𝒱𝒶𝓃𝑒𝓈𝓈𝒶
Cu ochii în rețetă, să mă asigur că am adăugat tot ce trebuie la compoziție, continui să amestec și să încorporez făina. În trecut, când aveam timp liber și eram supărată, dezamăgită, descumpănită sau mă încerca orice alt sentiment negativ, deschideam caietul de rețete al mamei și mă apucam să pregătesc ceva dulce. Mi-e clar că nu-mi ies la fel ca mamei, dar nu-s nici foarte departe. Și mă liniștește să le prepar, îmi ia gândul de la problema ce o am, cel puțin pentru câteva ore.
— Van! glasul prietenei mele răsună până în bucătărie.
Nici nu știu cum a trecut timpul, cât e ora și cum se face că a venit acasă. Nu cred că e mai mult de ora cinci și în ultimele zile a ajuns târziu în noapte.
— În bucătărie, strig cât de tare pot să mă audă și continui ceea ce fac, observând că în scurt timp voi putea turna în tava specială aluatul pentru brioșe.
— Ce s-a întâmplat? mă întreabă imediat ce intră în încăpere, știind obiceiul meu de a face ceva dulce în anumite momente.
— Interviul acela a decurs cum nu m-aș fi așteptat. Și s-a sfârșit cu mine fugind din parc.
— Ce? țipă atât de tare, luând loc imediat pe un scaun.
— Lasă-mă să termin și să bag la cuptor brioșele și îți povestesc tot ce s-a petrecut.
— Bine, între timp merg să mă schimb. Și eu am mai multe să-ți povestesc, îmi spune și se ridică în picioare, vine să mă îmbrățișeze pe la spate și iese din bucătărie.
Reușesc să torn în forme și bag la cuptor, pun și vasele în mașină și sun să comand două pizza până se întoarce prietena mea. Sunt sigură că, la fel ca mine, nici ea nu a apucat să mănânce nimic, iar acum că vom discuta despre ce am pățit eu și despre orice o vrea ea să-mi comunice, merge și câte o felie de pizza.
Cu câte un pahar de prosecco în mână, ne așezăm pe canapeaua din sufragerie, pornim muzica să fie pe fundal și mă pregătesc să povestesc încă o dată ce mi-a fost dat să experimentez la acel interviu.
Relatez cum am ajuns, cum am fost luată prin surprindere de micuța Autumn, cum ceva s-a trezit în mine și am ajuns să petrec minute bune și frumoase în compania ei. Îi spun cât de frumoasă era copila, ce trăsături și caracter avea, îi spun că se asemăna cu tatăl ei, că aceste pur și simplu făcea tot ce voia ea. Menționez că ajunsesem să accept să fiu bona ei, iar în scurt timp tatăl ajunge să îmi spună că nu sunt serioasă și sinceră și că aș umbla după el, să încerc să îl cuceresc.
— Mă cunoști mai bine decât oricine, ști că nu aș fi recurs la așa ceva, să abordez un bărbat prin intermediul copilului său. Am simțit că explodează nervii în mine, am strigat puțin la el și am plecat. I-am și spus, să-și împace fetița singur, că doar el m-a făcut să-mi încalc cuvântul și să dezamăgesc o minune mică fără să vreau.
Mellie mă privește de parcă aș fi o eroare dintr-un program de-al ei și încearcă să găsească o soluție. Bine, poate exagerez, dar e încruntată și nu știe ce să-mi zică.
— Celia mi-a spus să uit și să abandonez subiectul. Și așa voi și face, nu am pierdut nimic, poate chiar am câștigat pentru că am prins curaj și voi încerca să-mi găsesc o ocupație, un job, în zilele ce vor urma.
Adaug mai apoi și sunt sigură că numai menționarea numelui surorii mele o va face să reacționeze și să zică ceva, nu doar să mă privească.
— Ai vorbit cu sor-ta? Ai sunat-o? observ surprinderea în vocea ei și în faptul că, efectiv, rămâne cu gura căscată.
— Asta te surprinde mai mult decât ce am pățit, râd de ea. Da, nu voiam să te deranjez la muncă și nu puteam să vorbesc cu părinții despre acel bărbat, așa că am sunat-o pe ea, o lămuresc când se strâmbă la mine.
— Ai fi putut să mă deranjezi, doar ești ca o soră pentru mine. Dar, lasă asta, acum ești bine, ai pregătit brioșe și vei trece peste. Nu-mi place ce voi spunem... dar... sunt de acord cu Celia, trebuie să uiți și să te concentrezi pe viitor și pe faptul că ai evoluat astăzi. Ai început să lași tragedia de acum un an în spate și ai mers la un interviu, chiar ai acceptat să ocupi acel post de bonă. Și știu că nu ai făcut-o chiar din dorință proprie, iar ceea ce s-a întâmplat poate că îți arată că asta nu este chemarea ta și trebuie să cauți altceva.
