei doi cu groaza, iar atunci cand Clara ii ofera lui Gray inca o sticla de vodka, nedesfacuta, Alexis o insfaca.
Desface capacul, tragand cu putere si incepe sa bea cat o tine gatul, care rezista gurilor insistente de alcool, ce-i provoaca arsuri pe gatul plapand.
Clara ii smuceste sticla din mana si o trage cu aspripe spre Gray, care a urmarit scena cu mandrie.
Manioasa, Clara il fulgera cu privirea pe Gray, care salta sprancele uimit de gestul fetei. Continua sa miste sprancenele satisfacut de pofta fetei sale pentru alcool. Clara, satula de toata treaba, de tot sprijinul pe care Gray nu i-l ofera, se indreapta spre baie manioasa, mainile tremurade formand pumni violenti si chinuiti.
In timp ce aceasta alearga de-a lungul holului lung ce duce catre baie, observa peretii manjiti de sangele inchis la culoare, aproape de tavan, unde cateva becuri lumineaza zona, pana ultimul, la capatul holului, unde acesta abia mai palpaie.
Observa sute de maini imprimate cu sange pe pereti si expira tot aerul din plamani, impresionata de munca armatei.
Ajunsa in incapere, in toaleta, deschide una dintre cabine si un trup neinsufletit ii cade in brate, tragand un tipat puternic.
Corpul cade zgomot pe podea, sangele incepand sa se prelinga din cateva parti ale corpului si mustele incep sa roiasca jurul trupului mutilat.
Aceasta intra la baie, apuca chilotii si ii lasa se prelinga pana in dreptul gleznelor, simtind apa rece cum ii face degetele de la picioare sa amorteazaca.
Clara roteste capul, intinzand muschii gatului si ramane pe toaleta.
Singurul lucru care nu s-a schimbat la ea, este faptul ca inca tine la ideea de familia si numai Gray a ajutat-o sa fie asa. Tinand mortis sa-i fie aproape, tratand-o ca pe singura lui familie.
Cu toate ca nu exista copii, nu exista casa, nu exista servici, nu exista om normal.
Aici este vorba doar despre lupta pentru supravietuirea rasei umane.
Este lumea dementa a lui Gray si o jumatate din ea, a Clarei.
Ceea ce este cel mai curios este faptul ca clovnii asculta de Clara, iar jokerii furati de la Maria, asculta acum de Gray.
Probabil nu se va stapani niciodata si se va reintoarce sa isi recupereze armata.
Dar oare e posibil ca Maria sa-i mai deranjeze?
Clara trage lenjeria intima de-a lungul pulpelor slabanoage si iese din toaleta doamnelor, observand ca vestimentatia ei se rezuma iar la aproape nimic. Poarta doar o camasa neagra si lenjeria intima, unde pana la cel mai adanc strat al materialelor se simte caldura trupului.
Ce mai sefa!
Clara ocoleste cadavrul si il mai inspecteaza inca o data, observand ca poarta o camasa insangerata, alaturi de o pereche de pantaloni de costum.
Aceasta se arunca in genunchii vineti si zdreliti, uzi si reci, incepand sa dezbrace cadavrul care in combinatie cu apa urat mirositoare, abia daca poate sa respire.
Albastru cu picatele o prinde bine, insa patreaza sutienul umed pe ea, gandindu-se ca este randul cadavrului sa ramana doar in lenjerie intima.
Clara colinda din nou culoarul insangerat, auzind cateva voci cunoscute si alearga inapoi spre bar, curioasa de galagia intr-o continua crestere.
Ajunsa din nou in dreptul barului, inapoi la cei doi, observa ca Gray este aproape rupt de beat, iar Alexis ia-o de unde nu este!
Clara incepe sa inspecteze locul si deodata, o vede pe Alexis in dreptul picioarelor inalte si bine lucrate ale lui Gray, intinsa in apa murdara si imputita, moarta de beata.
Clara se apleaca si incearca sa o trezeasca, insa aceasta nici nu misca.
Clara maraie printre dinti si in momentul in care se ridica in picioare, prinde una din sticlele de la finele barului si ii sparge sotului ei o sticla de sampanie, fix in cap.
Tejgheaua este dominata de cioburi taioase, in timp ce Gray se trezeste de-a binelea si isi pipaie capul insangerat, dominat de dureri crunte.
- Cum explici asta? intreaba Clara autoritara, fixand-o cu aratatorul pe Alexis care pluteste in apa, stand pe spate, zacand in hipnoza alcoolului cu un impact puternic asupra ei.
- Ce?
- Oh, bine ca nu era baiat! Ca altfel, l-ai fi dus la stripteoze. Oh, Gray! Fa-te folositor si nu adormi, se rasteste Clara socata de faptul cum barbatul incepe sa se prelinga de pe scaun, in timp ce ochii i se inchid alene. Gray, este deja seara, continua pe un ton plans. Nu ar trebui sa plecam din locul asta?
- Nu, iubito. La miezul noptii ma transform intr-un dovlecel, spune acesta printre sughituri.
- Da, sigur. Si eu intr-o conopida proaspata. Haide sa plecam de aici, inainte sa facem o salata. Gray! Pamantul catre a tot puternicul stapan al prostiei! Ia-o pe Alexis si sa mergem.
- Ia-o tu, spune beat, sughitand si mirosind a ma multe bauturi combinate. Sunt prea obosit, comenteaza mofturos fara sa o mai priveasca pe Clara, care ii sustine bratele grele intre mainile sale delicate, suave si subtiri.
Clara ridica o spranceana intrebatoare si realizeaza ca pe cei doi, nu-i mai ia nimeni de aici, nici cu politia.
Clara face inconjurul barului si in momentul care capul lui Gray se izbeste de tejgheaua tare, dura, acesta cade in somnul dulce.
Clara se intinde pe jos, facandu-si culcus in bratele unui trup neinsufletit, proaspat ucis, incercand sa puna geana pe geana.