Merliah
În ochii lui observ ceva schimbat.
-Ești bine? îl întreb.
-Cine ești?
-Damian...
-De unde știi cum mă cheamă? Cine ești? Stai departe de mine! spune târându-se departe de mine.
Doare...inima mea se face bucățele la auzul acestor cuvinte.
-Damian, sunt eu, Merliah.
Se uită la mine și apoi la trupul Corvinei.
-Vrăjitoarea...Vrăjitoarea a fost învinsă.
-Da, eu am învins-o.
-Ce tot spui?
-Am învins-o pe vrăjitoare.
-Femeia care a învins-o era vrăjitoare.
-Eu am fost, șoptesc.
-Nu fi ridicolă. E o prostie. De ce spui asta?
-Eu...sunt vrăjitoare. Am puteri magice. Și le folosesc în slujba ta. Doar pentru tine.
-Merliah, ai zis că te cheamă? Nu ești vrăjitoare. Aș fi știut. Sunt vârcolac, simțeam dacă erai...
-Uite! îl întrerup.
Din flăcările focului de lângă noi fac să apară forma unui dragon.
-Lasă-mă, spune.
-Damian...
-M-ai auzit. Lasă-mă!
Leo vine spre noi.
-Ce se întâmplă? Damian, ce e în neregulă cu tine?
-Cu mine? Ea a venit la mine! Nici nu o cunosc! Cine e femeia asta? Ia-o de aici! Leo, nu vreau să o văd!
Îi fac semn cumnatului meu să plece, iar eu încerc să vorbesc cu Damian, dar e în zadar.
-Vreo schimbare? întreabă Leo întorcându-se.
-Nu.
-Lasă-mă pe mine să văd ce pot face.
-Asta e tot? Vrei să aștept?
Dă încet din cap și se uită la fratele lui.
Plec iar el deschide ochii și îl privește pe Leo.