Nu a vorbit ea pentru câteva secunde destul de lungi. Dar uite că acum îmi ține un întreg discurs, cu sfaturi și oarecum felicitări pentru ce am reușit să fac. Iar acum că o spune, da, are dreptate, acel accept ce i l-am oferit lui Autumn înseamnă că pot și că voi trece peste ce mi-a oferit destinul vara trecută.
— O să depășesc și asta. Acum, spune-mi, ce e cu tine acasă așa devreme... și ce ai să-mi povestești?
O întreb și o las puțin singură pentru a duce paharele înapoi în bucătărie și a verifica dacă s-au făcut brioșele. Vrea să mă urmeze, dar se întoarce când cineva ne bate la ușă, semn că ne-a ajuns comanda de pizza. Până scot eu din cuptor și așez pe o farfurie ca să se răcească, vine și ea cu cutiile și le deschide, punând pe alte farfurii felii din pizza fiecăreia. Știți că am spus că avem gusturi diferite, ei bine eu am pizza cu de toate, printre care și carne, iar ea are ceva vegan, deși nu e vegetariană și de fel mănâncă carne.
— Van... iubițica mea... cred că m-am cam îndrăgostit, îmi spune nonșalant și se sprijină de blatul din bucătărie.
— Ai făcut ce? țip și aproape scap din mână felia de pizza.
Prietena mea nu părea să fie interesată de o relație. Nu am auzit-o vreodată să o atragă bărbații și să vrea ceva mai mult decât o noapte de plăcere. Iar ceea ce îmi spune acum mă surprinde, nu știu de unde vine această afirmație a ei și cine o fi acel bărbat.
— Se prea poate să-mi fi picat cu tronc tocmai șeful meu. Și sentimentul este reciproc, mai mult ca sigur.
— Șeful tău? Vrei să-mi spui că acum trăiești acel gen de iubire din romanele de dragoste pe care le citeai în adolescentă, unde o nouă angajată se îndrăgostește de șeful ei?
Deși Mellie a fost pasionată de parte de matematică și informatică, o bună perioadă de timp a citit cărți de dragoste fără oprire, nimic și nimeni nu se putea interpune între ea și carte atunci când o începea. Asta s-a oprit odată ce a intrat la facultate, dar știu că mereu și-a dorit o iubire precum cea de care i-am spus.
Mi-a spus că este ceva palpitant, e un fel de relație interzisă și uneori ascunsă de ochii lumi, căci la muncă trebuie păstrată o conduită, iar relațiile între colegi sunt de fel interzise. Iar chipul ei ce parcă radiază și sfiala cu care mi-a spus, tonul jos ce l-a folosit, îmi transmit că ea e încântată de situație.
— Exact acel gen. E minunat, Van... Și încerc să-i rezist și să nu mă abandonez pradă sentimentelor atât de rapid, dar uneori e mai greu. Mai ales când el arată atât de bine și îi place să mă încolțească, să mă provoace și să mă facă să cedez.
Tot nu-mi vine să cred ce aud. Nu au trecut nici două săptămâni de când lucrează în acel loc, iar ea e topită după șeful ei. Unde a dispărut prietena mea, Mellie cea cu capul pe umeri și cu gândul la informatica ei, la codurile ce le tastează și tot ce face ea pe laptop? Cum a ajuns să se îndrăgostească și să trăiască o poveste ca-n cărți?
— Nu-l cunosc pe acest șef al tău, dar știu că va trebui să mi-l prezinți. Vreau să văd cum interacționați... Mă bucur pentru tine, dar în același timp vreau să ai grijă de tine și de inima ta, să nu faci ceva prea important până nu ești sigură că nu vrea doar să profite de tine, să se joace cu ceea ce simți și ceea ce vrei.
Nu știu sincer ce aș putea să-i spun și cum să o susțin, să-i arăt că sunt aici pentru ea. Până acum nu am trecut printr-o situație de genul, dar știe că o iubesc cum îmi iubesc părinții și indiferent de ce se va întâmpla între ea și șeful ei, îi voi fi alături și o voi susține.
— Îl vei cunoaște, mai repede decât crezi. Aș zice că eu mă joc cu el și cu răbdarea sa, pentru că ori de câte ori a încercat să mă scoată la cină, uneori chiar și la prânz, l-am refuzat. Dar acum nu prea am reușit, însă tot am întors-o în favoarea mea. Mi-a spus că vrea să-mi împărtășească informații despre un proiect nou și că mă invită la cină mâine seară. Fiind vorba și de muncă, am acceptat, doar că i-am zis că voi aduce o prietenă cu mine și să aducă și el un prieten. Deci, draga și buna mea prietenă, mâine seară avem o întâlnire dublă.
Da, da, voiam să-i cunosc șeful, posibilul viitor iubit, dar nu mă așteptam să o fac într-un asemenea cadru.
Sunt puțin supărată pe prietena mea că nu mi-a spus nimic în zilele ce au trecut, iar acum mă face părtașă la un asemenea plan. Dar n-am ce face, voi merge acolo cu ea și mă voi convinge dacă povestea de iubire este adevărată sau nu. Trebuie să am grijă de Mellie, să mă asigur că nu o va răni.